joi, 26 decembrie 2019

Rugăciune pentru Cernobîl de Svetlana Aleksievici - Recenzie

Titlu original: Чернобыльская молитва
Gen: istorie, nonficțiune
Editura: Litera
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 368
Rating:

„Tot timpul tragedia asta nucleară este comparată cu războiul. Dar războiul poți să-l înțelegi. Despre război mi-a povestit tata, am citit în cărți... Dar aici? Din satul nostru au rămas trei cimitire: într-unul, cel vechi, sunt oamenii, în a doilea sunt câinii și pisicile împușcate, pe care noi le-am abandonat, iar în al treilea sunt casele noastre. Până și casele ni le-am îngropat.
            

      Rugăciune pentru Cernobîl este o carte pe care oricine trebuie să o citească, pentru că nicicum nu puteți afla adevărata și complexa poveste a tragicului dezastru nuclear, altfel decât chiar de la sursă, de la supraviețuitorii plini de regrete și amintiri, care ne avertizează că Cernobîl nu este doar istorie, ci și o amenințare pentru viitor.
       Ceea ce a făcut Svetlana Aleksievici este unic în literatură: ea construiește tabloul unor evenimente din istorie prin mărturiile celor direct implicați. Astfel, în timp ce citeam cartea, m-am simțit implicată direct în acțiune, de parcă aș fi luat ceaiul cu oamenii de la Cernobîl, care îmi spuneau suferințele inimaginabile prin care au trecut.
        E ușor pentru noi să spunem că persoanele care rămân în zona contaminată nu sunt în deplinătatea facultăților mintale, dar e greu să ne punem în pielea lor. Obligați să-și părăsească fără niciun avertisment căminul, să-și dea uitării rădăcinile și să plece spre un loc în care cu siguranță nu vor fi niciodată primiți, și vor fi catalogați ca „oamenii din Cernobîl” și priviți cu spaimă și repulsie. Nu e de mirare că mulți aleg să rămână, deși cunosc riscurile la care se expun.
      Dar cum rămâne cu cei care nu le cunosc? Bielorusiei era alcătuită la vremea hazardului dintr-o populație preponderent agrară și rurală. Röntgen, Curie, radiație sunt cuvinte străine pentru omul simplu, de la țară, a cărui ocupație de bază e procurarea celor necesare vieții. Bătrânii, de asemenea, au preferat să moară pe plaiurile iubite, atacați de „monstrul invizbil” care otrăvește tot, decât să moară de dor. Însă unora nu li s-a dat de ales.

„Unii ca ea nu trăiesc, mor imediat. Ea nu a murit pentru că o iubesc. (...) Bat pe la toate ușile. Scriu. Luați fetița mea, chiar și pentru experimente, pentru cercetări științifice... Sunt de acord să devină o broscuță de laborator, un cobai, numai să rămână în viață. (Plânge). Am scris zeci de scrisori... O, Doamne!
       Cartea m-a făcut să conștientizez câtă nevoie au copiii de la Cernobîl de noi toți. Mamele lor nu pot fi învinovățite că au decis să îi aducă pe această lume, majoritatea au făcut-o din iubire, altele nu au avut de ales. Motivele nu mai contează, ci faptul că multe suflete inocente au nevoie disperată de ajutorul nostru. În acest sens vă invit să donați ONG-ului Chernobyl Children International, ați putea atenua suferința unui copil sau chiar să-i salvați viața.
      Cine trebuie învinovățit? Un întreg sistem putred până în măduva oaselor sau fiecare om în parte, fiecare cetățean care a urmat ordine fără să își pună întrebări? Este greu de spus, și nu trebuie neapărat găsit un vinovat. Cernobîl trebuie să fie o lecție pentru noi toți, și fiecare va înțelege din ea cât va fi dispus să înțeleagă, însă cine nu își cunoaște istoria, e obligat să o repete. 
      Rugăciune pentru Cernobîl este o carte pe care trebuie să o aveți în bibliotecă și pe care puteți găsi pe Libris. V-ar plăcea să fac o comparație între carte și serial? Sărbători fericite și lecturi plăcute, dragilor! :)

parcul de distracții abandonat din Chernobîl, unde nu s-a jucat niciun copil vreodată

marți, 3 decembrie 2019

Am nevoie de pace de Bana Alabed- Recenzie

Titlu original: Dear World
Gen: Jurnal, memorii
Editura: Litera 
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 208 
Rating: 
Cartea poate fi achiziționată de aici
„Era datoria mea să te protejez, Bana. Cel mai important lucru din lume pentru orice mamă este siguranța copiilor ei. În ziua în care au început să cadă primele bombe mari în Alep, în vara lui 2012, mi-a fost groază gândindu-mă la cât de greu îmi va fi să vă ocrotesc. Era pentru prima oară când mă simțeam neputincioasă, și nu avea să fie, nici de departe, ULTIMA.”
         

Impresii despre carte

   De curând am fost întrebată ”ce este fericirea?”, iar fără să stau pe gânduri am zis răspicat faptul că: am familia sănătoasă și că în țara mea nu este război, acestă întrebare mi-a trezit în minte amintirea unei cărți pe care am citit-o în vacanța de iarnă. Această carte a avut un impact atât de puternic asupra mea încât azi, destul de târziu ce i drept m-am decis să scriu despre ea, să scriu despre lucrurile care m-au marcat și să înțeleg că sunt atât de norocoasă că azi am putut să merg la școală și să hoinăresc pe străzile orașului fără teama că în orice moment familia mea ar putea muri!
Dar nu toți avem șansa asta, nu toți ne putem vedea țara în pace și familia plină de zâmbete!
Bana Alabed, autoarea cărții a trăit pe pielea ei tot masacrul războiului din Siria, Alep în 2012 momentul când copilăria ei a făcut trecerea la tonurile gri ale războiului și a șiroaielor de lacrimi ale oamenilor care-și pierdeau patria și cel mai important FAMILIA! 
  ”Ce poate fi mai rău pentru un om decât să fi nevoit să te rupi de patria ta?!”
Noi toți adesea spunem că dacă se va întâmpla ceva în țara noastră vom pleca fără să ne uităm înapoi, fără să regretăm pentru că știm că ne vom îndrepta spre un loc mai bun decât în cel în care ne-am născut, dar omul nu va putea merge niciodată într-un loc mai bun decât cel în care s-a născut, decât cel în care rădăcinile lui sunt adânc înfipte în pământul patriei! 
Omul e atât de legat de țara sa încât nici nu își dă seama, încât nici nu conștientizează că ceea ce are mai de preț e faptul că pe pământul unde s-a născut și-a întemeiat o familia și-a clădit un drum!
Declanșarea războiului din Siria reușește să-i fure Banei tot ce are ea mai de preț, îi fură copilăria, dreptul de a merge la școală, dreptul de a se juca și a sta în parc ca toți cei de vârsta ei!

Bana trece prin niște perioade dificile, perioade în care ea trebuie să uite că are doar 8 ani, trebuie să se transforme într-un adult și trebuie să înțeleagă că din pricina războiului familia ei nu ii va mai putea oferi atât de multe lucruri ca înainte, dar asta nu o face pe Bana să renunțe. 
„Sigur că ai o mulțime de cicatrici, Bana, de pe urma a tot ce ai văzut, dar ai și un suflet puternic, pentru că ai crescut pe timp de război. Ai învățat să fii optimistă și să reziști, astfel te-ai fi prăbușit. Asta este cea mai dificilă lecție pe care ai învățat-o în scurta ta viață - că nu trebuie să-ți pierzi speranța, Bana.”
Romanul este plin de momente dure văzute prin ochii unui copil care la 8 ani ar trebui să fie într-un parc, nu la subsolul unei clădiri ascunzându-se de bombe.
Am nevoie de pace este o carte care poate fi citită indiferent de vârstă, de preferințe în literatură sau  de alte lucruri. Cu siguranță este o carte prin ale cărei file merită să te pierzi într-un interval de timp relativ scurt, cartea nu este groasă și în plus are ilustrații, care au rolul de a vă confirma îngrozitoarele întâmplări ale războiului civil din Alep.
                                                                                               
                                                                                 Spor la citit!!!

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Scrisoare de dragoste de MIhail Drumeș - Recenzie

Titlul original:Scrisoare de dragoste
Gen:Clasic ,Romance
Editura: ART
An de apariție:2015
Număr de pagini:342
Rating: 

Cartea poate fi achiziționată de aici
„Pentru mine, problema de căpetenie e asigurarea independenței materiale, care să-mi aducă pe tavă timpul necesar pentru căsătoria-lovitură! A doua cale nu există!      Ei bine, voi rezolva problema punând la bătaie toate resursele de care dispun, ferindu-mă, în primul rând, de imixtiunea primejdioasă a dragostei. Oh, în privința asta mă pot considera imun, iubirea nu mă preocupă, ca și când nici n-ar exista pe lumea asta!”


         

Scrisoare de dragoste  este o carte care ilustrează povestea lui Dinu  Gherghel, un tânăr student la Drept și Litere care nu credea niciodată că dragostea îl va lovi, dar totuși dorea să se căsătorească pentru a putea acumula avere.
Prima lui dragoste adevărată fiind Anda Brădeanu, Ghiocela cum îi plăcea lui să o alinte și ea studentă la Litere, o fire liberă și pură ce îi atrage atenția lui Dinu la prima lor întâlnire, în tren.
După întâlnirea în tren cu Ghiocela, Dinu începe să se gândească tot mai des la ea și la modul cum o va putea întâlni din nou, fără să înțeleagă ce se petrece cu el și nici faptul că deja căzuse în mrejele tinerei fete!
Mihail Drumeș reușește să construiască o poveste minunată îmbinând dragostea adevărată a lui Dinu pentru Ghiocela cu nevoia lui de a se îmbogăți și a câștiga un statut important în societate, fără să țină cont că prin acțiunile lui ar putea să și rănească partenera.
Din punctul meu de vedere cartea merită citită fiind scrisă într-un mod plăcut și lipsit de brutalitate!
Cu siguranță e o carte care va întipări în mintea cititorului momente de neuitat și veți vrea să citiți și alte carți de același autor, la fel ca mine!


Pot spune că am rămas foarte impresionată de această carte și de povestea de dragoste a lui Dinu Gherghel și a Ghiocelei, care mi-au demonstrat încă o dată că omul nu poate fi stăpân pe sentimentele lui și faptul că unele persoane pe care le cunoaștem pot lăsa urme adânci în viața noastră!
Cât despre conturarea personajelor pot spune că este una complexă, ele fiind construite pe anumite valori morale și cu o ușurință fantastică de a se adapta anumitor situații din viața lor.
Personajul meu preferat este Anda, o fire tânără și ambițioasă cu visuri mărețe, dar în ciuda vârstei ei fragede dă dovadă de maturitate în unele momente critice ale romanului, ceea ce îmi stârnește admirația față de ea și mă atrage să aflu mai multe lucruri despre ea.

Cu siguranță o recomand tuturor celor care sunt atrași de literatura clasică și nu numai, cred că este o carte care trebuie musai citită fără nicio îndoială!
Aș spune că nu o recomand cu toate că mie destul de greu, celor care sunt atrași de cărți fantastice sau de aventură pentru că cartea are o acțiune realistă, firească fără prea multe momente de suspans.







sâmbătă, 16 noiembrie 2019

Fantoma de la Operă de Gaston Leroux ~ Recenzie

W3.CSS
Lights
Rating



Fantoma de la Operă







Gaston Leroux

Genuri:Horror, Romance

    Fantoma de la Operă nu este o poveste de dragoste, așa cum ne obligă să credem filmele de la Hollywood, și totuși este o poveste despre dragostea adevărată, tragică, sfâșietoare, cât și despre disperarea unui suflet damnat.
   Povestea lui Gaston Leroux nu numai că m-a fermecat, m-a cucerit pur și simplu, și m-a transportat într-o lume învăluită în mister, unde necunoscutul îți dă fiori reci pe șira spinării. Opera Garnier este o clădire imensă, cu pasaje subterane și camere uitate în negura timpului, așa că este normal să circule zvonuri care de care mai ciudate, dar unde se termină mitul și unde începe realitatea?
„Fantoma de la Operă a existat. Nu a fost deloc, așa cum s-a crezut mult timp, o inspirație a artiștilor sau o superstiție a directorilor și nici creația grotescă a creierelor înfierbântate ale domnișoarelor din corpul de balet, ale mamelor lor, ale plasatoarelor, angajaților de la vestiar și portarilor.” (n.a.)
    Cuvântul-înainte al autorului mi-a stârnit curiozitatea asupra întrebării precedente. În funcție de sursă, evenimentele din carte se pretind a fi mai mult sau mai puțin veridice.  Lacul de la subsolul operei chiar există. Întâmplarea în care candelabrul a căzut, este de asemenea, pe jumătate adevărată. Protagonista este bazată pe o cântăreață adevărată, și se spune la fel și despre fantomă.
       Chiar dacă toată povestea ar fi simplă ficțiune, ceea ce, din fericire nu poate fi dovedit, tot mi s-a părut magic să citesc o poveste care are loc în frumoasa operă Garnier, pe care visez să o vizitez și să îi aflu secretele, sau doar să mă bucur de grandoarea ei arhitecturală.
        Inițial m-am temut de fantoma de la Operă, cu atât mai mult când am aflat că este o persoană în carne și oase, care e capabilă de lucruri aproape supranaturale, și totodată care ucide pe oricine îi stă în cale. Dar oare este un monstru cu adevărat un monstru dacă nu a avut niciodată șansa de a fi altceva? 
Își puse amândouă mâinile pe inimă pentru a o liniști. Dar inima nu este botul unui câine și chiar și atunci când ții cu mâna botul unui câine care latră insuportabil, acesta continuă să mârâie.

- pagina 37, paragraful 1

-Căci lucrul de care nu sunt deloc sigur, doamnă, este dacă bărbatul iubit de Christe poate fi demn de această dragoste.
-Numai eu singură hotărăsc acest lucru, domnule!

- pagina 130, paragraful 3

Dacă Erik ar fi fost frumos, m-ai mai fi iubit, Christine?

- pagina 169, paragraful 6

-(...)Ești nefericit când iubești?
-Da, Christine, atuni când iubești și când nu ești deloc sigur că ești iubit.

- pagina 169, paragraful 6

Așa se întâmplă că, oamenii cei mai nevinovați, surprinși în liniștea sufletului lor, apar deodată, din pricina loviturii pe care o primesc, făcându-i să pălească sau să roșească, să se clatine sau să se îndrepte, să se piardă cu firea, să protesteze, să nu spună nimic când ar trebui să vorbească, să nu aibă nicio reacție atunci când ar trebui să transpire sau să transpire atunci când nu trebuie, apar deodată, spuneam, vinovați.

Ți-e frică de mine! Totuși, în fond, nu sunt un om rău. Iubește-mă și vei vedea.

- pagina 264, paragraful 2

Trebuie iubit? Trebuie blestemat? (...) trebui să-și ascundă geniul, sau să se folosească de acesta, pe când, cu un chip obișnuit, ar fi fost unul dintre cei mai nobili oameni de pe Pământ!

- pagina 318, paragraful 2


       Fantoma de la Operă este o carte care ne face să ne punem întrebări referitoare la condiția umană, cine este cu adevărat monstrul, o creatură care a comis toată viața atrocități, sau o societate care l-a detestat și l-a exclus pentru simplul fapt că nu s-a născut frumos?
       Au fost unele întorsături de situație în carte pe care le-am prevăzut (cu toate că nu m-a deranjat deloc asta), dar sfârșitul m-a luat complet prin surprindere. A fost o concluzie devastatoare pe care n-aș fi preconizat-o niciodată și care i-a asigurat cărții un loc veșnic printre favoritele mele.
     Fantoma de la operă este o operă de artă, de la început și până la sfârșit, o tragedie care ar putea face până și statuile de marmură de pe bătrânele coridoare ale Operei să suspine.

miercuri, 30 octombrie 2019

Jumătate de rege (Marea Sfărâmată #1) de Joe Abercrombie

Titlu original: Half a King
Gen: YA, fantasy
Editura: Nemira
An de apariție: 2015
Număr de pagini: 308
Rating: 
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Odată, după ce tatăl său îl lovise la mânie, mama lui îl găsise pe Yarvi plângând. Prostul lovește, îi spusese. Înțeleptul zâmbește, observă și învață.
  Apoi
lovește.”
            

       Jumătate de rege este primul volum dintr-o serie plină de situații-limită, inamici imprevizibili și victorii mărunte. Viața lui Yarvi se schimbă radical când e obligat să urce pe tronul pe care nu și l-a dorit niciodată și să renunțe la micul lui paradis pentru a fi conducătorul unui popor care nu-l va vedea niciodată ca mai mult de jumătate de rege. Dar de aici lucrurile devin chiar și mai dificile.
       Un lucru pe care l-am apreciat enorm la Jumătate de Rege este că Joe Abercrombie nu a utilizat deloc proză purpurie sau detalii nesemnificative menite doar să lungească inutil cartea. Dimpotrivă. Cred că este prima carte în care fiecare cuvânt joacă un rol, fiecare silabă are o anumită forță și aproape fiecare propoziție îți dă de gândit.
Imagini pentru half a king tumblr
       Yarvi, protagonistul romanului, este o creatură firavă și cam stângace, care excelează doar la lucruri ce nu ar putea fi niciodată de folos regatului său (cum ar fi inteligența sau compasiunea, să zicem). Încă de când s-a născut a fost privit ca o creatură inferioară din cauza handicapului său fizic, și anume, lipsa unei mâini. Însă când tatăl și fratele lui mai mare sunt asasinați, Yarvi e obligat să preia coroana și astfel să devină victima unor comploturi de cea mai joasă speță.
      Yarvi ar fi trebuit să moară, însă zeii i-au permis cumva să trăiască, să aibă o șansă să-și îndeplinească jurământul cumplit și să-i ucidă pe cei care i-au dorit pieirea. Jumătatea de rege are de parcurs însă un drum lung până acolo, un drum oricum dar nu ușor, în care Zeița Morții le va sufla mereu în ceafă, lui și tovarășilor săi de drum. Cartea m-a ținut cu sufletul la gură tocmai pentru că nu este o poveste cu zâne, și lucrurile se puteau sfârși foarte prost în orice moment chiar și pentru personajul tău preferat.
     Călătoria din Jumătate de Rege este una de formare nu doar pentru protagonist, ci și pentru cititor. O odisee care îți schimbă perspectiva în legătură cu unele lucruri și care te ajută să le accepți cu mai multă ușurință pe altele. Nu i-am putut găsi nici măcar un lucru de reproșat, așadar este cartea mea preferată de anul acesta, și v-o recomand cu drag. Lecturi plăcute! :)

vineri, 11 octombrie 2019

Nix de Nathan Hill ~ Recenzie

Titlu original: The Nix
Gen: historical fiction
Editura: Rao
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 712
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman! 
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„-Avea amintirea ei.
  -Amintirea?
  -Da. Încă și-o putea aminti. Asta e ceva.
  -Eu aș prefera să am banii.
  -De ce?
  -Pentru că atunci când ai doar amintirea unui lucru, spuse ea, nu te poți gândi decât la cum acel lucru nu mai este.
  -Nu cred că e adevărat.
  -Ești tânăr.”
            

       Portretul mamei este un lucru pe care cei mai mulți îl cunoaștem ca pe noi înșine, însă pentru Samuel acesta este doar o altă enigmă. Într-o zi este constrâns să îl reconstruiască și atunci ia naștere romanul Nix, o poveste a reunirii a două suflete separate de destin, care se transformă într-una a autocunoașterii și a unei importante lecții de empatie, cât și un epistol împotriva urii.
       Și dacă asta nu sună îndeajuns de intrigant, Nathan Hill a strecurat elemente de mitologie nordică (de unde provine și titlul bizar al romanului), critică la adresa societății capitaliste, precum și tipuri de argumentări, reflectări filosofice și o amintire a luptei hipioților din Chicago împotriva politicienilor corupți.  După cum puteți vedea, sunt discutate multe lucruri interesante, însă motivul pentru care nu i-am acordat un rating mai mare cărții este că unele pasaje foarte bune sunt strecurate printre altele care nu își au rostul.

       Samuel, protagonistul romanului, este un personaj literar, tipologia biocraticului ucis de sistem. Este un antimodel, rezultatul a ce are să se întâmple irevocabil atunci când duci o viață anostă, pregândită pentru a mulțumi societatea și nu pe tine însuți. Totuși, protagonistul a avut norocul de a întâmpina un obstacol imens care i-a remodelat viața. A avut de ales: fie va fi dat în judecată, fie va scrie o carte atac la persoană despre mama care îl părăsise de atât de multă vreme. Așa că a ales să scrie cartea.
      Personajele din Nix sunt departe de a fi perfecte, ba chiar am putea spune că defectele unora sunt exagerate, însă din tipologia lor caracterologică se desprind învățături importante, uneori chiar dureroase, pe care vă voi lăsa pe voi să le descoperiți.
      Cartea prezintă de asemenea mișcarea hipioților din Chicago din anii '60, într-o manieră nu foarte delicată, dar extrem de detaliată. Am fost șocată de modul în care a reacționat poliția cu privire la protestele pașnice ale acestor oameni, dar probabil faptele au fost exagerate de dragul ficțiunii.
      Nix este un debut excepțional, cu unele scene care vă vor lăsa pe gânduri multă vreme de acum înainte și care vă vor schimba percepțiile referitoare la lumea în care trăim, însă este un debut, iar autorul are încă multe lucruri de îmbunătățit. Totuși, dacă nu vă deranjează descrierile elaborate, Nix s-ar putea să fie cartea pe care o căutați. :-)
„Ea se așeză în așa fel încât o mică porțiune a umărului ei atingea o mică porțiune din umărul lui. Și brusc, el simți că tot sensul din această lume era concentrat în acei câțiva centimetri pătrați.”

sâmbătă, 5 octombrie 2019

10 citate care te vor face să vrei să citești „Călărețul de Aramă” de Paullina Simons

Titlu original: The Bronze Horseman, #1
Gen: historical fiction,  WW2 young adultromance
Editura: Epica
An apariție: 2001, Număr de pagini: 919
Rating:
Cartea poate fi achiziționată de aici sau de aici aici.

Cartea mi-a fost oferită spre recenzare de către librăria online Libris cărora vreau să le mulțumesc foarte mult. 


  1. Tatiana știa că numai pentru o clipă efemeră avea să se bucure de posibilitățile acelei zile frumoase. Într-un moment avea să dispară. Și într-un moment dispăru. Cu toate acestea... soarele ce scălda încăperea în lumină, zgomotul îndepărtat al autobuzelor ce răzbătea prin fereastra deschisă, adierea blândă a vântului, asta îi plăcea Tatianei în zilele de duminică: începutul. -pagina 16.
  2.  Un soldat este condus în față plutonului de execuție. ,,Ce vreme urâtă avem astăzi!'' le spune el escortelor sale. ,,Ia te uită cine se plânge!'' îi răspund aceștia. ,,Noi trebuie să ne și întoarcem.'' -pagina 25
  3. ,,Viața este atât de imprevizibilă'', obișnuia deda să spună. ,,Asta nu-mi place deloc la ea. Aș vrea să semene mai mult cu matematica.'' -pagina 53.
  4. -Nu te speria! Uneori lucrurile nu merg pe făgașul pe care ni-l dorim. Indiferent câte planuri ne facem sau câte aluzii ne făurim. E adevărat? -pagina 81.
  5. Cum era posibil așa ceva? se întreabă Tatiana când se așezară pe o bancă în grădinile Amiralității. Cum era posibil ca minciunile, trădarea și secretele să creeze legături indestructibile cu alți oameni în locul încrederii, adevărului și sincerității? Cum era posibil să se îndoiască de loialitatea unui membru al familiei, ezitând astfel să-i împărtășească o problemă personală? Viața părea să ridice la rang de lege disprețul pentru oameni. -pagina 291
  6. Mergea cu ochii pironiți în pământ. Șuieratul bombelor, vuietul vântului și zgomotele asurzitoare ale exploziilor, urmate de trosnetele clădirilor care se prăbușeau și de țipetele disperate ale oamenilor, nu se comparau cu strigătele sufletului ei frânt și plin de durere. -pagina 368
  7. -Își pierde tot mai mult interesul pentru mine cu fiecare pas pe care îl face mai aproape de moarte, îi răspunse ea mamei. pagina 365.
  8. -Îmi plac reflexele tale. Sunt fulgerătoare. Bravo ție! Aș avea un singur lucru de comentat: dat fiind că ai avut de ales între geam și soția ta, nu pot decât să remarc rapiditatea cu care ai salvat geamul. -pagina 674
  9. Ne aruncăm orbește în viață, sperând să traversăm cu bine pădurea deasă și întunecată a existenței noastre și să ajungem teferi într-o poiană luminată. -pagina 797
  10. Așadar, în loc să căutăm răzbunare, trebuie să-i ocolim pe cei care ne pot face rău. -pagina 805
Articole realizate în parteneriat cu librăria online: