„Tac și mă gândesc la băiețelul pe care l-am văzut în globul de cristal. La băiețelul care încă spera că va fi iubit. Mărturisirea lui Cardan, cu privire la persoana în care s-a transformat după aceea, mă bântuie: credea că sunt rău, așa că am devenit și mai rău. -pagina 306.
Atenție! Această recenzie ar putea conține spoilere din volumul anterior!
SINOPSIS:
După ce și-a trădat familia şi l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi. Politica de la curtea zânelor, cu alianţele ei mereu schimbătoare, este foarte complicată, iar Cardan se dovedește a fi mult mai greu de controlat decât şi-a imaginat Jude. Mai ales că face tot ce îi stă în putere ca să o umilească și să-i submineze planurile, chiar dacă fascinaţia lui pentru ea rămâne neștirbită.
Când devine limpede că un apropiat are de gând să o trădeze, punând în pericol viața ei şi a celor pe care îi iubeşte, Jude trebuie să găsească trădătorul și să-și înfrunte propriile sentimente complicate pentru Cardan, pentru a-și menţine puterea, ca muritoare într-o lume a zânelor.
RECENZIE:
Prima carte din această serie a fost bunicică, nu a fost una dintre preferatele mele de pe anul acesta, o lectură ușoară de m-am putut bucura chiar la începutul anului și trebuie să recunosc că nu mă așteptam ca această carte să-mi schimbe părere în vreun fel despre serie, nu m-am așteptat nici în ruptul capului să ajung să o îndrăgesc și să tânjesc după o continuare atât de mult.
Povestea lui Jude continuă, numai că, acum, ceva s-a schimbat pe tărâmul zânelor din ținutul Elfhame, Cardan, cel mai mare și crud dușman al protagonistei a fost încoronat numai și numai cu ajutorul lui Jude, astfel, făcând un pact, Jude fiind mâna dreaptă a acestuia, cea care îi controlează din umbră toate acțiunile.
Trebuie să recunosc că m-am plictisit groaznic la începutul acestei cărți, simțeam mereu nevoia să fac o pauză pentru că lucrurile au fost foarte grăbite în acest volum, prea multă informație și prea multe detalii politice amețitoare care înverșunau pagini întregi. Recunosc faptul că undeva pe la mijlocul cărții, mă gândeam serios să pun cartea de-o parte, cu gândul că voi reveni cândva la ea dar inima nu m-a lăsat pentru că am auzit atât de multe păreri pozitive care îmi apăreau în minte de fiecare dată când am vrut să renunț și chiar mă bucur că nu am făcut-o, mă bucur din toată inima că am lecturat cartea până la ultima pagină, și de această dată, nu glumesc când spun că am lecturat-o până la ultima pagină, mi-a plăcut atât de mult încât am citit și mulțumirile autoarei, ceea ce nu prea se întâmplă în cazul meu.
După cum spuneam, acțiunile lui Cardan sunt cumva controlate de către Jude, fapt care ar putea să-l irite pe tânărul rege dar lăsând impresia că acesta este supus și pregătit să asculte ordinele fetei, ordine pe care nu întârzie să le îndeplinească imediat ce la primește.
Populația ținutului vede această funcție pe care a primit-o Jude foarte nepotrivită având în vedere statutul ei de muritoare pe care nu încearcă să-l ascundă.
Lumea nu înțelege ce se petrece și nu înțelege de ce Jude pune coroana însângerată pe capul celui mai mare dușman pe care l-a avut în copilărie, acesta tachinând-o și punând-o în niște situații urâte în volumul anterior. Dar, mai important, nimeni nu înțelege cum de Cardan, cel mai crud băiat a ajuns să numească o muritoare mâna lui dreaptă. Însă, Oak, fratele cel mic al protagonistei este moștenitor de drept la tron, aceasta fiind de fapt, înțelegerea. Cardan este obligat să părăsească tronul și să predea coroana însângerată fratelui mai mic, celălalt moștenitor de drept imediat ce acesta va fi pregătit să domnească un întreg ținut.
„M-am obișnuit cu frumusețea lui Cardan, dar nu și cu vreun semn de vulnerabilitate. E ciudat să-l văd fără hainele lui simandicoase, fără limba ascuțită și privirea malițioasă care îl protezează ca o armură.” -pagina 69
Însă, sentimentele lui Jude pentru tânărul Cardan sunt mult mai puternice de fapt și asta o împedică în luarea unei decizii raționale în momentul în care regele îi cade la picioare și îi promite totul. Fiind orbită de iubirea pe care i-o poartă, Jude alege să-l creadă și să accepte târgul regelui, însă fata uită o regulă importantă, o regulă importantă ca un țel după care să te ghidezi în această lume: Zânele nu pot minți, dar te pot lua pe ocolite omițând anumite detalii importante care mai târziu îți vor veni de hac.
Sfârșitul acestei cărți m-a pus rău de tot pe gânduri, m-a făcut să vreau următorul volum cu toată ființa mea și m-a făcut să tânjesc după relația toxică și imposibilă dintre personajele principale.
Mi-a plăcut modul în care a fost scrisă deși aș fi vrut să fie mai multe momente romantice între cele două personaje în locul scenelor politice care, după cum am spus și mai sus, au umplut pagini întregi.
Modul în care scrie Holly Black mi se pare unul aparte și îl apreciez foarte mult, nu știu dacă o să reușesc să aștept până când se va traduce volumul trei pentru că deja mă mănâncă foarte tare palmele și luna noiembrie este foarte departe. 😕
Nu uitați dacă doriți să aflați mai multe despre textmarkerele, textlinerele și pixuri Stabilo și Pentel puteți face asta printr-un singur click aici și aici.
Regenzie în parteneriat cu editura:
click pe poză pentru mai multe povești minunate!
