Eliberează-mă (Atingerea lui Juliette, vol. 2) de Tahereh Mafi

             

--------------------------------------------------------------------------------------------

       Al doilea volum din seria Atingerea lui Juliette este mult mai dinamic decât predecesorul său. Războiul a început. Juliette și Adam și-au găsit adăpost, dar cât de sigur este acest nou cămin? Vor putea noii lor aliați să învingă forța nimicitoare a Restaurației? Cartea nu ne lasă să medităm prea mult la aceste întrebări, deoarece povestea e atât de palpitantă încât o veți termina dintr-o suflare.

       Dacă te va dezamăgi îngrozitor sau îți va oferi niște clipe minunate depinde doar de ce așteptări ai de la carte. Am citit primul volum acum doi ani și, aparent, pe vremea aceea eram ușor sensibilizabilă de sufletul chinuit al lui Juliette. Când am început volumul doi mă așteptam la o lectură mai profundă, de pe urma căreia să rămân cu ceva, dar apoi am realizat că e o carte făcută doar pentru divertisment și pentru a se juca cu emoțiile tale. Am acceptat asta și după a început să îmi facă plăcere lectura.

       Sentimentele lui Adam față de Juliette și se transmiteau într-un mod foarte pueril, aproape haios, la începutul cărții, încât mi s-a părut că povestea a fost concepută pentru o audiență de circa 14 ani. Dar sunt 2 lucruri care au salvat modul în care percepeam firul narativ pentru mine.

       Primul este Warner. El a fost portretizat încă de la început drept personajul negativ. De fapt, puțin spus negativ, mai degrabă grotesc și diavolesc, care n-ar putea da dovadă niciodată de umanitate, empatie sau iubire. Nu se schimbă la 180 de grade peste noapte, ci are loc o transformare credibilă. Nu devine brusc un înger, ci ne este permis să parcurgem într-un sălaș a inimii lui care nu a mai fost accesibil până atunci și să vedem o parte complet diferită, dar reală a lui. Nu vreau să intru în detalii, dar ni se vor oferi și niște informații din trecutul lui Warner pe care cu siguranță le veți savura.

„Vreau. Vreau să fiu prietenul tău. Încuviințează din cap, iar eu înregistrez această mișcare vagă în aerul dintre noi. Vreau să fiu prietenul de care te îndrăgostești fără speranță. Cel pe care îl iei în brațele tale și în patul tău și în lumea privată pe care o ții captivă în capul tău. Vreau să fiu acel gen de prieten, zice el. Cel care va memora lucrurile pe care le spui, la fel și forma buzelor tale când le rostești. Vreau să știu fiecare arcuire, fiecare pistrui, fiecare fior al trupului tău, Juliette. Vreau să știu unde să te ating, continuă el. Vreau să știu cum să te ating. Vreau să știu cum să te conving să creezi un zâmbet doar pentru mine. Îi simt pieptul ridicându-se, coborând, sus și jos, sus și jos. Da, spune el. Vreau să fiu prietenul tău. Vreau să fiu cel mai bun prieten al tău din întreaga lume.”

       Al doilea lucru care a salvat cartea pentru mine este revoluția modului de gândire a lui Juliette. Protagonistă nu mai e damsel in distress (fata neajutorată care așteaptă să o salveze un prinț pe cal alb) și realizează că nu are nevoie de iubirea altcuiva sau ca altcineva să îi ofere un sentiment de siguranță. Reușește să evadeze din cercul vicios care era viața ei și descoperă că puterea se află chiar în mâinile sale. Metamorfoza ei e atât de radicală, încât Juliette de la sfârșitul romanului e o cu totul altă persoană față de Juliette din primele pagini. Mai e nevoie să spun că am așteptări foarte mari de la acest personaj pe viitor? Te rog, Tahereh Mafi, nu mă dezamăgi!

       Povestea m-a recâștigat complet după dezamăgirea care a fost începutul, prin acuratețea cu care se abordează perspectiva emoțională. Sunt lucruri de care am fost complet surprinsă să le descopăr într-o carte YA pe care deja o catalogasem drept clișeică. Mă bucur că nu am renunțat la ea și abia aștept să văd cum continuă povestea acestor personaje minunate. Cu mai puțină moarte, sper. :))

P.S. În ediția în limba română este inclusă și nuvela „Frânge-mă”, scrisă din perspectiva lui Adam chiar în timpul asediului. Am iubit pur și simplu legătura dintre Adam și frățiorul lui mai mic, care este redată atât de frumos aici.

..............................................

Titlu original: Unravel me

Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 528

Rating:    

..............................................

Colivia Regelui (Regina Roșie, #3) de Victoria Aveyard (recenzie, editura Nemira)

Titlu original: King's Cage (Red Queen, #3)
Gen: fantasy, young adult, distopie
Editura:Nemira
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 604
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman!

„Ce ar trebui să simți atunci când stai în fața omului care reprezintă întreaga ta lume și el îți spune că doar tu nu-i ajungi? Că nu ești tu alegerea lui? Ce ar trebui să simți atunci când afli că ești doar o umbră în preajma omului care este soarele tău?”

      

  Colivia Regelui, a treia carte din seria „Regina Roșie” nu a avut un start întocmai pe gustul meu, regăsind-o pe Mare, captivă în brațele răului slujindu-l pe Maven, ajuns rege după moartea părinților și dezertarea fratelui legitim, Cal,  exact așa cum vrea el, manipulând lumea pentru încă o zi de viață în plus. Garda Stacojie muncește din greu având nenumărate victorii care le aduc faimă având o cauză comună cu oamenii de sânge nou, majoritatea alăturându-se mișcării încercând să-l dea jos de pe tron pe Maven.

  Din păcate cartea a fost destul de plictisitoare în prima jumătate, cel puțin mie mi s-a părut puțin prea tărăgănată repetându-se adesea scene/dialoguri dintre cele două personaje principale, cu o continuitate destul de previzibilă, mișcări care nu m-au luat cu nimic prin surprindere, ba chiar mi-au îngreunat timpul petrecut alături de carte făcându-mă practic să citesc forțat într-o oarecare măsură.

  Nu mi-a plăcut deloc evoluția pe care Mare a avut-o de la „fata luptătoare” care s-a arătat în primele două volume în „jucăria” prințului și evoluția Gărzii Stacojii mi s-a părut, de asemenea puțin forțată și cusută cu ață albă, din puținii oameni care le sprijineau cauza au ajuns o adevărată „bandă” de rebeli.

Cea de-a doua parte a cărții mi-a plăcut mult mai mult, acțiunea regăsindu-se la fiecare pagină, fiind plină de suspans și momente tensionate, întâlniri și personaje noi care făceau acțiunea mult mai complicată făcându-mi inima să bată de trei ori mai repede.

Față de celelalte volume ale autoarei, sinceră să fiu acesta mi s-a părut cel mai prost scris, evoluția fiind aproape zero având un start bun cu Regina Roșie și scăzând încet-încet cu fiecare volum publicat, nu știu dacă presiunea asupra ei venită din partea cititorilor curioși să afle de personajele lor preferate au făcut-o să facă asta dar tare mi s-a părut că interesul a scăzut cu mult în munca depusă și față de personajele ei. Mi-a plăcut mult că s-a jucat foarte mult în cea de-a doua parte totul fiind mult mai viu și plin de acțiune.

Nu am rămas nici pe departe atât de impresionată de final față de primele două volume și nu m-a „împins” în spre a-mi cumpăra un al doilea volum dar, cu toate acestea, cel mai probabil o să citesc și continuarea, aceasta fiind volumul patru. 

După cum spuneam și mai sus, în cel de-al treilea volum nu prea m-a dat pe spate evoluția personajului însă mi-a plăcut mult de Mare în celelalte volume, fiind o adevărată luptătoare și având mereu cuvintele la ea, indiferent de situație era gata să te scuipe în față și să șteargă cu tine pe jos, ei bine, în acest volum lucrurile s-au inversat și nu mi-a plăcut deloc postura în care personajul preferat, un ideal de femeie, dacă ar fi să mă întrebați pe mine a fost oarecum dezavantajat cu mult, ajutat din multe puncte de vedere și totuși condus în spre eșec de propria-i persoană.

„Iar acum mă aflu în colivia unui rege. Însă și el este captiv. Cătușele mele sunt din Piatră Tăcută. Pe el îl înrobește coroana pe care o poartă.”

Dacă imaginea prințului Maven te-a fermecat în prim ul volum, ți-a mai dat de gândit în cel de-al doilea, ei bine, te asigur că în acest volum o să-l urăști nespus pe Maven, copilul râzgâiat care adesea pozează într-o victimă fiind cumva umbrit de imaginea fratelui său mai mare, rătatea care zace în acest prinț mi-a dat foarte mult de gândit și mi-am dat seama că adesea întâlnim astfel de oameni în viață pe care îi idolatrizăm fără să ne dăm seama ce zace în sufletul lor și fără să ne dăm seama de cine sunt ei cu adevărat. Am ajuns să-l urăsc pe Maven în adevăratul sens al cuvântului detestându-i fiecare apariție și fiecare gest. 

„Zâmbetul este oricum, numai binevoitor nu. Subțire și tăios ca un brici, gata să mă muște cu toți dinții. Dar ochii, ochii lui sunt cei mai îngrozitori. Ochii ei, ai Elarei. Pe vremuri credeam că sunt reci, ochi de gheață vie. Acum știu mai multe. Cele mai dogoritoare focuri ard cu flacără albastră, iar ochii lui Maven nu sunt o excepție.

Cal  Cal este genul de personaj pe care nu ai cum să-l nu-l iubești și să-l îndrăgești pentru felul lui de a fi și pentru propria-i persoană, apariția lui în prima jumătate a volumului nu a fost neapărat evidentă fiind izgonit din regatul condus de fratele său pentru o faptă pe care nu el a săvârșit-o, se alătura gărzii stacojii și lucrează împreună cu aceștia la salvarea lui Mare. Momentul de glorie, după părerea mea a fost revederea celor doi, un moment emoționant care m-a făcut să ador cartea.

„Ce ar trebui să simți atunci când stai în fața omului care reprezintă întreaga ta lume și el îți spune că doar tu nu-i ajungi? Că nu ești tu alegerea lui? Ce ar trebui să simți atunci când afli că ești doar o umbră în preajma omului care este soarele tău?”

Cu siguranță recomand seria, încadrându-se în topul preferatelor mele, chiar dacă acest volum m-a lăsat cu un oarecare gust amar în gură, aștept să văd ce-mi pregătește cel de-al patrulea volum.

Un Lucru Absolut Remarcabil de Hank Green (recenzie, editura Leda Edge)

Titlu original: An Abolutely Remarkable Thing (An Absolutely Remarkable Thing, #1)
Gen: fantasy, thriller
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 407
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici

„Un om care se teme de repercursiuni, poate chiar și de Carli. Un om care vrea să obțină răspunsuri și să aibă o realizare proprie. Un om care înțelege mult prea târziu impactul rețelelor sociale la nivel cultural, afectiv și social. Un om care descoperă Un lucru absolut remarcabil: nimic nu este imposibil.”

             

Am adorat cartea și am savurat-o până la ultima pagină, mi-a plăcut nespus de mult povestea și modul unic în care aceasta a fost scrisă, modul în care parcă autorul a lăsat acolo înăuntru, între pagini, ceva din el m-a fascinat și m-a lăsat complet mască.

April May a fost o fată obișnuită, cu o viață plictisitoare de care până și ea s-a săturat, însă, într-o seară, imediat după ce a ieșit de la muncă ceva o aștepta în mijlocul străzii, un robot imens și fascinant. Decide că un lucru remarcabil ca acesta nu poate fi ignorat, își cheamă prietenul și fac împreună un videoclip care ajunge foarte viral pe YouTube făcându-le fețele foarte populare, videoclip difuzat chiar și la TV acompaniate de fețele celor doi oameni care au devenit cei mai căutați și importanți adolescenți de pe planetă. 

Pe lână toată faima atribuită, a mai apărut și o mare problemă, descoperirea misiunii Carlilor (numele roboților dat de April). 

Cei doi se văd prinși în planurile guvernului cu sau fără voia lor și sunt obligați să facă ceva în legătură cu asta pentru că un lucru e sigur, Carli nu sunt de pe pământ, nimeni nu știe dacă sunt periculoși sau dacă sunt pașnici și April May este adolescenta care întreține legătura dintre oameni și Carli.

„Puterea fiecăruia dintre noi de a-i face pe niște oameni complet necunoscuți să se simtă groaznic, înfricoșați și slabi e de-a dreptul uluitoare!”

Mi-a plăcut mult modul în care a fost scrisă cartea, fiind unul unic sau, mai bine zis foarte rar întâlnit, personajele povesteau întâmplarea asemena unui jurnal, adresându-se cititorilor cu ajutorul unor apelative drăguțe. Povestea este una interesantă, consider că nimic nu poate fi reproșat în legătură cu ea pentru că modul în care a fost concepută și construită este aproape perfect. O poveste care te pune pe gânduri și-ți ocupă mult timp, o carte care-ți rămâne în cap chiar și după ce ai terminat-o .

  Vă recomand cartea cu mult drag, o lectură antrenantă și diversificată, complet diferită față de tot ceea ce am citit până acum!

Diamantul de la Miezul Nopții - Tronul de Cleștar, #2 de Sarah J. Mass (recenzie, editura Rao)

Titlu original: Crown of Midnight (Throne of Glass, #2)
Gen:  YA, romance, distopie
Editura: Rao
An de apariție: 2013
Număr de pagini: 570
Rating: 
Cartea poate fi achiziționată acum de pe site-ul editurii Rao.

 „Cât curaj să cânte acest cântec, să îl dedice familiei regelui era o îndrăzneală și mai mare. Dar familia regală nu protestă. Chiar și regele doar o privi indifent pe Rena, ca și cum nu ar fi cântat tocmai despre puterea pe care el o exilase în urmă cu zece ani. Poate că era ceva magic de neoprit în muzică și artă.”

             

SINOPSIS:

Doi barbati o iubesc. O lume intreaga se teme de ea. Dar numai ea poate sa salveze lumea. Celaena Sardothien, asasina, este arma cea mai ucigatoare a Regelui din Adarlan. Ea trebuie sa-si castige libertatea prin sangele dusmanilor ei - dar nu suporta sa ucida pentru rege. Iar cu fiecare moarte pe care Celaena o insceneaza, cu fiecare minciuna pe care o rosteste ii pune in pericol pe cei pe care ii iubeste. Atrasa de cei doi protectori ai ei, un capitan si un print, si luptand impotriva unor forte intunecate mult mai puternice decat regele insusi, Celaena trebuie sa se hotarasca pentru ce sa se zbata: libertatea ei, inima ei ori destinul regatului...

PĂREREA MEA:

    Cred că, dacă mă urmăriți pe Instagram, ceea ce ar fi indicat să faceți, deja știți că aceasta este seria mea favorită. Credeți că această recenzie mai are nevoie de un început? Eu zic că nu pentru că deja știți ce o să spun, o carte minunată, plină de emoție și cu niște întorsături de situație fabuloase care te lasă mască și care îți taie răsuflarea, cred cu tărie că acest volum a fost mult mai bun față de primul și mă închin la picioarele autoarei.

  După cum probabil tot poporul știe deja, Celena Sardothien este o asasină cunoscută, nimeni nu-i știe chipul, nimeni nu-i știe trecutul și nimeni nu știe de ce e în stare cu adevărat. Toți au auzit un nume de care au început să se teamă și să se ferească, însă niciun răufăcător nu știe că în spatele acestei figuri reci pe care ea o afișează se află o fetișcană de numai 18 ani care nu știe exact unde îi e locul și nu știe exact de cine să mai asculte. 

Prinsă în slujba regelui imediat după ce a finalizat lupta pentru Campionul Regelui, fata se vede nevoită să facă tot ce i se spune. Se vede nevoită să omoare oameni care nu sunt cu adevărat vinovați și suflete pure care au avut ghinionul să intre în contact cu regele. 

Însă, pentru că are un suflet rebel care zace în ea și care domină de foarte multe ori situația, Celena găsește rezolvarea tuturor problemelor și găsește un mod în care îl poate sfida, indirect pe rege. 

  Viața amoroasă a fetei este, de asemenea un lucru complicat. Când doi băieți, un prinț și un soldat îi stau la dispoziție, aceasta se simte neputincioasă, nu știe cui îi aparține cu adevărat inima sa și nu știe care ar fi alegerea cea mai potrivită pentru că asasina știe, niciodată nu o să fie o alegere perfectă în viața ei.

 „Învățase singurele abilități care o puteau ține în siguranță. Ca să scape de mkoarte, devenise moartea.”

  Nu mai are rost să spun că modul în care această carte a fost scrisă e unul minunat pe care am ajuns să-l ador încă din primul volum. Personaje bine conturate care definesc o acțiune minunată, înorsături de situație scrise cu mult cap alături de care simțeai că trăiești, replici acide între personajele preferate care pur și simplu piperau sau îndulceau foarte mult situația și multe alte lucruri scrise spontan și cu foarte multă grijă. 
Sunt nerăbdătoare să vă povestesc despre volumul trei care este cireașa de pe tort.

  Vă recomand cu drag cartea pentru că, după cum am spus și mai sus, eu am ajuns să o îndrăgesc încă din primele pagini și nu am mai putut să o las din mână. O lectură antrenantă care te pune pe jar cu fiecare pagină citită.

Ephialte - Prtea I, Începutul unui coșmar de Cristinne C.C (recenzie, editura Quantum)

Titlu original: Ephialte - Începutul unui coșmar
Gen: fantasy, young adult
Editura: Quantum Publishers
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 226
Rating:  
Mulțumesc Editura Quantum pentru acest roman! 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„E ca și cum o parte din sufletul tău e rupt în bucățele și apoi cuprins de flăcări. Nu știu cum altfel să descriu ceea ce am simțit în timp ce se aflau în capul meu. Nu am întâlnit niciodată o durere fizică mai puternică, dar nu durerea aia este problema. Ci aia psihică. E ca și cum ești rupt pe dinăuntru...”

      

SINOPSIS:

 Ne aflăm într-o Nouă Lume ce se zbate să supraviețuiască în urma unui eveniment cataclismic ce a avut loc cu mai bine de cinci sute de ani în urmă, o lume în care oamenii încearcă pe de-o parte să reconstruiască, iar pe de altă parte, să lupte împotriva unei boli cumplite și misterioase. Însă există și alte creaturi ce trăiesc printre ei, Ephialte și Umbre.

Alisia Iacob, o tânără impulsivă, non-conformistă, un Ephialt novice, abia trecută de Inițiere, se trezește aruncată dintr-o banală coincidență într-o serie de evenimente ce o plasează în mijlocul unui adevărat conflict între ephialte și dușmanii acestora, Umbrele.

Descoperind din întâmplare intrigile țesute de unul dintre cei mai importanți și puternici oameni, secrete ce pun în pericol atât viața oamenilor, cât și a Ephialtelor, Alisia devine ținta principală a mai multor dușmani.

Pentru a supraviețui, se vede nevoită să lege alianțe neașteptate, dar și să-și descopere abilități surprinzătoare și periculoase.

În mijlocul tuturor acestor evenimente ce se succed cu rapiditate, la fel de neprevăzută este și descoperirea primelor atingeri ale pasiunii, pentru ca, la fel de brusc, să fie curmate de resentimente vechi și înrădăcinate.

PĂREREA MEA:

  Mi-a plăcut foarte mult povestea din această carte și pot să spun că după doi ani de căutări am găsit în sfârșit o poveste originală printre atâtea copii și m-a surprins plăcut și am apreciat mult faptul că este scrisă de un autor român.

  O avem ca personaj principal pe Alisia, o adolescentă normală... aproape. Bine, nu este deloc o adolescentă normală, este un ephialte, un suflet bătrân prins în corpul unei adolescente. Ce este acela un ephialte? Ei bine, sinceră să fiu, chiar și după ce am citit cartea, cu părere de rău vă spun că nici eu nu prea știu și acesta ar fi primul minus care apare. După atâția vampiri, vârcolaci sexi care te mușcă și te lasă lat, în sfârșit apare ceva nou, o specie nouă de supra-natural și din păcate nu este descrisă și discutată pe măsură. Mi-ar fi plăcut să știu și eu ceva mai multe chestii despre origini sau cel puțin câteva lucruri de bază despre specia în sine. În fine, am trecut foarte repede peste acest aspect pentru că am înțeles, ephialtele îți provoacă niște coșmaruri imense de la care ai putea rămâne cu sechele toată viața, imediat după inițiere care are loc undeva după vârsta de 17-18 ani acestea nu-și mai schimbă înfățișarea și rămân veșnic tinere, captive într-un corp de adolescent. 

După cum am spus și mai sus, personajul nostru principal, Alisia este un ephialt și toată acțiunea ia amploare în momentul în care aceasta este pe cale să „vâneze”. Prinsă într-un bar cu victimele ei, fata nu este la fel de vigilentă așa cum ar trebui să fie și este încolțită de un tip. 

Este practic obligată să-l urmeze pe tânărul misterios, fiind amenințată. Și așa, fata noastră se trezește prinsă fix în mijlocul unui mic „război” dintre ephialte și dușmanii acestora, Umbrele, se vede nevoită să lupte până la capăt și să-și salveze membrii familiei, cei mai de preț oameni pe care îi are alături și persoanele de care a ajuns să se atașeze foarte repede. 

  V-am spus, acțiunea mi-a plăcut foarte mult și mi s-a părut o idee foarte originală dar ceea ce m-a deranjat foarte tare a fost graba pe care am resimțit-o adesea. Cumva se vedea clar și precis că autoarea a trecut repede prin toate etapele numai pentru a ajunge la final, final care apropo mie nu mi-a plăcut deloc, mi s-a părut un clișeu oribil care a stricat tot farmecul. 

Nu mi-a plăcut nici faptul că autoarea s-a bazat atât de mult pe acțiune și pe terminarea poveștii într-un ritm cât mai alert încât a uitat adesea de relațiile dintre personaje, sincer mi-ar fi plăcut să fie mai multă dragoste și mai mult suspans, am putut să anticipez de foarte multe ori „următoarea mișcare”, lucru foarte enervant.

  Când am ajuns la final, am rămas cu un oarecare gol în suflet, voiam cu disperare să știu ce o să se întâmple cu personajele, însă, evoluția care a fost prezentă în acest volum m-a cam speriat și nu vreau să mă gândesc ce se întâmplă în volumul doi care, din câte am auzit este mult mai slab. Nu sunt încă pregătită pentru el dar cu siguranță voi continua seria, cândva..

  Per total, vă recomand acest prim volum cu drag pentru o lectură ușoară și relaxantă de vară. Nu uitați, puteți să-l achiziționați de aici.