Iubire periculoasă - Cercul Vieții, Iubire Periculoasă, #2 (recenzie, editura Tritonic)

Titlu original: Iubire Periculoasă - Cercul Vieții
Gen: young adult, romance
Editura:Tritonic
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 519
Rating:  

„-Am știut ce va însemna dragostea pentru mine chiar înainte să o simt. Tu ești totul pentru mine acum, Katherine. Sunt ca o planetă secată. Aruncată departe în Univers, uitată de toată lumea și complet nefolositoare. ... Tu nu ești o simplă ființă pentru mine, Katherine, nu ești o simplă fată care s-a potrivit caracterului și preferințelor mele. Tu ești esența vieții mele.”

             

  Nici nu știu de unde ar trebui să încep. Cartea asta m-a dat complet peste cap și mi-a ruinat zilele, am uitat și să mănânc (un lucru specific pentru Kath), am uitat și să dorm pentru că povestea m-a prins în mrejele ei mult prea tare. Am stat nopți la rând trează pentru a vedea cum minunata poveste de dragoste dintre cei doi evoluează. Cât de frumos și cât de intim a fost modul autoarei de a livra fabuloasa și prea-bine cunoscuta Iubire Periculoasă. 

  Sunt sigură că deja știți, dar țin să vă reamintesc, Harris Stone este cel mai frumos băiat din tot liceul și face ravagii prin toate colțurile lumii, povestea dintre cei doi, trebuie să fim sinceri, a început într-un mod banal, pueril, ne așteptam cu toții dar ce a urmat după...

Katherine, o fată cu un înveliș de fier, dură și rece cu toată lumea are un trecut foarte dureros și plin de despărțiri crunte, venită în Seattle alături de tatăl ei pentru a se reinventa, pentru a-și construi viața de la zero, fără mama ei care să-i fie alături cade direct în brațele Demonului, așa cum este și poreclit.

Harris un bărbat superb care are multe de ascuns, este atras de Kath și de toate farmecele ei, împreună formând „cuplul anului”.

Toate lucrurile rele pe care protagonista noastră le-a făcut o ajung mai încet sau mai târziu din urmă și o bântuie toată viața. Începe să realizeze că devine ușor-ușor dependentă de Harris, însă este deja prea târziu, niciodată nu poți să-i comanzi inimii. Se vede afundată până peste cap în problemele și afacerile băiatului din  care nici nu vrea și nici nu poate să scape.

  Cursele periculoase organizate de aceștia s-au transformat într-o bătălie pe viața și moarte, o bătălie la care Kath a luat parte, un măcel pe care cu siguranță nu-l va uita toată viața. Începe să realizeze că expresia „Iubire Periculoasă” nu e doar o vorbă-n vânt, e ceva real, mai ales atunci când ești alături de Harris. 

„Nu am crezut că exiști dar asta nu înseamnă că nu te-am așteptat. Și cel mai murdar suflet are dreptul la o speranță. Speranța la fericire și iubire. Și eu m-am gândit atât de mult la cum ar putea fi asta pentru mine încât am știut că ești tu încă din primul moment. Eram orgolios și nesimțit doar pentru că totul se simțea atât de puternicși îți adoram impulsivitatea, dar am știut că vei fi a mea, iubito, încă din prima secundă în care mi-am întors privirea spre tine și parcă o voce îmi urmal în urechi: Ea e!”

  În prima recenzie, pentru primul volum am spus că autoarea a încercat să copieze cunoscuta poveste din After, serie scrisă de Anna Todd, însă acum am mici îndoieli și îmi pare rău că am spus asta, cred că mai de-grabă Anna Todd a furat de la Georgiana noastră! Haaha, glumesc... bineînțeles. Trebuie să recunosc că au fost anumite aspecte care au bătut la ochi -nunta părinților, obligat de partener să mergi- însă nu au fost deranjate. Mi-a plăcut stilul de scriere și trebuie să recunosc că se simte o oarecare îmbunătățire față de primul volum. 
De data asta lucrurile se întâmplă într-un mod alert, secretele sunt copleșitoare și relația începe să devină din ce în ce mai șubredă din cauza lor. 
M-am bucurat de fiecare pagină până la ultima, atât cât am putut și în momentul în care am dat peste Mulțumiri, la final, inima mea a rămas spartă în milioane de bucățele cu tăria și convingerea că o să citesc volumul trei cât de curând. 

  Vă recomand cu drag cartea, după cum am spus și mai sus, a ajuns până în topul preferatelor mele, o lectură minunată, antrenată, numai bină pentru vară.  

Împărăteasa celor o mie de ceruri de Rhoda Belleza (recenzie, editura Unicart)

Titlu original: Empress of a Thousand Skies (Empress of a Thousand Skies #1)
Gen:   YA, fantasy, distopie
Editura: Unicart
An apariție: 2018
Număr de pagini: 327
Rating:   
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Ordinul nu încurajează reamintirea. De aceea ne oprim cuburile, ca parte a jurământului pe care îl depunem. Nici măcar ceilalți fontisieni nu înțeleg că amintirile le întunecă judecata. Amintirile te fac... mai slab. Rhee se întrebă ce voia să spună. Amintirile erau pietrele de temelie ale vieții omului. Ce-ar fi fost ea fără amintiri? Fără momentele limpezi cu familia ei, păstrate pentru totdeauna?”

      

  Nu știu să vă spun sincer dacă a fost în totalitate problema cărții sau am avut și eu unele lucruri pe cap, lucruri care nu-mi dădeau pace și mă deprimau, făcându-mă să mă gândesc zi și noapte la ele, dar nu am putut să relaționez prea bine cu această poveste, nu am putut să intru cum trebuie în pâine și să gust din miezul acela gustos pe care multă lume l-a lăudat. 

  Romanul de debut al autoarei Rhoda Belleza, o femeie puternică, scriitoare și editoare de cărți pentru copii la New York, o adevărată fană a filmelor de acțiune, obsedată de manichiura artistică și de cusutul hainelor fistichii este puțin slăbuț, din mai multe puncte de vedere cartea nu m-a atras în mrejele ei și m-a făcut adesea să cred că mi-am pierdut timpul, băgându-mă într-un reading slump uriaș. 

  Într-o lumea controlată de amintirile dintr-un simplu cub, unul care te ajută cu exactitate să-ți amintești cele mai plăcute sau neplăcute momente, prințesa Rhee se vede singură de la nefericitul accident pe care familia ei l-a suferit, în urma căruia toți (cu excepția ei) membrii au decedat. Tronul, în teorie îi este predestinat ei, însă universul din care face parte, și oamenii răi care vor să vadă familia regală la pământ au alte planuri în legătură cu asta. Pentru că lumea o vede ca pe o fetiță delicată ce trebuie protejată de ceilalți nu prea are șanse de izbândă și nu-și poate găsi niște aliați pe măsură care să o ajute să recupereze tronul.

  Mi s-a părut că personajul principal nu era pregătit pentru asemenea lovituri și situațiile adesea mi s-au părut cam forțate, nu mi-au plăcut absolut deloc răsturnările de situație pe care autoarea a încercat să le creeze, însă fără sorți de izbândă pentru că pe mine nu m-au „surprins” absolut deloc așa cum ar fi trebuit. 

  Nu m-am dat pe spate nici după stilul de scriere care mi s-a părut unul puțin pueril și cred că, dacă acțiunea ar fi fost puțin mai adunată ar fi fost mult mai captivantă. Mi se pare că autoarea a încercat să facă mult  prea multe lucruri într-o singură carte și lucrurile i-au cam scăpat de sub control pentru că adesea situațiile se terminau într-un mod previzibil.

  Cu siguranță o să recitesc cândva cartea, sau de ce nu, mă voi baza pe volumul doi sperând că va fi mult mai bun decât acesta.

Vă recomand cu drag cartea, o lectură bunicică alături de care te poți relaxa.

Regele Malefic, Făpturile Văzduhului #2 de Holly Black (recenzie, editura Storia)

Titlu original: The Wicked King (The Folk of the Air, #2)
Gen: fantasy, ya
Editura: Storia Books
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 352
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Tac și mă gândesc la băiețelul pe care l-am văzut în globul de cristal. La băiețelul care încă spera că va fi iubit. Mărturisirea lui Cardan, cu privire la persoana în care s-a transformat după aceea, mă bântuie: credea că sunt rău, așa că am devenit și mai rău. -pagina 306.

            

Atenție! Această recenzie ar putea conține spoilere din volumul anterior!

SINOPSIS:

 După ce și-a trădat familia şi l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi. Politica de la curtea zânelor, cu alianţele ei mereu schimbătoare, este foarte complicată, iar Cardan se dovedește a fi mult mai greu de controlat decât şi-a imaginat Jude. Mai ales că face tot ce îi stă în putere ca să o umilească și să-i submineze planurile, chiar dacă fascinaţia lui pentru ea rămâne neștirbită.

Când devine limpede că un apropiat are de gând să o trădeze, punând în pericol viața ei şi a celor pe care îi iubeşte, Jude trebuie să găsească trădătorul și să-și înfrunte propriile sentimente complicate pentru Cardan, pentru a-și menţine puterea, ca muritoare într-o lume a zânelor.

RECENZIE:

  Prima carte din această serie a fost bunicică, nu a fost una dintre preferatele mele de pe anul acesta, o lectură ușoară de m-am putut bucura chiar la începutul anului și trebuie să recunosc că nu mă așteptam ca această carte să-mi schimbe părere în vreun fel despre serie, nu m-am așteptat nici în ruptul capului să ajung să o îndrăgesc și să tânjesc după o continuare atât de mult. 

  Povestea lui Jude continuă, numai că, acum, ceva s-a schimbat pe tărâmul zânelor din ținutul Elfhame, Cardan, cel mai mare și crud dușman al protagonistei a fost încoronat numai și numai cu ajutorul lui Jude, astfel, făcând un pact, Jude fiind mâna dreaptă a acestuia, cea care îi controlează din umbră toate acțiunile. 

  Trebuie să recunosc că m-am plictisit groaznic la începutul acestei cărți, simțeam mereu nevoia să fac o pauză pentru că lucrurile au fost foarte grăbite în acest volum, prea multă informație și prea multe detalii politice amețitoare care înverșunau pagini întregi. Recunosc faptul că undeva pe la mijlocul cărții, mă gândeam serios să pun cartea de-o parte, cu gândul că voi reveni cândva la ea dar inima nu m-a lăsat pentru că am auzit atât de multe păreri pozitive care îmi apăreau în minte de fiecare dată când am vrut să renunț și chiar mă bucur că nu am făcut-o, mă bucur din toată inima că am lecturat cartea până la ultima pagină, și de această dată, nu glumesc când spun că am lecturat-o până la ultima pagină, mi-a plăcut atât de mult încât am citit și mulțumirile autoarei, ceea ce nu prea se întâmplă în cazul meu. 

  După cum spuneam, acțiunile lui Cardan sunt cumva controlate de către Jude, fapt care ar putea să-l irite pe tânărul rege dar lăsând impresia că acesta este supus și pregătit să asculte ordinele fetei, ordine pe care nu întârzie să le îndeplinească imediat ce la primește.

Populația ținutului vede această funcție pe care a primit-o Jude foarte nepotrivită având în vedere statutul ei de muritoare pe care nu încearcă să-l ascundă. 

  

  Lumea nu înțelege ce se petrece și nu înțelege de ce Jude pune coroana însângerată pe capul celui mai mare dușman pe care l-a avut în copilărie, acesta tachinând-o și punând-o în niște situații urâte în volumul anterior. Dar, mai important, nimeni nu înțelege cum de Cardan, cel mai crud băiat a ajuns să numească o muritoare mâna lui dreaptă. Însă, Oak, fratele cel mic al protagonistei este moștenitor de drept la tron, aceasta fiind de fapt, înțelegerea. Cardan este obligat să părăsească tronul și să predea coroana însângerată fratelui mai mic, celălalt moștenitor de drept imediat ce acesta va fi pregătit să domnească un întreg ținut. 

„M-am obișnuit cu frumusețea lui Cardan, dar nu și cu vreun semn de vulnerabilitate. E ciudat să-l văd fără hainele lui simandicoase, fără limba ascuțită și privirea malițioasă care îl protezează ca o armură.” -pagina 69

  Însă, sentimentele lui Jude pentru tânărul Cardan sunt mult mai puternice de fapt și asta o împedică în luarea unei decizii raționale în momentul în care regele îi cade la picioare și îi promite totul. Fiind orbită de iubirea pe care i-o poartă, Jude alege să-l creadă și să accepte târgul regelui, însă fata uită o regulă importantă, o regulă importantă ca un țel după care să te ghidezi în această lume: Zânele nu pot minți, dar te pot lua pe ocolite omițând anumite detalii importante care mai târziu îți vor veni de hac.

  Sfârșitul acestei cărți m-a pus rău de tot pe gânduri, m-a făcut să vreau următorul volum cu toată ființa mea și m-a făcut să tânjesc după relația toxică și imposibilă dintre personajele principale.
Mi-a plăcut modul în care a fost scrisă deși aș fi vrut să fie mai multe momente romantice între cele două personaje în locul scenelor politice care, după cum am spus și mai sus, au umplut pagini întregi.
Modul în care scrie Holly Black mi se pare unul aparte și îl apreciez foarte mult, nu știu dacă o să reușesc să aștept până când se va traduce volumul trei pentru că deja mă mănâncă foarte tare palmele și luna noiembrie este foarte departe. 😕

Nu uitați dacă doriți să aflați mai multe despre textmarkerele, textlinerele și pixuri Stabilo și Pentel puteți face asta printr-un singur click aici și aici.

Regenzie în parteneriat cu editura:

click pe poză pentru mai multe povești minunate!

Un plan atât de bine pus la punct de Stelian Țurlea (recenzie, editura Crime Scene Press)

Titlu original: Un plan atât de bine pus la punct
Gen: thriller, mystery
Editura: Crime Scene Press
An apariție: 2018
Număr de pagini: 125
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Mă tot gândeam, mă tot gândesc: Probabil sunt foarte nefericită. N-am așteptat să am bani, dar am avut destui. Succesul nu m-a interesat, nici n-ai cum să te gândești la asta când ești coafeză. Dar am vrut să fiu fericită, singura mea așteptare. M-am tot gândit ce m-ar putea face fericită și n-am găsit decât o cale: să am lângă mine un bărbat care să mă iubească.”

               

      

DESCRIERE: 

  O tânără cade de la etajul al șaptelea al unui bloc, trece prin coroana bogată a unui copac, sfâșie copertina unui restaurant și se prăbușește pe asfalt. Intră în comă. Mai înainte, de la acea adresă fusese primit un apel care anunța un viol. A fost sinucidere sau cineva a aruncat-o pe tânără de la fereastră? În timp ce doctorii se străduiesc să-i salveze viața, mai vechile noastre cunoștințe, inspectorul Victor Stamate și adjunctul său Petruș pornesc într-o cursă contracronometru să afle ce s-a întâmplat cu adevărat și să-l prindă pe agresor. Rând pe rând, personajele intră în scenă dezvăluind detaliile unei povești sordide despre dragoste, prietenie, invidie și alegeri greșite. Un nou page-turner cu deznodământ neașteptat, marcă înregistrată a lui Stelian Țurlea.

PĂREREA MEA:

  Trebuie să fiu sinceră cu voi și să vă spun că nu am putut relaționa absolut deloc cu această poveste. Fiind prima carte pe care am citit-o de la acest autor, nu m-am putut obișnui cu modul în care aceasta a fost scrisă și cu faptul că personajele nu erau deloc pe gustul meu, deloc conturate. 

  O crimă gravă a avut loc. O femeie a căzut de la etajul al șaptelea și toată lumea a rămas mască pentru că nimeni nu-și poate da seama dacă femeia și-a pus capăt zilelor sau a fost agresată și împinsă spre o moarte sigură chiar din propriul său apartament.

  Sabina este o fire veselă, niciodată îngrijorată și întotdeauna bine-dispusă. Proaspăt angajată, tânăra femeie este în culmea fericirii, însă mama ei, care îi repetă într-una că meseria de coafeză este pentru curve, nu se împacă la fel de bine cu idee. Pretinde că fiica ei poate și nu-și dorește mai mult de la viață. Decide să o ignore total, pretinzând că aceasta nu face parte din familie. Singurul sprijin pe care Sabina îl mai are este prietena sa SiSi care nu o considere în stare de așa ceva, ancheta complicându-se total. 

  Mulți suspecți sunt trecuți pe lista polițistului Stamate dar niciunul din ei nu pare a fi în stare de așa ceva. 

Mi s-a părut o carte puerilă pe alocuri și după cum am spus și mai sus, nu am putut relaționa absolut deloc cu personajele pentru că acestea au fost foarte prost conturate, chiar deloc dacă stau să mă gândesc mai bine și asta i-a dat un mare minus poveștii. Unele scene erau de-a dreptul inutile, pline de convorbiri literalmente de prisos care erau acolo numai pentru a da volum paginilor. 

„Încep să-mi amintesc. Mă mutaseră într-o rezervă. Nu se iviseră complecații, nu intervenise nimeni, n-am pe nimeni cu putere să intervină pentru mine, nu mă văitasem cât să-i deranjez pe ceilalți, voiau doar să mă supravegheze”

  Nu știu dacă cartea aceasta a fost sortită să mă surprindă în ceea ce privește acest gen dar, în cazul meu, cel puțin nu a funcționat. Nu a reușit să mă clintească din loc povestea și nu am putut să-i găsesc rostul pentru că nu a fost o carte pe care am citit-o pentru a mă relaxa și nici una din care să am ceva de învățat, a fost acolo doar ca să-mi umple timpul și cumva asta a fost partea cea mai bună, povestea, în ciuda defectelor pe care aceasta le are m-a prins și m-a făcut să vreau să citesc mai mult din ea, m-a făcut să sper și pe alocuri m-a făcut să fiu și curioasă în legătură cu Sabina și cu planul ei atât de bine pus la punct. 

  Dacă ați citit cel puțin două opere scrie de Agatha Christie cu siguranță că această carte nu are absolut nimic nou de oferit, însă dacă sunteți curioși și vreți să descoperiți mai multe cărți misterioase, ei bine, aceasta poate fi un început. :)

Hugz! Adela. 

Recenzie: Sadie de Courtney Summers (Leda Edge)

 Titlu original: Sadie
Gen: YA, mystery
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 345
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Mă bucur că Mattie nu mai e în viață ca să mă vadă, pentru că mi-o imaginez dând inutil din brațe și agitându-se în jurul meu, pentru că nu a știut niciodată ce trebuia să facă atunci când eu aveam nevoie de ceva, când aveam nevoie de ajutorul ei. Niciodată. Deși nu o pot învinui. Era doar un copil. Copiii n-ar trebui să-și facă griji pentru lucruri din tr-astea. Nu e deloc în regulă să fie așa. ”

            

DESCRIERE: 

Sadie nu a avut deloc o viata usoara. Ramasa orfana, intr-un orasel izolat, a fost silita sa aiba grija nu doar de ea insasi, ci si de surioara sa, Mattie, straduindu-se sa-i asigure o viata cat mai normala. Dar, atunci cand Mattie este omorata cu brutalitate, intregul univers al lui Sadie se prabuseste. Dupa ce politistii fac o ancheta de mantuiala, tanara hotaraste sa il descopere singura pe ucigasul surorii sale, asa ca porneste intr-o adevarata calatorie in cautarea dreptatii, dar si a razbunarii. Numai ca drumul sau e presarat cu primejdii nebanuite si, curand, tinerei i se pierde urma. Atunci cand prezentatorul radio West McCray afla povestea celor doua surori, acesta incepe o investigatie menita sa scoata la iveala adevarul despre disparitia lui Sadie, dar si despre moartea lui Mattie. Aproape imediat, podcast-ul despre ancheta sa devine o adevarata senzatie pe internet, caci din ce in ce mai multi oameni sunt interesati de soarta lui Sadie, sperand, cu totii, ca aceasta va fi descoperita de curajosul investigator inainte de a fi prea tarziu...

PĂREREA MEA:

  Mi-a plăcut foarte mult cartea, însă nu atât de mult precum m-am așteptat. Probabil, am avut așteptări foarte mari pentru că, la final, am rămas într-o baltă de dezamăgire. După toate părerile pozitive de pe instagram care m-au făcut să vreau să citesc cartea am rămas cu un mare semn de întrebare, pentru că sfârșitul mi-a dat de gândit. 

  Sadie este o adolescentă obișnuită. Bine, nu chiar obișnuită. Provenind dintr-o familie destrămată, de la o mamă dezlănțuită care habar nu are cum să-și crească copii până la o bunică de împrumut la care Sadie este practic nevoită să apeleze pentru un chip și o mângâiere maternă. Pentru Sadie, având în vedere că era o adolescentă în toată puterea cuvântului, figura maternă lipsă nu mai reprezenta o mare dilemă în viața ei, reprezenta doar o simplă problemă pe lângă toate celelalte.

Însă, mezina „familiei” Mattie, avea nevoie de un cuvânt măgulitor pe care fiecare copil ar trebui să-l primească, o vorbă bună și o mângâiere din partea mamei. Din partea mamei, însă ele nu au avut așa ceva. O mamă absentă, atât fizic cât și psihic din cauza dependenței pe care o poseda, Clarie, o mamă desfrânată din vina căruia toate lucrurile rele au luat un adevărat cusur în viața celor două fete.

  Acțiunea începe imediat cum Mattie este găsită moartă, toată lumea din jur fiind neputincioasă, doar niște simple marionete fără ață care nu pot face nimic pentru fata găsită moartă și lumea destrămată a lui Sadie.

Asta mi s-a părut cel mai trist la cartea asta, faptul că poliția nu prea-și dă absolut deloc interesul și părându-mi-se puțin absurd faptul că un simplu jurnalist este implicat în asta, un jurnalist trimis pe mai multe piste greșite care de fapt... nu duc nicăieri pentru că totul stă în mâinile fragile și bâlbâiala lui Sadie. 

  Trebuie să recunosc, începutul nu a fost atât de promițător faptul că povestea era împărțită în două părți, perspectiva fetei dispărute și serialul „Fetele” mi s-a părut iar o absurditate. Într-adevăr, un mod unic în care cineva își poate exprima perspectivele multiple, însă complet inutil, emisiunea nu a oferit niciodată nimic nou, fiind mereu cu 914836149360389 de pași în spatele fetei. Mi se mai pare și o prostie completă faptul că jurnalistul aka agentul sub acoperire ajungea mereu chiar și cu 5 LUNI mai târziu într-un loc în care Sadie a pus piciorul având în vedere că fuga și investigația au început cam în același moment, diferență au făcut poate două, hai trei zile.

  Per total, povestea are potențial dar nu atât de mult precum m-aș fi așteptat, o carte bună, promițătoare, însă cu un stil de scriere nu foarte bun, suspansul se putea prelungi altfel și acțiunea putea fi mai bine conturată. 

Pentru amatorii acestor povești, recomand o altă poveste care pe mine m-a prins mult mai tare și m-a surprins într-un mod unic, bineînțeles, vorbesc despre Dispariția lui Daniel Tate, carte care poate fi achiziționată de aici sau de aici, de altfel, găsiți și o recenzie chiar aici.

  I-am dat patru steluțe pentru că m-a prins pe-alocuri și m-a făcut să cred că trăiesc drama. Știu ce înseamnă să cauți răzbunare chiar și cu prețul vieții tale pentru că recent, am pierdut și eu pe cineva drag și am putut să relaționez foarte bine cu Sadie.

Hugz! Adela. 

Melodii pe care le-am ascultat de-a lungul lecturii: