marți, 24 noiembrie 2020

Crima perfectă: Instrucțiuni pentru fete cuminți de Holly Jackson . Recenzie

            

    Tendința noastră umană este de a vedea persoanele frumoase la înfățișare ca pe niște îngeri lipsiți de vreo pată. Comunitatea din orășelul Little Kilton nu face vreo excepție, în ochii lor Andie Bell - frumusețea care a pierit în mod tragic, este o victimă demnă de o elegie. Toate articolele din presă îi plâng moartea, însă curând adevărul va ieși la iveală. Când aparențele se vor nărui, ce va rămâne din amintirea lui Andie Bell?

        Crima perfectă: Instrucțiuni pentru fete cuminți este un volum încărcat de suspans. Acțiunea este alertă, autoarea nu lasă timp de a procesa informația, căci imediat ne oferă una nouă care ne face să ne îndoim de tot ceea ce știam până atunci. Misterul se conturează evolutiv, crescând în intensitate pe măsură ce dăm paginile.

        Personajele nu sunt memorabile, ci mai degrabă, niște stereotipuri specifice genului thriller YA. Pip este tipa super-inteligentă, Ravi este băiatul neînțeles, care învață să își recapete încrederea în oameni. Sal, presupusul ucigaș este portretizat drept angelic și așa mai departe...

       Acesta a fost un punct minus al cărții: faptul că nimic nu e plauzibil. Pip convinge cumva toți martorii la crimă să vorbească, doar pentru că are un proiect pentru la școală. Merge să confrunte un traficant de droguri și, apoi, un criminal. Dă o spargere într-o casă (și nu e prinsă). Să nu mai spun că totul se întâmplă atât de convenabil pentru ea, dar da, până la urmă e o poveste Young Adult, nu pot avea pretenții de capodoperă a genului thriller.

       În ciuda tuturor hibelor ei, Crima perfectă este o carte care se citește rapid, și e uimitor de captivantă, îți stârnește încă din prima interesul pentru a afla ce a avut loc mai exact în seara de 20 aprilie. Așa că, dacă căutați o scăpare din realitate, nu mai așteptați și teleportați-vă în lumea cufundată în ceață din Little Kilton. Și nu uitați să-mi ziceți cum vi s-a părut cartea!

Lecturi plăcute!

xoxo, Miha   


duminică, 15 noiembrie 2020

Singura amintire a Florei Banks de Emily Barr - Recenzie


Titlu original: The One Memory of Flora Banks
Gen: Young Adult, Romance, boli mintale
Editura: Epica
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 306
Rating:     

,,Nu-i lăsa să te treacă iar pe tranchilizante. Fii tu însăți! E OK dacă ești dificilă sau ciudată sau diferită sau amuzantă. Asta ești tu, Flora. Persoana care ești acum - cu toate imperfecțiunile și dificultățile - persoana care poate să fie un mare ghimpe în coaste, care își face părinții să-și smulgă părul din cap, care scrie niște e-mailuri adorabil de nebune, care s-a îndrăgostit de un băiat pe o plajă din Cornish și l-a urmat până la capătul pământului - asta ești tu. Asta e sora mea. Ai amnezie, dar trăiești. Trăiește-ți viața!''

 Sursa foto: Ideilaintamplare



Cum sa ai incredere in cineva, daca nici in tine nu poti avea?

Flora sufera de amnezie. Are memorie doar pe termen scurt, iar mintea ei se reseteaza de mai multe ori pe zi. Nu-si aminteste glumele pe care le-a facut prietena ei, instructiunile pe care i le-au dat parintii ei sau cati ani are. Apoi saruta un baiat pe care n-ar fi trebuit sa-l sarute, dar acest lucru ii ramane intiparit in minte. Este prima oara de cand vaea cinci ani cand isi aduce aminte de un fapt petrecut. Dar baiatul a plecat, iar ea crede ca s-a mutat in zona Cercului Polar Arctic. Isi va aduce aminte totul daca va merge dupa el? Este are aceasta solutia? In cine poate avea incredere?
Ma uit la mainile mele. Pe una din ele scrie Flora, fii curajoasa!



Flora este o fată de numai șaptesprezece ani care se vrea a fi normală. Însă, din păcate circumstanțele în care trăiește nu-i prea permit treaba asta. Flora suferă de amnezie, poate să rețină ceva, o oră, două poate chiar trei însă lucrurile devin complicate după un anumit interval de timp, confuzia fetei lovește niște cote maxime, punct în care ajunge foarte des pe parcursul unei zile obișnuite, recurgând adesea la carnețelul său cu notițe, carnețel scris cuvânt cu cuvânt de către mama acesteia. Personaj care se vrea la început milos, stârnindu-ți admirația pentru modul în care aceasta reușește să o crească pe Flora în ciuda a ceea ce se întâmplă în jurul fetei. În termeni medicali, nu știu cât de adevărate sunt lucrurile povestite în această carte pentru că, la fel ca orice alt young adult, toate cărțile contemporane scrise special pentru adolescenți și nu numai, are mici greșeli care au lăsat de dorit, din neatenția autoarei s-au născut mici confuzii, acțiuni puse în contradictoriu. 


Flora rămâne singură acasă în urma unor acțiuni nu foarte plăcute, însă fata nu e absolut deloc tristă, în sfârșit nu mai nimeni pe zonă care să o cicălească cu lucruri plictisitoare, are mult timp liber de acum înainte, timp pe care și-l ocupă gândindu-se la clipa ei preferata, clipa pe care a reușit să o memoreze în ciuda bolii, singurul lucru nou pe care l-a memorat în ultimii șapte ani iar acesta este un sărut. Însă, nu orice tip de sărut, un sărut cu un băiat chipeș, deștept și rafinat, un sărut pe care e sigură ca nu o să-l uite vreodată. Dar, la fel cum se întâmplă și în viață, după un lucru bun, urmează o serie de lovituri aprige. Frumosul băiat este iubitul prietenei sale cele mai bune, Paige. Nu v-am spus nimic despre ea până acum? Ei bine, ea este Paige, cea care i-a fost alături la bine și la greu Florei încă de la vârsta de zece ani, printre puținii oameni pe care fata reușește să și-i amintească. Pentru că Flora nu voia să uite absolut nimic din acea noapte fermecată, începe să scrie totul pe mâini, pereți, caiete, pe unde apucă. Un lucru pueril având în vedere că timpul petrecut alături de prietena acesteia era nelimitat. Din nefericire, Paige află și așa cum v-ați fi așteptat, aceasta nu mai vrea să audă niciodată de ea. Iar pentru că Drake, iubitul lui Paige este cel care i-a împrospătat memoria Florie, aceasta decide să-l urmeze cu nesăbuință oriunde ar pleca ajungând astfel singură la Cercul Polar.



„Dacă există viață după moarte, o să fac tot posibilul să am grijă de tine. Trăiește-ți viața! Flora, fii curajoasă!”

  Mi-a plăcut mult cartea și am devorat-o în adevăratul sens al cuvântului însă, la fel cum spunem și mai sus, în termeni medicali nu știu cât de adevărate poate să fie povestea, dar ficțiunea pentru tineri se poate îndepărta foarte mult de adevăr, nu? M-a făcut curioasă și cu siguranță o să citesc mai multe lucruri legate de amnezie, m-a făcut să-mi dau seama că avem ceva special, fiecare dintre noi, creierul uman este o enigmă ce așteaptă să fie descoperită.

  Cartea m-a făcut să trăiesc odată cu Flora, am putut relaționa foarte bine cu personajul principal, cât timp ea se plimba pe Bulevardul Viselor Spulberate, eu stăteam în pat și aveam grijă să nu ratez vreun detaliu din povestea fetei. Ceea ce nu mi-a plăcut mai deloc, a fost modul în care autoarea a finisat descrierea personajelor, nu aveam o imagine clară în cap, doar niște voci și chipuri fade care nu mi se arătau foarte încântate. Mi-a plăcut însă faptul că a fost plină de acțiune, nu m-a lăsat să mă plictisesc nicio secundă, Flora fiind un caracter puternic, gata mereu să ia lumea la pas chiar dacă adesea memoria îi juca feste. 


Cu siguranță recomand, o carte numai bună de savurat în această perioadă rece, o poveste tristă despre supraviețuire, familie, prietenie și moarte. Vă invit pe fiecare în parte să o achiziționați, o lectură ușoară care te rupe repede de realitatea din care cu toții vrem să scăpăm.


vineri, 14 august 2020

Regele cicatricilor (Nikolai #1) de Leigh Bardugo

W3.CSS
Lights
Rating

http://thecemeteryofbook.blogspot.com/search/label/2020fave           

      Lumea Grisha e ca un vortex care te înghite și nu vrea să îți mai dea drumul niciodată, și dacă ar vrea, n-ai mai dori tu să pleci. În schimb, ți-ar plăcea să râzi la glumele regelui-monstru, să lupți alături de un personaj care ți-a fost apatic la început, dar ai învățat să îl iubești: puternica Zoya și să călătorești în ținuturile înghețate ale Fjerdei pentru a dezlega o intrigă cumplită alături de Nina. Regele cicatricilor e apogeul muncii autoarei, care se perfecționează pe zi ce trece, și noi suntem norocoșii care avem ocazia să-l citim.
      Dacă în trilogia Alinei Starkov ni se oferea doar perspectiva Sfintei luminii, acum vom putea să admirăm ținuturile ravkane (și nu numai) din perspectiva a 4-a personaje, trei deja dragi nouă, pe care vi le-am menționat mai sus, și un al patrulea cu care vom face cunoștință în acest volum stufos.
      Noua creație a lui Leigh Bardugo nu se citește, se trăiește. Are 600 de pagini și totuși poate fi devorată lejer în 2-3 zile. Sper din suflet ca această serie să nu se termine niciodată, deoarece ador creațiile autoarei. Cred că ea deja a descoperit ce ne place și ne oferă asta din belșug: personaje puternice și carismatice cu un trecut tragic, intrigi palpitante, replici sarcastice, creaturi mitice și finaluri care te fac să blestemi zeii vechi și noi pentru că nu e posibilă călătoria în timp. Chiar am nevoie de următorul volum.

       Cum am menționat în recenzia trecută, Nikolai Lantsov este unul dintre personajele care m-au cucerit pur și simplu, acesta fiind unele dintre motivele pentru care așteptam cu nerăbdare să citesc cartea aceasta. Dacă îmi împărtășiți sentimentul, atunci veți avea ocazia să i vă alăturați în lupta împotriva bestiei cu care a fost blestemat de către Întunecat și să citiți povestea tristă despre motivul pentru care a devenit acest rege carismatic și fără griji pe care îl cunoaștem.


„Ești suficient de puternică să supraviețuiești căderii.”


       De asemenea, în romanul de față, veți avea ocazia de a o privi pe Zoya din perspectiva fetei care nu și-a permis niciodată să fie o lașă și ce se întâmplă când această fațadă va cădea în cele din urmă. Nu cred că vreunul dintre noi a tolerat-o la început, dar Regele cicatricilor vă va schimba radical sentimentele pe care le nutreați față de ea. E probabil personajul care evoluează cel mai mult de-a lungul acestor pagini.
        Regele cicatricilor e o aventură care așteaptă să fie descoperită de voi. Dacă nu ați început încă seria Grisha, ce mai așteptați? Iar dacă ați făcut-o, dați fuga pe Libris și cumpărați-vă cât mai rapid acest volum minunat, care vă va teleporta în lumea magică a Ravkăi. Lecturi plăcute, dragi prieteni!

duminică, 29 martie 2020

Eliberează-mă (Atingerea lui Juliette, vol. 2) de Tahereh Mafi

             
--------------------------------------------------------------------------------------------
       Al doilea volum din seria Atingerea lui Juliette este mult mai dinamic decât predecesorul său. Războiul a început. Juliette și Adam și-au găsit adăpost, dar cât de sigur este acest nou cămin? Vor putea noii lor aliați să învingă forța nimicitoare a Restaurației? Cartea nu ne lasă să medităm prea mult la aceste întrebări, deoarece povestea e atât de palpitantă încât o veți termina dintr-o suflare.
       Dacă te va dezamăgi îngrozitor sau îți va oferi niște clipe minunate depinde doar de ce așteptări ai de la carte. Am citit primul volum acum doi ani și, aparent, pe vremea aceea eram ușor sensibilizabilă de sufletul chinuit al lui Juliette. Când am început volumul doi mă așteptam la o lectură mai profundă, de pe urma căreia să rămân cu ceva, dar apoi am realizat că e o carte făcută doar pentru divertisment și pentru a se juca cu emoțiile tale. Am acceptat asta și după a început să îmi facă plăcere lectura.
       Sentimentele lui Adam față de Juliette și se transmiteau într-un mod foarte pueril, aproape haios, la începutul cărții, încât mi s-a părut că povestea a fost concepută pentru o audiență de circa 14 ani. Dar sunt 2 lucruri care au salvat modul în care percepeam firul narativ pentru mine.
56 images about Juliette and Warner on We Heart It | See more ...       Primul este Warner. El a fost portretizat încă de la început drept personajul negativ. De fapt, puțin spus negativ, mai degrabă grotesc și diavolesc, care n-ar putea da dovadă niciodată de umanitate, empatie sau iubire. Nu se schimbă la 180 de grade peste noapte, ci are loc o transformare credibilă. Nu devine brusc un înger, ci ne este permis să parcurgem într-un sălaș a inimii lui care nu a mai fost accesibil până atunci și să vedem o parte complet diferită, dar reală a lui. Nu vreau să intru în detalii, dar ni se vor oferi și niște informații din trecutul lui Warner pe care cu siguranță le veți savura.
„Vreau. Vreau să fiu prietenul tău. Încuviințează din cap, iar eu înregistrez această mișcare vagă în aerul dintre noi. Vreau să fiu prietenul de care te îndrăgostești fără speranță. Cel pe care îl iei în brațele tale și în patul tău și în lumea privată pe care o ții captivă în capul tău. Vreau să fiu acel gen de prieten, zice el. Cel care va memora lucrurile pe care le spui, la fel și forma buzelor tale când le rostești. Vreau să știu fiecare arcuire, fiecare pistrui, fiecare fior al trupului tău, Juliette. Vreau să știu unde să te ating, continuă el. Vreau să știu cum să te ating. Vreau să știu cum să te conving să creezi un zâmbet doar pentru mine. Îi simt pieptul ridicându-se, coborând, sus și jos, sus și jos. Da, spune el. Vreau să fiu prietenul tău. Vreau să fiu cel mai bun prieten al tău din întreaga lume.”
       Al doilea lucru care a salvat cartea pentru mine este revoluția modului de gândire a lui Juliette. Protagonistă nu mai e damsel in distress (fata neajutorată care așteaptă să o salveze un prinț pe cal alb) și realizează că nu are nevoie de iubirea altcuiva sau ca altcineva să îi ofere un sentiment de siguranță. Reușește să evadeze din cercul vicios care era viața ei și descoperă că puterea se află chiar în mâinile sale. Metamorfoza ei e atât de radicală, încât Juliette de la sfârșitul romanului e o cu totul altă persoană față de Juliette din primele pagini. Mai e nevoie să spun că am așteptări foarte mari de la acest personaj pe viitor? Te rog, Tahereh Mafi, nu mă dezamăgi!
       Povestea m-a recâștigat complet după dezamăgirea care a fost începutul, prin acuratețea cu care se abordează perspectiva emoțională. Sunt lucruri de care am fost complet surprinsă să le descopăr într-o carte YA pe care deja o catalogasem drept clișeică. Mă bucur că nu am renunțat la ea și abia aștept să văd cum continuă povestea acestor personaje minunate. Cu mai puțină moarte, sper. :))
P.S. În ediția în limba română este inclusă și nuvela „Frânge-mă”, scrisă din perspectiva lui Adam chiar în timpul asediului. Am iubit pur și simplu legătura dintre Adam și frățiorul lui mai mic, care este redată atât de frumos aici.

..............................................
Titlu original: Unravel me
Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 528
Rating:    

..............................................


vineri, 21 februarie 2020

Acolo unde cântă racii de Delia Owens - Recenzie


Titlu original: Where the Crawdads Sing
Gen: romance, mystery
Editura: Pandora M
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 381
Rating:     

„Înainte să fie arestată, începuse să simtă că se înfripa iarăși o cale către Tate: o deschidere a inimii sale. Iubire făcându-și loc mai către suprafață. Însă, când acesta venise s-o viziteze la închisoare, de mai multe ori, refuzase să-l vadă. Nu îi era prea limpede cum făcuse închisoarea ca să-i pecetluiască și mai mult inima. De ce nu primise alinarea pe care i-ar fi putut-o oferi e într-un asemenea loc? Se părea că acum, când era mai vulnerabilă ca oricând, Kya avea și mai puține motive să se încreadă în altcineva. Aflată în punctul cel mai fragil al vieții sale de până atunci, se întorsese spre singurul ajutor pe care-l știa - ea însăși.”

         

      Acolo unde cântă racii este o carte complet diferită de tot ceea ce am citit până acum, Kya nu este un personaj, ci o ființă care ne amintește de legătura strânsă a omului cu natura, de pacea absolută care poate fi regăsită doar în natură, de puterea de a construi totul din nimic și de frumusețea detaliilor. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că pe acest fundal pașnic ar putea avea loc o crimă.
      Am început să citesc povestea cu niște idei preconcepute.Cum altfel să îmi imaginez această făptură obscură, denumită „Fata Mlaștinii” de către localnici, care a trăit în completă pustietate, decât ca pe o sălbăticiune? Un prădător la fel de periculos precum un porc mistreț, o amintire a unui om, o creatură capabilă de crimă. În ochii mei era deja vinovată fără drept de apel și nu mi-aș fi închipuit vreodată că povestea este de fapt despre o tânără sensibilă și inteligentă, care se ridică de jos de tot și învață să trăiască de una singură.
      Cred că toți ne simțim uneori singuri, dar nu ne-am putea închipui cum ar fi să ne pierdem întreaga familie și să rămânem cu adevărat singuri, într-o comunitate care ne discriminează, unde nu însemnăm nimic pentru nimeni. Kya a trebuit să înfrunte această suferință la o vârstă extrem de fragedă, când nu avea nici măcar 10 ani.


     Toată lumea o ura, pentru că era murdară și săracă, cu excepția unei persoane, care a avut curajul să privească dincolo de aparențe. Tate nu a fost salvatorul ei. Ea avea deja aripi, dar el a învațat-o cum să le folosească. El era conexiunea ei cu o lume din care nu-și dorea să facă parte, el a descoperit cât potențial avea Kya și a învațat-o să citească și i-a dat acuarele. Dar, cel mai important, a învațat-o ce înseamnă iubirea.
     Capitolele sunt structurate în perioade diferite, unele se concentrează pe maturizarea Kyei, iar restul ilustrează investigarea crimei care a dat peste cap viața cotidiană a unui orășel. Cum am menționat mai sus, Kya, „sălbăticia” care trăia singură cuc în mlaștină, era acuzatul perfect. Dar oare chiar ea a făcut-o sau doar era ținta cea mai ușoară?
     Acolo unde cântă racii a fost o plăcută călătorie în natură, la granița dintre sălbăticie și umanitate. Lecturarea ei m-a făcut să meditez la ce s-ar putea întâmpla dacă tuturor copiilor nevoiași li s-ar oferi dreptul la educație, probabil am trăi într-o lume cu totul diferită.

miercuri, 19 februarie 2020

Prințesa de Hârtie de Erin Watt (recenzie, editura Trei)

Titlu original: Paper Princess (The Royals, #1)
Gen: Young Adult, Romance
Editura: Trei
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 389
Rating:     

„Talentul meu, dacă am vreunul, nu e să dansez. E capacitatea mea de a crede că ziua de mâine poate fi mai bună. Nu prea ştiu de unde am moştenit optimismul ăsta. Poate că de la mama. La un moment dat, am început să mă gândesc că, dacă doar aş trece peste o experienţă urâtă, peste o zi proastă, ziua de mâine ar veni cu ceva mai bun, mai plin de speranţă, mai nou.
Şi acum cred asta. Şi acum cred că undeva, acolo, e ceva bun pentru mine.Trebuie doar să stărui până când vine şi vremea mea, pentru că sigur, sigur nu s-ar întâmpla nimic din toate astea dacă nu m-ar aştepta o răsplată în viitor.”
             
  Am adorat cartea aceasta și am devorat-o încă din prima pagină, aș putea să spun că am iubit-o în adevăratul sens al cuvântului și am reuși să mă apropii foarte mult de personaje, obicei de care m-am dezobișnuit de foarte mult timp și lucrul de care mi-a fost dor pentru că aș putea spune că i-am dat suflet lecturii și am trăit odată cu protagoniștii.

  Ella este o adolescentă modestă și simplă, o fată obișnuită care pare că se bucură pe cât posibil de anii de liceu, glumesc, bineînțeles. Ella nu mai poate, e sătulă până peste cap și abia așteaptă să-și termine studiile pentru a merge la colegiu. Viața ei pare cât de cât obișnuită până când domnul Royal apare și-i dă lumea peste cap fetei scoțând la iveală niște secrete care ar trebui să rămână îngropate pe veci, bine, nu chiar pe veci dar ar trebui să rămână îngropate până când Ella reușește să-și termine studiile, momentul în care fata află despre existența acestui domn Royal este de-a dreptul specială și plină de tensiune, momentul în care cei doi se întâlnesc și nimeni, dar nimeni (nici măcar ei) nu știe cu certitudine ce vrea acest domn influent de la o biată fată orfană. 

 Lucrurile se complică în momentul în care fata decide că ar fi mai bine pentru ea și pentru viitorul ei să fugă departe de acel om și de conducerea școlii continuându-și viața ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, însă nevoia de bani este mare așa că Ella se reîntoarce în clubul unde ea dansează pentru bani și este dispusă să facă absolut orice pentru o sumă frumoasă de bani de care nu s-ar fi putut lipsi în momentul respectiv. 

  Însă cu ajutorul banilor domnul Royal o găsește pe Ella, moment în care fata crede că acesta are complet alte intenții încercând cu greu să-l satisfacă printr-un dans, arătându-se scârbit acesta decide că e de ajuns și o ia pe fată pentru adevăratul scop al întâlnirii lor, promisiunea pe care acesta o are față de părinții fetei.
Ajunși în luxoasa casă, fata face cunoștință cu cei patru băieți Royal, cei care îi vor da cu adevărat lumea peste cap.

„Nici măcar o privire nu se îndreaptă în direcția mea, în timp ce patru siluete cu părul întunecat își fac apariția lângă balustrada curbată de la etaj.
Rămân cu gura căscată doar puțin, înainte s-o închid cu zgomot, întărindu-mă pentru spectacolul de agresivitate de deasupra mea. N-am să îi las să își dea seama cât de tare m-au tulburat, dar, căcat! Chiar mă simt tulburată. Nu, mă simt intimidată.
Băieții Royal nu sunt ceea ce credeam că vor fi. Nu arată ca niște cretini de bani gata, în haine de colegiu. Arată ca niște brute înspăimântătoare, care m-ar putea rupe-n două ca pe un vreasc.”
  Mi-a plăcut foarte mult modul în care această carte a fost scrisă de către cele două autoare, da, da, ați auzit bine, două autoare, știu, și eu am rămas plăcut surprinsă să aflu asta și să aflu faptul că Erin Watt este de fapt, un pseudonim. Însă nu am simțit nicio diferență de stiluri de-a lungul lecturii povestea curgând practic și fiind exact pe gustul meu. Singurul lucru pe care îl am de obiectat în legătură cu modul în care povestea a fost scrisă și care m-a deranjat puțin, a fost faptul că personajele au fost foarte puțin conturate, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre ei, aspect, trăiri, gesturi, înfățișare însă mi se pare că accentul a fost pus foarte tare pe acțiune ceea ce, de asemenea, nu m-a deranjat în mod evident. 


Libros Mentirosos, La princesa de papel, paper princess, Reed Royal, Ella Harper, el principe roto, el palacio malvado, el heredero caído, Easton Royal, fallen heir, paper princess, broken prince, Erin Watt, Twisted palace,
Povestea de dragoste este punctul forte care m-a făcut să mă îndrăgostesc pe bune de această carte și să vreau, cu siguranță să citesc și următoarele volume. Finalul m-a lovit din plin și m-a lăsat în suspans, lăsându-mi, de asemenea și un gust amar în gură care poate fi șters doar de volumul următor.



53293122_2155684628095139_3322703703684677632_nCu siguranță recomand cartea tuturor de la mic la mare, o lectură ușoară din care ai multe de învățat numai bună de savurat acum în aceasta perioadă rece, cu o povestea de dragoste vie și tumultuoasă asemenea începutului de primăvară după o iarnă grea.