Un Lucru Absolut Remarcabil de Hank Green (recenzie, editura Leda Edge)

Titlu original: An Abolutely Remarkable Thing (An Absolutely Remarkable Thing, #1)
Gen: fantasy, thriller
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 407
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici

„Un om care se teme de repercursiuni, poate chiar și de Carli. Un om care vrea să obțină răspunsuri și să aibă o realizare proprie. Un om care înțelege mult prea târziu impactul rețelelor sociale la nivel cultural, afectiv și social. Un om care descoperă Un lucru absolut remarcabil: nimic nu este imposibil.”

             

Am adorat cartea și am savurat-o până la ultima pagină, mi-a plăcut nespus de mult povestea și modul unic în care aceasta a fost scrisă, modul în care parcă autorul a lăsat acolo înăuntru, între pagini, ceva din el m-a fascinat și m-a lăsat complet mască.

April May a fost o fată obișnuită, cu o viață plictisitoare de care până și ea s-a săturat, însă, într-o seară, imediat după ce a ieșit de la muncă ceva o aștepta în mijlocul străzii, un robot imens și fascinant. Decide că un lucru remarcabil ca acesta nu poate fi ignorat, își cheamă prietenul și fac împreună un videoclip care ajunge foarte viral pe YouTube făcându-le fețele foarte populare, videoclip difuzat chiar și la TV acompaniate de fețele celor doi oameni care au devenit cei mai căutați și importanți adolescenți de pe planetă. 

Pe lână toată faima atribuită, a mai apărut și o mare problemă, descoperirea misiunii Carlilor (numele roboților dat de April). 

Cei doi se văd prinși în planurile guvernului cu sau fără voia lor și sunt obligați să facă ceva în legătură cu asta pentru că un lucru e sigur, Carli nu sunt de pe pământ, nimeni nu știe dacă sunt periculoși sau dacă sunt pașnici și April May este adolescenta care întreține legătura dintre oameni și Carli.

„Puterea fiecăruia dintre noi de a-i face pe niște oameni complet necunoscuți să se simtă groaznic, înfricoșați și slabi e de-a dreptul uluitoare!”

Mi-a plăcut mult modul în care a fost scrisă cartea, fiind unul unic sau, mai bine zis foarte rar întâlnit, personajele povesteau întâmplarea asemena unui jurnal, adresându-se cititorilor cu ajutorul unor apelative drăguțe. Povestea este una interesantă, consider că nimic nu poate fi reproșat în legătură cu ea pentru că modul în care a fost concepută și construită este aproape perfect. O poveste care te pune pe gânduri și-ți ocupă mult timp, o carte care-ți rămâne în cap chiar și după ce ai terminat-o .

  Vă recomand cartea cu mult drag, o lectură antrenantă și diversificată, complet diferită față de tot ceea ce am citit până acum!

Iubire periculoasă - Cercul Vieții, Iubire Periculoasă, #2 (recenzie, editura Tritonic)

Titlu original: Iubire Periculoasă - Cercul Vieții
Gen: young adult, romance
Editura:Tritonic
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 519
Rating:  

„-Am știut ce va însemna dragostea pentru mine chiar înainte să o simt. Tu ești totul pentru mine acum, Katherine. Sunt ca o planetă secată. Aruncată departe în Univers, uitată de toată lumea și complet nefolositoare. ... Tu nu ești o simplă ființă pentru mine, Katherine, nu ești o simplă fată care s-a potrivit caracterului și preferințelor mele. Tu ești esența vieții mele.”

             

  Nici nu știu de unde ar trebui să încep. Cartea asta m-a dat complet peste cap și mi-a ruinat zilele, am uitat și să mănânc (un lucru specific pentru Kath), am uitat și să dorm pentru că povestea m-a prins în mrejele ei mult prea tare. Am stat nopți la rând trează pentru a vedea cum minunata poveste de dragoste dintre cei doi evoluează. Cât de frumos și cât de intim a fost modul autoarei de a livra fabuloasa și prea-bine cunoscuta Iubire Periculoasă. 

  Sunt sigură că deja știți, dar țin să vă reamintesc, Harris Stone este cel mai frumos băiat din tot liceul și face ravagii prin toate colțurile lumii, povestea dintre cei doi, trebuie să fim sinceri, a început într-un mod banal, pueril, ne așteptam cu toții dar ce a urmat după...

Katherine, o fată cu un înveliș de fier, dură și rece cu toată lumea are un trecut foarte dureros și plin de despărțiri crunte, venită în Seattle alături de tatăl ei pentru a se reinventa, pentru a-și construi viața de la zero, fără mama ei care să-i fie alături cade direct în brațele Demonului, așa cum este și poreclit.

Harris un bărbat superb care are multe de ascuns, este atras de Kath și de toate farmecele ei, împreună formând „cuplul anului”.

Toate lucrurile rele pe care protagonista noastră le-a făcut o ajung mai încet sau mai târziu din urmă și o bântuie toată viața. Începe să realizeze că devine ușor-ușor dependentă de Harris, însă este deja prea târziu, niciodată nu poți să-i comanzi inimii. Se vede afundată până peste cap în problemele și afacerile băiatului din  care nici nu vrea și nici nu poate să scape.

  Cursele periculoase organizate de aceștia s-au transformat într-o bătălie pe viața și moarte, o bătălie la care Kath a luat parte, un măcel pe care cu siguranță nu-l va uita toată viața. Începe să realizeze că expresia „Iubire Periculoasă” nu e doar o vorbă-n vânt, e ceva real, mai ales atunci când ești alături de Harris. 

„Nu am crezut că exiști dar asta nu înseamnă că nu te-am așteptat. Și cel mai murdar suflet are dreptul la o speranță. Speranța la fericire și iubire. Și eu m-am gândit atât de mult la cum ar putea fi asta pentru mine încât am știut că ești tu încă din primul moment. Eram orgolios și nesimțit doar pentru că totul se simțea atât de puternicși îți adoram impulsivitatea, dar am știut că vei fi a mea, iubito, încă din prima secundă în care mi-am întors privirea spre tine și parcă o voce îmi urmal în urechi: Ea e!”

  În prima recenzie, pentru primul volum am spus că autoarea a încercat să copieze cunoscuta poveste din After, serie scrisă de Anna Todd, însă acum am mici îndoieli și îmi pare rău că am spus asta, cred că mai de-grabă Anna Todd a furat de la Georgiana noastră! Haaha, glumesc... bineînțeles. Trebuie să recunosc că au fost anumite aspecte care au bătut la ochi -nunta părinților, obligat de partener să mergi- însă nu au fost deranjate. Mi-a plăcut stilul de scriere și trebuie să recunosc că se simte o oarecare îmbunătățire față de primul volum. 
De data asta lucrurile se întâmplă într-un mod alert, secretele sunt copleșitoare și relația începe să devină din ce în ce mai șubredă din cauza lor. 
M-am bucurat de fiecare pagină până la ultima, atât cât am putut și în momentul în care am dat peste Mulțumiri, la final, inima mea a rămas spartă în milioane de bucățele cu tăria și convingerea că o să citesc volumul trei cât de curând. 

  Vă recomand cu drag cartea, după cum am spus și mai sus, a ajuns până în topul preferatelor mele, o lectură minunată, antrenată, numai bină pentru vară.  

Diamantul de la Miezul Nopții - Tronul de Cleștar, #2 de Sarah J. Mass (recenzie, editura Rao)

Titlu original: Crown of Midnight (Throne of Glass, #2)
Gen:  YA, romance, distopie
Editura: Rao
An de apariție: 2013
Număr de pagini: 570
Rating: 
Cartea poate fi achiziționată acum de pe site-ul editurii Rao.

 „Cât curaj să cânte acest cântec, să îl dedice familiei regelui era o îndrăzneală și mai mare. Dar familia regală nu protestă. Chiar și regele doar o privi indifent pe Rena, ca și cum nu ar fi cântat tocmai despre puterea pe care el o exilase în urmă cu zece ani. Poate că era ceva magic de neoprit în muzică și artă.”

             

SINOPSIS:

Doi barbati o iubesc. O lume intreaga se teme de ea. Dar numai ea poate sa salveze lumea. Celaena Sardothien, asasina, este arma cea mai ucigatoare a Regelui din Adarlan. Ea trebuie sa-si castige libertatea prin sangele dusmanilor ei - dar nu suporta sa ucida pentru rege. Iar cu fiecare moarte pe care Celaena o insceneaza, cu fiecare minciuna pe care o rosteste ii pune in pericol pe cei pe care ii iubeste. Atrasa de cei doi protectori ai ei, un capitan si un print, si luptand impotriva unor forte intunecate mult mai puternice decat regele insusi, Celaena trebuie sa se hotarasca pentru ce sa se zbata: libertatea ei, inima ei ori destinul regatului...

PĂREREA MEA:

    Cred că, dacă mă urmăriți pe Instagram, ceea ce ar fi indicat să faceți, deja știți că aceasta este seria mea favorită. Credeți că această recenzie mai are nevoie de un început? Eu zic că nu pentru că deja știți ce o să spun, o carte minunată, plină de emoție și cu niște întorsături de situație fabuloase care te lasă mască și care îți taie răsuflarea, cred cu tărie că acest volum a fost mult mai bun față de primul și mă închin la picioarele autoarei.

  După cum probabil tot poporul știe deja, Celena Sardothien este o asasină cunoscută, nimeni nu-i știe chipul, nimeni nu-i știe trecutul și nimeni nu știe de ce e în stare cu adevărat. Toți au auzit un nume de care au început să se teamă și să se ferească, însă niciun răufăcător nu știe că în spatele acestei figuri reci pe care ea o afișează se află o fetișcană de numai 18 ani care nu știe exact unde îi e locul și nu știe exact de cine să mai asculte. 

Prinsă în slujba regelui imediat după ce a finalizat lupta pentru Campionul Regelui, fata se vede nevoită să facă tot ce i se spune. Se vede nevoită să omoare oameni care nu sunt cu adevărat vinovați și suflete pure care au avut ghinionul să intre în contact cu regele. 

Însă, pentru că are un suflet rebel care zace în ea și care domină de foarte multe ori situația, Celena găsește rezolvarea tuturor problemelor și găsește un mod în care îl poate sfida, indirect pe rege. 

  Viața amoroasă a fetei este, de asemenea un lucru complicat. Când doi băieți, un prinț și un soldat îi stau la dispoziție, aceasta se simte neputincioasă, nu știe cui îi aparține cu adevărat inima sa și nu știe care ar fi alegerea cea mai potrivită pentru că asasina știe, niciodată nu o să fie o alegere perfectă în viața ei.

 „Învățase singurele abilități care o puteau ține în siguranță. Ca să scape de mkoarte, devenise moartea.”

  Nu mai are rost să spun că modul în care această carte a fost scrisă e unul minunat pe care am ajuns să-l ador încă din primul volum. Personaje bine conturate care definesc o acțiune minunată, înorsături de situație scrise cu mult cap alături de care simțeai că trăiești, replici acide între personajele preferate care pur și simplu piperau sau îndulceau foarte mult situația și multe alte lucruri scrise spontan și cu foarte multă grijă. 
Sunt nerăbdătoare să vă povestesc despre volumul trei care este cireașa de pe tort.

  Vă recomand cu drag cartea pentru că, după cum am spus și mai sus, eu am ajuns să o îndrăgesc încă din primele pagini și nu am mai putut să o las din mână. O lectură antrenantă care te pune pe jar cu fiecare pagină citită.

Coroana - Alegerea, #5 de Kiera Cass (recenzie, editura Leda Edge)

Atenție! Această recenzie conține spoilere din volumele anterioare!

Titlu original: The Crown (The Selection, #5)
Gen:   YA, fantasy, distopie
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 285
Rating:   
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Nu ai de unde să știi totul despre relația altora, chiar și despre a părinților tăi. Uneori, mai ales despre a părinților, a adăugat ea ca și când s-ar mai fi gândit la asta, poate în legătură cu propria familie. Îți garantez - i-a dăruit cel puțin o dată un cadou groaznic de Crăciun și, din cauza asta, mama ta nu i-a vorbit o zi întreagă.”

      

SINOPSIS:

 Când Eadlyn devine prima prințesă din Illéa care își organizează propria Alegere, ea nu crede că se va îndrăgosti de vreunul dintre cei treizeci și cinci de tineri. Petrece primele câteva săptămâni ale competiției numărând zilele până când va putea scăpa de ei. Dar, pe măsură ce evenimentele de la palat se precipită și Eadlyn este obligată sa iasă și mai mult în lumina reflectoarelor, își dă seama că poate nu ar fi fericită să rămână singură. Încă nu este sigură că va trăi o poveste romantică de iubire, așa cum s-a întâmplat cu părinții ei în urmă cu douazeci de ani. Dar, uneori, dragostea apare acolo unde nu te aștepți...și în curând Eadlyn trebuie să facă o alegere mai dificilă și mai importantă decât și-a imaginat vreodată.

PĂREREA MEA:

  Sunt foarte revoltată în legătură cu acest volum pentru că trebuie să recunosc, nu m-a prins și nu prea mi-a mai plăcut acțiunea care mi s-a părut puțin cam grăbită și fără rost. Au fost multe scene care m-au făcut să râd și au fost chiar și lucruri pozitive dar, de această dată, cele rele le-au eclipsat mult prea tare.

  Dacă ați citit cel de-al patrulea volum, știți deja că acestea sunt povestite din perspectiva lui Eadlyn, fata prințului Maxon și a reginei America, un personaj care mi s-a părut cam naiv, dacă îmi permiteți să spun, unul chiar prostănac. 

Fata se vede prinsă, la fel ca și tatăl ei, într-o alegere, alegere organizată pentru a liniști gura poporului și pentru a readuce oamenii la tăcere, și din nou, asta mă face să mă întreb, ce fel de popor trebuie să ai ca ei în loc de niște sume exacte și în loc de niște probleme importante preferă să vadă o fetișcană fâțâindu-se de colo până colo pe tocuri cu niște băieți naivi care roiesc în jurul ei. Mie cel puțin mi s-a părut, din descrierile vagi pe care autoarea le-a făcut, că acel popor avea niște probleme foarte grave pe care oamenii puși la conducere, familia regală, le mascau cu un show, ceva gen Burlăcița. O chestie care mi s-a părut destul de funny dar care a început să mă calce pe nervi din momentul în care absolut toate limitele realității au fost depășite. 

Nu mi-au plăcut alegerile pe care Eadlyn le făcea și modul în care aceasta gândea mi s-a părut că adesea a dat dovadă de snobism deși mereu încerca să fie într-o alură perfectă și demnă de titlul pe care și-l primește mult mai devreme, un titlu pe care nu-l merită și pe care, după părerea mea, nu-l poate lua în serios. 

America Singer era schimbată total, comportamentul pe care l-a abordat în primele trei volume era total altceva fața de ceea ce face acum și față de regina binevoitoare și super calmă care a devenit. Mi s-a părut că în goana autoarei după acțiune a uitat câteva detalii foarte importante. Lucru care nu m-a deranjat neapărat dar care a sărit puternic în ochi este faptul că, exact așa cum m-aș fi așteptat, Maxon nu este capabil să conducă regatul. Nouate? Nopee.

„-Întocmai, bunico. Îl durea atât de mult să fie departe de ea, încât a acceptat suferința de a-și părăsi familia, casa și țara, fără să știe cum va fi perceput totul, doar ca să îi fie alături.”

  Cei care au considerat că primele patru volume au fost extrem de proaste, ei bine, țineți-vă bine, volumul cinci este cel mai prost dintre toate! Recunosc că mie mi-au plăcut celelalte și vă recomand cu drag să citiți seria, până la volumul trei, de acolo... cred că este de ajuns. 

Pe lângă faptul că personajele au fost foarte, dar foarte prost conturate, nu aveam o imagine clară a băieților participanți în minte și prin urmare, nu le puteam asocia numele cu nimic și adesea uitam cine ce a făcut, care a călcat strâmb și cine e preferatul prințesei pentru că adesea îi încurcam, uneori nici măcar nu mă mai oboseam ci pur și simplu treceam peste, fără să mă mai informez.

Trebuie să recunosc și să arunc toată vina pe autoare pentru că așa și este, o acțiune complexă și plină de neprevăzut care este descrisă foarte prost, mi se pare că a trecut foarte repede prin toate fazele amuzante/drăguțe/tragice și într-un singur cuvânt, importante numai pentru a ajunge la final. 

  Kiera Cass a încercat să „șocheze” pe la finalul volumului cu niște întorsături de situație care nu aveau absolut niciun sens și care au dus la același final previzibil, final la care m-am așteptat încă de pe la pagina 100. 

Au fost multe astfel de părți previzibile care m-au plictisit la culme și care m-au făcut să vreau să nu mai continui cartea, însă, fiind ultima am ales să o termin de dragul seriei. 

  Regret foarte tare că am citit această carte pentru că mi-am stricat părerea bună pe care o aveam despre serie, cu un ultim volum, autoarea a reușit să distrugă tot ce a construit în trei. 

După cum vă spuneam și mai sus, vă recomand seria până la volumul trei, de acolo, tot farmecul este pierdut. 

Regele Malefic, Făpturile Văzduhului #2 de Holly Black (recenzie, editura Storia)

Titlu original: The Wicked King (The Folk of the Air, #2)
Gen: fantasy, ya
Editura: Storia Books
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 352
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Tac și mă gândesc la băiețelul pe care l-am văzut în globul de cristal. La băiețelul care încă spera că va fi iubit. Mărturisirea lui Cardan, cu privire la persoana în care s-a transformat după aceea, mă bântuie: credea că sunt rău, așa că am devenit și mai rău. -pagina 306.

            

Atenție! Această recenzie ar putea conține spoilere din volumul anterior!

SINOPSIS:

 După ce și-a trădat familia şi l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi. Politica de la curtea zânelor, cu alianţele ei mereu schimbătoare, este foarte complicată, iar Cardan se dovedește a fi mult mai greu de controlat decât şi-a imaginat Jude. Mai ales că face tot ce îi stă în putere ca să o umilească și să-i submineze planurile, chiar dacă fascinaţia lui pentru ea rămâne neștirbită.

Când devine limpede că un apropiat are de gând să o trădeze, punând în pericol viața ei şi a celor pe care îi iubeşte, Jude trebuie să găsească trădătorul și să-și înfrunte propriile sentimente complicate pentru Cardan, pentru a-și menţine puterea, ca muritoare într-o lume a zânelor.

RECENZIE:

  Prima carte din această serie a fost bunicică, nu a fost una dintre preferatele mele de pe anul acesta, o lectură ușoară de m-am putut bucura chiar la începutul anului și trebuie să recunosc că nu mă așteptam ca această carte să-mi schimbe părere în vreun fel despre serie, nu m-am așteptat nici în ruptul capului să ajung să o îndrăgesc și să tânjesc după o continuare atât de mult. 

  Povestea lui Jude continuă, numai că, acum, ceva s-a schimbat pe tărâmul zânelor din ținutul Elfhame, Cardan, cel mai mare și crud dușman al protagonistei a fost încoronat numai și numai cu ajutorul lui Jude, astfel, făcând un pact, Jude fiind mâna dreaptă a acestuia, cea care îi controlează din umbră toate acțiunile. 

  Trebuie să recunosc că m-am plictisit groaznic la începutul acestei cărți, simțeam mereu nevoia să fac o pauză pentru că lucrurile au fost foarte grăbite în acest volum, prea multă informație și prea multe detalii politice amețitoare care înverșunau pagini întregi. Recunosc faptul că undeva pe la mijlocul cărții, mă gândeam serios să pun cartea de-o parte, cu gândul că voi reveni cândva la ea dar inima nu m-a lăsat pentru că am auzit atât de multe păreri pozitive care îmi apăreau în minte de fiecare dată când am vrut să renunț și chiar mă bucur că nu am făcut-o, mă bucur din toată inima că am lecturat cartea până la ultima pagină, și de această dată, nu glumesc când spun că am lecturat-o până la ultima pagină, mi-a plăcut atât de mult încât am citit și mulțumirile autoarei, ceea ce nu prea se întâmplă în cazul meu. 

  După cum spuneam, acțiunile lui Cardan sunt cumva controlate de către Jude, fapt care ar putea să-l irite pe tânărul rege dar lăsând impresia că acesta este supus și pregătit să asculte ordinele fetei, ordine pe care nu întârzie să le îndeplinească imediat ce la primește.

Populația ținutului vede această funcție pe care a primit-o Jude foarte nepotrivită având în vedere statutul ei de muritoare pe care nu încearcă să-l ascundă. 

  

  Lumea nu înțelege ce se petrece și nu înțelege de ce Jude pune coroana însângerată pe capul celui mai mare dușman pe care l-a avut în copilărie, acesta tachinând-o și punând-o în niște situații urâte în volumul anterior. Dar, mai important, nimeni nu înțelege cum de Cardan, cel mai crud băiat a ajuns să numească o muritoare mâna lui dreaptă. Însă, Oak, fratele cel mic al protagonistei este moștenitor de drept la tron, aceasta fiind de fapt, înțelegerea. Cardan este obligat să părăsească tronul și să predea coroana însângerată fratelui mai mic, celălalt moștenitor de drept imediat ce acesta va fi pregătit să domnească un întreg ținut. 

„M-am obișnuit cu frumusețea lui Cardan, dar nu și cu vreun semn de vulnerabilitate. E ciudat să-l văd fără hainele lui simandicoase, fără limba ascuțită și privirea malițioasă care îl protezează ca o armură.” -pagina 69

  Însă, sentimentele lui Jude pentru tânărul Cardan sunt mult mai puternice de fapt și asta o împedică în luarea unei decizii raționale în momentul în care regele îi cade la picioare și îi promite totul. Fiind orbită de iubirea pe care i-o poartă, Jude alege să-l creadă și să accepte târgul regelui, însă fata uită o regulă importantă, o regulă importantă ca un țel după care să te ghidezi în această lume: Zânele nu pot minți, dar te pot lua pe ocolite omițând anumite detalii importante care mai târziu îți vor veni de hac.

  Sfârșitul acestei cărți m-a pus rău de tot pe gânduri, m-a făcut să vreau următorul volum cu toată ființa mea și m-a făcut să tânjesc după relația toxică și imposibilă dintre personajele principale.
Mi-a plăcut modul în care a fost scrisă deși aș fi vrut să fie mai multe momente romantice între cele două personaje în locul scenelor politice care, după cum am spus și mai sus, au umplut pagini întregi.
Modul în care scrie Holly Black mi se pare unul aparte și îl apreciez foarte mult, nu știu dacă o să reușesc să aștept până când se va traduce volumul trei pentru că deja mă mănâncă foarte tare palmele și luna noiembrie este foarte departe. 😕

Nu uitați dacă doriți să aflați mai multe despre textmarkerele, textlinerele și pixuri Stabilo și Pentel puteți face asta printr-un singur click aici și aici.

Regenzie în parteneriat cu editura:

click pe poză pentru mai multe povești minunate!

Hanoracul tău de Cristina Oțel (recenzie, Editura Quantum Publishers)

Titlu original: Hanoracul tău
Gen:  YA, romance
Editura: Quantum Publishers
An apariție: 2018
Număr de pagini: 249
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„În alte zile, natura îmi vorbește. Nu la propriu, desigur, îmi place să cred că, în ciuda clipelor de zbucium, sunt un om sănătos la cap, dar, pentru mine, mintea îmi este pânza, natura este o pensulă și emoțiile trezite de aceasta sunt culorile care îmi completează trăirile.”                    

       

SINOPSIS:

Lui Mihail îi plac puloverele și culorile împrăștiate pe pânză. Dar nu-i place deloc când se așează în bancă și Anastasia tace. Anastasiei nu-i plac nuanțele de pe pielea ei și nici sunetele pe care doar pereții camerei sale le aud. Când Mihail începe să se uite, cu adevărat, la Anastasia, descoperă atât de multe minciuni și panică inundându-i fetei plămânii, încât se întreabă cum a reușit aceasta să-și coasă buzele, să-și păstreze secretele și să amăgească atât de mulți oameni cu priviri seci.

PĂREREA MEA:

  Hanoracul tău e acea poveste care dă dependență, e o poveste de dragoste reușită care sparte tiparele și te face să te îndrăgostești odată cu personajele. O voce tânără cu încă o poveste de dragoste care să ne șocheze și care să ne încânte.

  A trecut ceva timp de când am citit „Felinare Stinse” cartea de debut a autoarei care m-a uns pe suflet, o poveste care m-a bucurat și de care nu m-am putut despărți multă vreme citind și recitind anumite pasaje care mă duceau cu gândul la cei doi protagoniști, Sorina și Adrian, însă a fost o surpriză să constat că autoarea nu s-a putut despărți de cele două personaje și le-a adus și aici ceea ce mi s-a părut puțin ciudat și intrigant.

Autoarea a păstrat cumva aceleași personaje și a făcut ca totul să se învârtă din nou în jurul aceleași familii ceea ce m-a deranjat puțin pentru că eu așteptam altceva, o poveste nouă care să mă încânte la fel cum a făcut-o prima și care să mă bucure din toate punctele de vedere, însă, din păcate nu am primit asta.

  După cum spune și sinopsis-ul, Mihail este un adolescent care iubește culorile împrăștiate pe pânză și puloverele, un adolescent simplu care se bucură de viața modestă pe care o are alături de fratele lui și de iubita acestuia pe care a ajuns foarte ușor să o considere parte din familie datorită comportamentului ei copilăresc pe care toată lumea îl adoră. Urmat de umbrele trecutului care amenință să iasă la suprafață, Mihail se ține tare pe picioare și încearcă pe cât posibil să nu se uite în spate. 

De partea cealaltă, o avem pe Anastasia, o fire dură, o fată tăcută care ascunde multe lucruri sub masca nepăsătoare și bolnăvicioasă pe care o are în fiecare zi la școală cu care ceilalți au început să se obișnuiască se afișează în lume și pretinde că totul este bine, ignorând bârfele și cuvintele rele care îi sunt adresate zilnic. Însă, Mihail nu poate, Mihail nu poate sta nepăsător ascultând toate cuvintele jignitoare adresate fetei. 

  Prin intermediul unui proiect școlar comun, cei doi ajung cumva obligat-forțat să petreacă mai mult timp împreună, timp prețios pe care Mihail nu are de gând să-l irosească având în vedere că nota lui de trecere stă la mijloc. Timp în care băiatul are privilegiul să vadă și să asculte ce are de fapt Anastasia de spus, pentru că după căștile de care fata este atât de nedespărțită stau niște urechi care au auzit multe certuri și multe cuvinte urâte venite chiar din partea tatălui care cumva, fără să-și dea seama, i-au pătat sufletul și l-au făcut mai mic.

„Fata asta e o mare minciună. Nu o mincinoasă, nu ăsta este cuvântul potrivit. Ce văd eu și ceilalți oameni este un ambalaj sub care se ascunde ceva. O frântură din acel ceva a ajuns la urechile mele în noaptea în care a furat-o somnul în mașina lui frate-meu.”

  Ceea ce m-a deranjat pe mine foarte tare a fost faptul că relația lor a avut un început foarte încet și greu, trebuie să recunosc că m-am plictisit pe alocuri și aș fi vrut ca totul să se miște într-un ritm mai alert. 

Din punctul meu de vedere, cartea a fost scrisă într-un mod minunat și personajele au fost conturate foarte frumos, sunt aproape sigură că autoarea are o chemare pentru așa ceva și sunt sigură 100% că este foarte talentată în ceea ce face, pentru că am reușit cumva să mă pierd în cuvintele ei frumoase și frazele delicate în care a îmbrăcat totul dar mi se pare că a folosit foarte multe metafore atingând anumite corzi sensibile care nu trebuiau atinse pentru că uneori, mă trezeam gândindu-mă l altceva în timp ce citeam fiind nevoită să recitesc anumite paragrafe pentru a-mi intra în minte. 

  Per total, este o carte minunată pe care o recomand tuturor cu căldură, o lectură minunată în care te poți pierde ușor.