marți, 28 iulie 2020

Regatul umbrelor (trilogia Grisha volumul 1,2,3) de Leigh Bardugo - Recenzie

W3.CSS

http://thecemeteryofbook.blogspot.com/search/label/2020fave   http://thecemeteryofbook.blogspot.ro/search/label/magical   http://thecemeteryofbook.blogspot.ro/search/label/hot-hot!   http://thecemeteryofbook.blogspot.ro/search/label/epic   http://thecemeteryofbook.blogspot.ro/search/label/fantasy   

!Aceasta este recenzia tuturor celor 3 volume din serie, care au fost traduse și limba română, și pe care le găsiți aici: Regatul umbrelor, Regatul furtunilor, Regatul luminilor!


     Trilogia Grisha ascunde o lume parcă desprinsă din basmele rusești, însă atât de magic adaptată vremurilor noastre, încât nu te opri din savurat clasica bătălie dintre lumină și întuneric, unde binele parcă mereu are lipsă de avantaj în fața cruzimii. Monștrii, creaturi străvechi, magicieni, toți prind contur în capodopera lui Bardugo, și sunt redați atât de realist încât fără să-ți dai seama vei fi prins complet în mrejele poveștii.
      Am deschis prima carte din serie abia acum, deși o aveam în bibliotecă de mai bine de 5 ani, pentru că recenziile negative de pe Goodreads m-au convins că nu e o carte care avea să-mi placă. Cu debuturile nu știi niciodată în ce mod o să te surprindă, dar Regatul umbrelor părea că ar conține toate elementele eșecului: o protagonistă prostuță care se îndrăgostește de băiatul cel rău (clasicul clișeu), deși, ca fapt divers, toate personajele masculine din carte simt o atracție inexplicabilă față de ea.
      Ce am scris mai sus e cât se poate de adevărat, dar, omite niște detalii importante. Într-adevăr, faptul că Alina avea atâția pretendenți e cel puțin ciudat, dar este o greșeală pe care Leigh Bardugo a remediat-o în celelalte volume a ei și este complet umbrită până și în această trilogie de talentul ei literar. De asemenea, protagonista este la începutul romanului o fire extrem de fricoasă și naivă, dar asta doar face ca evoluția ei să fie cu atât mai minunată de urmărit. Deoarece, la finalul celui de-al treilea volum, fata își merită titlul de Invocatoare a Soarelui, poate chiar și de martiră, deoarece e în stare să sacrifice orice pentru binele Ravkăi.
      Grisha e mult mai mult decât o poveste de dragoste. Toate cărțile lui Leigh Bardugo sunt atât de pline de învățături și fragmente care pur și simplu te fac să vrei mai mult de la tine și să-ți recunoști adevărata putere. Dacă o orfană din provincie a fost în stare să conducă o armată de nobili cu puteri supranaturale, tu de ce n-ai putea să faci acel lucru care pare imposibil? Cum spune și prințul Nikolai, când oamenii spun că ceva este imposibil, vor să spună doar că e foarte improbabil.
       Personajul meu preferat din carte nu este protagonista, nici măcar nu cred că aș putea alege unul singur, căci fiecare dintre ei (și nu sunt tocmai puțini) sunt construiți atât de bine, cu calități și defecte și povești tragice în spate. Cred că dacă ar fi totuși să aleg pe cineva, l-aș alege pe prințul Nikolai, bastardul care are întotdeauna vorbele la el și care va ajunge conducătorul Ravkăi într-o bună zi. Sunt atât de fericită că povestea lui va continua în Regele cicatricilor. :)
        Nu vreau să vă dau vreun spoiler, dar este o carte perfectă pentru iubitorii de fantasy, chiar și pentru cei care n-au descoperit că îndrăgesc acest gen încă. Trilogia Grisha vă va ține cu sufletul la gură și vă va oferi o poveste plină de acțiune, magie și cu mult umor. Citiți-o cât mai curând și după treceți la Banda celor 7 ciori. 
        Spuneți-mi dacă ați citit seria sau dacă v-am convins să o faceți. Sunt curioasă ce credeți voi despre ea. Lecturi plăcute și aveți grijă de voi! 

sâmbătă, 3 august 2019

Strigă-mă pe numele tău de Andre Aciman - Recenzie

Titlu original: Call me by your name
Gen: lgbt romance
Editura: Polirom
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 294
Rating: 
Mulțumesc Libris pentru acest roman! 
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Am vrut cu adevărat să-l etichetez drept dificil și inabordabil și să nu mai am nimic de-a face cu el. Două cuvinte din partea lui și am văzut cum apatia mea îmbufnată s-a transformat în o să cânt orice pentru tine până când îmi ceri să mă opresc, până când vine ora prânzului, până când pielea de pe degete mi se julește strat cu strat, pentru că îmi place să fac lucruri pentru tine, aș face orice pentru tine, doar spune un cuvânt, mi-a plăcut de tine din prima zi și chiar și atunci când îmi răspunzi cu gheață la ofertele repetate de prietenie, nu o să uit niciodată că această conversație a avut loc între noi și că există moduri simple de a readuce vara în toiul unui viscol.”
            

       Strigă-mă pe numele tău nu este doar povestea unei iubiri imposibile, stigmatizate până și de socitatea zilelor noastre, ci și o privire retrospectivă care te face să te întrebi „ce-ar fi dacă...?”, ce-ar fi fost dacă cei doi ar fi avut curajul să recunoască în fața întregii lumi iubirea pe care și-o poartă? 
       Fiecare poveste de dragoste e diferită și fiecare îndrăgostit e la fel. Opera lui Andre Aciman e spusă sub forma unui jurnal, și deși e redată în proză, e încărcată de atât lirism încât pare un elogiu adus iubirii. Ceea ce a simțit Elio față de Oliver au simțit atâția mulți alții înaintea lor, și vor mai simți mulți alții după ei, deoarece ceea ce îi unește e acea iubire pură, adevărată, absolută, ce apare doar o dată în viața fiecărui om.
        Întâmplarea are loc în Italia anilor '80, la umbra palmierilor, printre notele romantice ale unor piese clasice cântate la pian, pe plajele toride de la baza Mării Mediteraniene, un loc perfect în care să te îndrăgostești. Când Elio crede că tot ce simte pentru Oliver e doar o atracție fizică trecătoare, descoperă că de fapt sentimentele pe care le nutrește pentru el sunt mult mai profunde de atât.
       Toate gândurile care îi macină sufletul adolescentin al lui Elio sunt redate cu lux de amănunte, iar uneori găsim momente când el își pune la îndoială identitatea sexuală și încearcă să nege ceea ce simte pentru Oliver, doar pentru că știe că lumea nu va accepta niciodată legătura dintre ei.

       Totuși, e de apreciat că toți oamenii din casa protagonistului care au aflat ce se petrece, au ales să nu judece, ci dimpotrivă, să înțeleagă și să normalizeze. Sunt sigură că pentru orice adolescent din comunitatea lgbt ar fi importantă susținerea părinților lor, însă majoritatatea nu sunt la fel de norocoși precum Elio.
        Cartea a fost portretizată într-un film extrem de reușit, care rămâne fidel romanului și pe care l-am văzut înainte să citesc romanul. Spre surprinderea mea, unele scene au fost expuse mai frumos în film decât în carte, cum ar fi excursia lui Elio la Roma (care în carte a fost nespus de plictisitoare) sau sfârșitul (care mi s-a părut mai succint și mai emoționant în film). Dar, evident, sentimentele celor două personaje sunt redate mult mai veridic în carte.
        Strigă-mă pe numele tău este o carte care ar trebui citită de oricine vrea să își amintească de prima iubire și de toate tragediile și lucrurile mărețe pe care le declanșează ea.

luni, 22 iulie 2019

Iubire periculoasă - Cercul Vieții, Iubire Periculoasă, #2 (recenzie, editura Tritonic)

Titlu original: Iubire Periculoasă - Cercul Vieții
Gen: young adultromance
Editura:Tritonic
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 519
Rating:  

„-Am știut ce va însemna dragostea pentru mine chiar înainte să o simt. Tu ești totul pentru mine acum, Katherine. Sunt ca o planetă secată. Aruncată departe în Univers, uitată de toată lumea și complet nefolositoare. ... Tu nu ești o simplă ființă pentru mine, Katherine, nu ești o simplă fată care s-a potrivit caracterului și preferințelor mele. Tu ești esența vieții mele.”
             

  Nici nu știu de unde ar trebui să încep. Cartea asta m-a dat complet peste cap și mi-a ruinat zilele, am uitat și să mănânc (un lucru specific pentru Kath), am uitat și să dorm pentru că povestea m-a prins în mrejele ei mult prea tare. Am stat nopți la rând trează pentru a vedea cum minunata poveste de dragoste dintre cei doi evoluează. Cât de frumos și cât de intim a fost modul autoarei de a livra fabuloasa și prea-bine cunoscuta Iubire Periculoasă. 

  Sunt sigură că deja știți, dar țin să vă reamintesc, Harris Stone este cel mai frumos băiat din tot liceul și face ravagii prin toate colțurile lumii, povestea dintre cei doi, trebuie să fim sinceri, a început într-un mod banal, pueril, ne așteptam cu toții dar ce a urmat după...
Katherine, o fată cu un înveliș de fier, dură și rece cu toată lumea are un trecut foarte dureros și plin de despărțiri crunte, venită în Seattle alături de tatăl ei pentru a se reinventa, pentru a-și construi viața de la zero, fără mama ei care să-i fie alături cade direct în brațele Demonului, așa cum este și poreclit.
Harris un bărbat superb care are multe de ascuns, este atras de Kath și de toate farmecele ei, împreună formând „cuplul anului”.
Toate lucrurile rele pe care protagonista noastră le-a făcut o ajung mai încet sau mai târziu din urmă și o bântuie toată viața. Începe să realizeze că devine ușor-ușor dependentă de Harris, însă este deja prea târziu, niciodată nu poți să-i comanzi inimii. Se vede afundată până peste cap în problemele și afacerile băiatului din  care nici nu vrea și nici nu poate să scape.
Imagine car, racing, and car chase


  Cursele periculoase organizate de aceștia s-au transformat într-o bătălie pe viața și moarte, o bătălie la care Kath a luat parte, un măcel pe care cu siguranță nu-l va uita toată viața. Începe să realizeze că expresia „Iubire Periculoasă” nu e doar o vorbă-n vânt, e ceva real, mai ales atunci când ești alături de Harris. 

„Nu am crezut că exiști dar asta nu înseamnă că nu te-am așteptat. Și cel mai murdar suflet are dreptul la o speranță. Speranța la fericire și iubire. Și eu m-am gândit atât de mult la cum ar putea fi asta pentru mine încât am știut că ești tu încă din primul moment. Eram orgolios și nesimțit doar pentru că totul se simțea atât de puternicși îți adoram impulsivitatea, dar am știut că vei fi a mea, iubito, încă din prima secundă în care mi-am întors privirea spre tine și parcă o voce îmi urmal în urechi: Ea e!”

  În prima recenzie, pentru primul volum am spus că autoarea a încercat să copieze cunoscuta poveste din After, serie scrisă de Anna Todd, însă acum am mici îndoieli și îmi pare rău că am spus asta, cred că mai de-grabă Anna Todd a furat de la Georgiana noastră! Haaha, glumesc... bineînțeles. Trebuie să recunosc că au fost anumite aspecte care au bătut la ochi -nunta părinților, obligat de partener să mergi- însă nu au fost deranjate. Mi-a plăcut stilul de scriere și trebuie să recunosc că se simte o oarecare îmbunătățire față de primul volum. 
De data asta lucrurile se întâmplă într-un mod alert, secretele sunt copleșitoare și relația începe să devină din ce în ce mai șubredă din cauza lor. 
M-am bucurat de fiecare pagină până la ultima, atât cât am putut și în momentul în care am dat peste Mulțumiri, la final, inima mea a rămas spartă în milioane de bucățele cu tăria și convingerea că o să citesc volumul trei cât de curând. 

  Vă recomand cu drag cartea, după cum am spus și mai sus, a ajuns până în topul preferatelor mele, o lectură minunată, antrenată, numai bină pentru vară.  


vineri, 15 martie 2019

Moștenitoarea (Alegerea, #4) de Kiera Cass (Recenzie, Editura Leda Edge)

Titlu original: The Heir (The Selection, #4)
Gen:  YAromancedistopie
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 380
Rating: 
Mulțumesc editurii Leda Edge pentru acest roman! Cartea poate fi achiziționată de aici, nu uitați aveți transport gratuit pentru comanzi mai mari de 100 de lei!

 „- Mă bucur atât de mult că te-am cunoscut. Indiferent de cum o să se termine totul, cred că am să fiu mai înțeleaptă doar pentru că v-am cunoscut pe unii dintre voi.”
         

SINOPSIS:

  Cu optsprezece ani în urmă, America Singer a participat la Alegere și a câștigat inima prințului Maxon. Acum a venit vremea ca și prințesa Eadlyn să aibă propria Alegere. Prințesa Eadlyn nu se așteaptă ca Alegerea ei să fie ca povestea de dragoste a părinților săi... dar, când începe competiția, descoperă că poate nu e chiar atât de greu să-și găsească propriul basm cu Făt-Frumos.


PĂREREA MEA:

  Ca să fiu sinceră, nu m-am așteptat la asta dar de vină sunt tot eu, pentru că nu am citit absolut nimic despre acest volum, voiam ca totul să fie o surpriză pentru mine și voiam ca povestea lui Maxon alături de iubirea vieții sale să continue, voiam ca America să fie fericită alături de el dar am avut un mic șoc când mi-am dat seama că viața lor a înaintat foarte mult și povestea este scrisă din perspectiva viitorului moștenitor, copilul lor, care era o fată.
  
  Trebuie să fiu sinceră și să vă spun că Eadlyn nu a fost preferata mea. Mi se pare că este un personaj neconturat care lasă puțin cam prea mult de dorit, o fată râzgâiată care nu știe exact ce și cum ar trebui să facă. Mi se pare că e o responsabilitate mult prea mare și ea nu poate face față sau cel puțin, asta e impresia pe care mi-a lăsat-o. 
Primele trei volume mi se par mult mai bine scrise și cu mai multă atenție asupra detaliilor care definesc mult mai bine personajele și acțiunea, povestea lui Eadlyn nu este cea mai reușită și cel mai bine scrisă dintre cele trei, însă iubesc seria și tot ce ține de ea așa că am ales să trec cu vederea peste aceste detalii ușor deranjante.

  După cum am spus, povestea celor doi îndrăgostiți este continuată de copilul lor care este o fată, viitoarea moștenitoare și conducătoare a Ileei. 
Pentru a liniști apele mult prea agitate din popor, regele și regina aleg să creeze o alegere pentru viitoarea moștenitoare a imperiului care să includă 35 de băieți veniți din provincie care sunt pregătiți să o cucerească și să ajungă viitori prinți.
Trebuie să recunosc că această alegere nu prea m-a incitat și nu prea a fost pe gustul meu. Mi se pare că toată acțiunea a fost scrisă la repezeală și era ca și căzută din pod. Nu am văzut aceeași afecțiune și iubire care parcă plutea în aer ca și în alegerea precedentă. 
În momentul în care citeam această carte, simțeam același vibe pe care-l aveam acum vreo câțiva ani când mă uitam la Burlăcița. Stați așa, nu aruncați cu roșii pentru că asta simțit, dar nu v-am spus încă ceva, mi-a cam plăcut emisiunea aceea. 😉
Acum, lăsând glumele, cartea a fost amuzantă pe alocuri și deși nu e o lectură din care să ai prea multe de învățat, este o lectură ușoară, chiar amuzantă care poate să te destindă pentru moment și să te facă să uiți de problemele cotidiene pentru că seria este captivantă și sunt foarte entuziasmată pentru viitorul volum deși este ultimul. 

 „Mi se părea imposibil ca un străin să mă citească atât de bine, mai ales că mă străduiam din răsputeri să-mi ascund gândurile și sentimentele.”


  Recomand cartea tuturor, pentru o lectură ușoară, așa cum am spus și mai sus, amuzantă și rapidă. Eu cu siguranță voi continua seria și voi citi și ultimul volum pentru că vreau nespus de mult să văd cum se încheie povestea și pe cine va alege Eadlyn deși e puțin cam previzibil.

Mulțumesc nespus de mult editurii Leda Edge pentru acest exemplar, puteți da click pe poză pentru mai multe cărți minunate.
Hugz, Adela!


marți, 26 februarie 2019

Cabina de Săruturi de Beth Reekles (recenzie, Leda Edge)

Titlu original: The Kissing Booth (The Kissing Booth #1)
Gen: young adultromancedrama
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 364
Rating:

Mulțumesc foarte mult editurii pentru că mi-au oferit ocazia de a citi povestea. Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Dar nu puteam face nimic în privința asta: acceptasem faptul că nu mai e cu mulți ani în urmă. Oricât de mult mi-ar fi fost dor de ea, oricât de mult aș fi vrut să vină înapoi și oricât aș fi suferit, nu puteam face nimic. Și înțelesesem asta. Plânsul nu avea niciun rost, fiind că plânsul nu o putea aduce înapoi.” 

                    
   

DESCRIERE:

  Ea este Rochelle, dar prietenii o alintă Shelly sau Elle. Este drăguță, amuzantă, populară și tânjește în taină după marea iubire.

  El este Noah, însă toată lumea îi spune Flynn, pentru că pare un nume mai potrivit pentru imaginea lui de băiat rău, fustangiu și aprig la mânie.

  Atunci când Elle hotărăște să organizeze o cabină de săruturi cu prilejul mult așteptatului Carnaval al Primăverii, inevitabilul se produce, iar Elle și Noah ajung să formeze un cuplu. Tânăra însă nu se poate bucura din tot sufletul de povestea de dragoste abia începută. În timp ce inima îi spune să dea o șansă iubirii, mintea îi cere să fugă. Asta pentru că Noah este fratele lui Lee, cel mai bun prieten al lui Elle, iar între ei există un pact: acela de a nu te îndrăgosti de rudele amicului tău. Așadar, ce va face Elle? Va alege iubirea sau prietenia? Oare nu există o cale de a le împăca pe cele două , fără lacrimi și suferință?


PĂREREA MEA:

 Trebuie să fiu sinceră cu voi și să vă spun că în ciuda așteptărilor scăzute pe care le-am avut de la această poveste, am adorat cartea și m-am îndrăgostit încă de prin primele pagini de cei trei protagoniști care mi-au făcut viața mult mai frumoasă timp de două zile, pentru că, după cum am spus și mai sus, am adorat efectiv povestea și nu m-am putut desprinde de paginile ei.

  Elle este o fată normală, destul de populară și intrigantă, admirată de diferiți băieți dar totuși singură pentru că nimeni nu îndrăznea să se apropie prea mult de ea, era protejată de un umăr necunoscut din partea celor mai neașteptate persoane.Sincer mi-a plăcut foarte mult partea asta de mister, faptul că Elle este protejata lui Noah, cel mai temut bătăuș din școală dar tot odată și cel mai deștept. Da, da, exact, știți și voi clișeul acela, băiatul rău care apare mereu să salveze prințesa de la ananghie și știe mereu ce să facă și cu cine să se bată arătându-și mușchii în fața tuturor. Ei bine, trebuie să recunosc că m-a cam deranjat treaba asta, de aceea carte nu are un rating de cinci steluțe așa cum am vrut să-i ofer în prim plan. Pentru o poveste atât de originală, pe care eu cel puțin nu am mai întâlnit-o în alte cărți pentru adolescenți m-aș fi așteptat ca tipologiile de personaje să fie altfel, puțin diferite și să vină cu ceva nou, însă, am rămas profund dezamăgită la acest capitol.

  Viața lui Elle este perfectă, cu prietenia și compania pe care Lee i-o oferă fata este mulțumită, însă în momentul în care Noah începe să se implice în viața sentimentală a fetei și începe să o dea peste cap, Elle începe să încalce regulile pe care ea și prietenul ei, Lee le-au stabilit, începe să se vadă cu fratele celui mai bun prieten, relație plină de obstacole, care o măcina pe Elle dar tot odată îi oferea și cele mai frumoase momente din viață pe care orice adolescent le va ține minte pentru totdeauna, primul sărut, prima noapte de dragoste.

Povestea asta m-a pus pe jar și mi-a alimentat inima de fericire pentru că am adorat pur și simplu relația secretă dintre cei doi dar am și plâns odată cu ei în momentul definitv, momentul final în care Elle a avut de ales între cel mai bun prieten, pentru care ar fi făcut orice și iubirea vieții sale.

  Am avut o mică mare problemă și cu modul în care această carte a fost scrisă, cu părere de rău trebuie să recunosc în fața voastră că am simțit puțin gustul lăsat în urmă de Wattpad și am putut să-mi dau seama de limbajul neadecvat pe care, în general, scriitorii îl abordează pe acest site, dialoguri mediocre, fără sens care puteau fi foarte ușor înlocuite cu scene mult mai importante care să îmbunătățească în mod semnificativ povestea.


  Per total mi-a plăcut povestea, după cum am spus și mai sus, am adorat-o chiar, dar din nou, o să fiu sinceră cu voi și o să recunosc că filmul m-a impresionat mult mai tare și cu siguranță o să-l revăd în viitorul apropiat.

Recomand cartea tuturor, de la mic la mare pentru că e o lectură ușoară, relaxantă care te sustrage de la problemele cotidiene și pe care o s-o adori cu siguranță de prin primele pagini dacă ești pan acestui gen. 


The Kissing Booth - Elle & Lee. The Kissing Booth is a really good movie the book is terrible but the movie is ❤️🔥



Lecturi plăcute, xoxo!

Mulțumesc mult editurii pentru acest exemplar, click pe poză pentru a-l achiziționa pe al tău.



Melodii pe care le-am ascultat de-a lungul lecturii:



   

   
   

   

   

   

   

   






luni, 4 februarie 2019

Recenzie: Sadie de Courtney Summers (Leda Edge)

 Titlu original: Sadie
Gen: YAmystery
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 345
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Mă bucur că Mattie nu mai e în viață ca să mă vadă, pentru că mi-o imaginez dând inutil din brațe și agitându-se în jurul meu, pentru că nu a știut niciodată ce trebuia să facă atunci când eu aveam nevoie de ceva, când aveam nevoie de ajutorul ei. Niciodată. Deși nu o pot învinui. Era doar un copil. Copiii n-ar trebui să-și facă griji pentru lucruri din tr-astea. Nu e deloc în regulă să fie așa. 
            

DESCRIERE: 

Sadie nu a avut deloc o viata usoara. Ramasa orfana, intr-un orasel izolat, a fost silita sa aiba grija nu doar de ea insasi, ci si de surioara sa, Mattie, straduindu-se sa-i asigure o viata cat mai normala. Dar, atunci cand Mattie este omorata cu brutalitate, intregul univers al lui Sadie se prabuseste. Dupa ce politistii fac o ancheta de mantuiala, tanara hotaraste sa il descopere singura pe ucigasul surorii sale, asa ca porneste intr-o adevarata calatorie in cautarea dreptatii, dar si a razbunarii. Numai ca drumul sau e presarat cu primejdii nebanuite si, curand, tinerei i se pierde urma. Atunci cand prezentatorul radio West McCray afla povestea celor doua surori, acesta incepe o investigatie menita sa scoata la iveala adevarul despre disparitia lui Sadie, dar si despre moartea lui Mattie. Aproape imediat, podcast-ul despre ancheta sa devine o adevarata senzatie pe internet, caci din ce in ce mai multi oameni sunt interesati de soarta lui Sadie, sperand, cu totii, ca aceasta va fi descoperita de curajosul investigator inainte de a fi prea tarziu...

PĂREREA MEA:

  Mi-a plăcut foarte mult cartea, însă nu atât de mult precum m-am așteptat. Probabil, am avut așteptări foarte mari pentru că, la final, am rămas într-o baltă de dezamăgire. După toate părerile pozitive de pe instagram care m-au făcut să vreau să citesc cartea am rămas cu un mare semn de întrebare, pentru că sfârșitul mi-a dat de gândit. 

  Sadie este o adolescentă obișnuită. Bine, nu chiar obișnuită. Provenind dintr-o familie destrămată, de la o mamă dezlănțuită care habar nu are cum să-și crească copii până la o bunică de împrumut la care Sadie este practic nevoită să apeleze pentru un chip și o mângâiere maternă. Pentru Sadie, având în vedere că era o adolescentă în toată puterea cuvântului, figura maternă lipsă nu mai reprezenta o mare dilemă în viața ei, reprezenta doar o simplă problemă pe lângă toate celelalte.
Însă, mezina „familiei” Mattie, avea nevoie de un cuvânt măgulitor pe care fiecare copil ar trebui să-l primească, o vorbă bună și o mângâiere din partea mamei. Din partea mamei, însă ele nu au avut așa ceva. O mamă absentă, atât fizic cât și psihic din cauza dependenței pe care o poseda, Clarie, o mamă desfrânată din vina căruia toate lucrurile rele au luat un adevărat cusur în viața celor două fete.

  Acțiunea începe imediat cum Mattie este găsită moartă, toată lumea din jur fiind neputincioasă, doar niște simple marionete fără ață care nu pot face nimic pentru fata găsită moartă și lumea destrămată a lui Sadie.
Asta mi s-a părut cel mai trist la cartea asta, faptul că poliția nu prea-și dă absolut deloc interesul și părându-mi-se puțin absurd faptul că un simplu jurnalist este implicat în asta, un jurnalist trimis pe mai multe piste greșite care de fapt... nu duc nicăieri pentru că totul stă în mâinile fragile și bâlbâiala lui Sadie. 

  Trebuie să recunosc, începutul nu a fost atât de promițător faptul că povestea era împărțită în două părți, perspectiva fetei dispărute și serialul „Fetele” mi s-a părut iar o absurditate. Într-adevăr, un mod unic în care cineva își poate exprima perspectivele multiple, însă complet inutil, emisiunea nu a oferit niciodată nimic nou, fiind mereu cu 914836149360389 de pași în spatele fetei. Mi se mai pare și o prostie completă faptul că jurnalistul aka agentul sub acoperire ajungea mereu chiar și cu 5 LUNI mai târziu într-un loc în care Sadie a pus piciorul având în vedere că fuga și investigația au început cam în același moment, diferență au făcut poate două, hai trei zile.

  Per total, povestea are potențial dar nu atât de mult precum m-aș fi așteptat, o carte bună, promițătoare, însă cu un stil de scriere nu foarte bun, suspansul se putea prelungi altfel și acțiunea putea fi mai bine conturată. 
Pentru amatorii acestor povești, recomand o altă poveste care pe mine m-a prins mult mai tare și m-a surprins într-un mod unic, bineînțeles, vorbesc despre Dispariția lui Daniel Tate, carte care poate fi achiziționată de aici sau de aici, de altfel, găsiți și o recenzie chiar aici.

  I-am dat patru steluțe pentru că m-a prins pe-alocuri și m-a făcut să cred că trăiesc drama. Știu ce înseamnă să cauți răzbunare chiar și cu prețul vieții tale pentru că recent, am pierdut și eu pe cineva drag și am putut să relaționez foarte bine cu Sadie.


Hugz! Adela. 


Melodii pe care le-am ascultat de-a lungul lecturii: