Prințesa de Hârtie de Erin Watt (recenzie, editura Trei)

Titlu original: Paper Princess (The Royals, #1)
Gen: Young Adult, Romance
Editura: Trei
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 389
Rating:     

„Talentul meu, dacă am vreunul, nu e să dansez. E capacitatea mea de a crede că ziua de mâine poate fi mai bună. Nu prea ştiu de unde am moştenit optimismul ăsta. Poate că de la mama. La un moment dat, am început să mă gândesc că, dacă doar aş trece peste o experienţă urâtă, peste o zi proastă, ziua de mâine ar veni cu ceva mai bun, mai plin de speranţă, mai nou.

Şi acum cred asta. Şi acum cred că undeva, acolo, e ceva bun pentru mine.Trebuie doar să stărui până când vine şi vremea mea, pentru că sigur, sigur nu s-ar întâmpla nimic din toate astea dacă nu m-ar aştepta o răsplată în viitor.”

             

  Am adorat cartea aceasta și am devorat-o încă din prima pagină, aș putea să spun că am iubit-o în adevăratul sens al cuvântului și am reuși să mă apropii foarte mult de personaje, obicei de care m-am dezobișnuit de foarte mult timp și lucrul de care mi-a fost dor pentru că aș putea spune că i-am dat suflet lecturii și am trăit odată cu protagoniștii.

  Ella este o adolescentă modestă și simplă, o fată obișnuită care pare că se bucură pe cât posibil de anii de liceu, glumesc, bineînțeles. Ella nu mai poate, e sătulă până peste cap și abia așteaptă să-și termine studiile pentru a merge la colegiu. Viața ei pare cât de cât obișnuită până când domnul Royal apare și-i dă lumea peste cap fetei scoțând la iveală niște secrete care ar trebui să rămână îngropate pe veci, bine, nu chiar pe veci dar ar trebui să rămână îngropate până când Ella reușește să-și termine studiile, momentul în care fata află despre existența acestui domn Royal este de-a dreptul specială și plină de tensiune, momentul în care cei doi se întâlnesc și nimeni, dar nimeni (nici măcar ei) nu știe cu certitudine ce vrea acest domn influent de la o biată fată orfană. 

 Lucrurile se complică în momentul în care fata decide că ar fi mai bine pentru ea și pentru viitorul ei să fugă departe de acel om și de conducerea școlii continuându-și viața ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, însă nevoia de bani este mare așa că Ella se reîntoarce în clubul unde ea dansează pentru bani și este dispusă să facă absolut orice pentru o sumă frumoasă de bani de care nu s-ar fi putut lipsi în momentul respectiv. 

  Însă cu ajutorul banilor domnul Royal o găsește pe Ella, moment în care fata crede că acesta are complet alte intenții încercând cu greu să-l satisfacă printr-un dans, arătându-se scârbit acesta decide că e de ajuns și o ia pe fată pentru adevăratul scop al întâlnirii lor, promisiunea pe care acesta o are față de părinții fetei.
Ajunși în luxoasa casă, fata face cunoștință cu cei patru băieți Royal, cei care îi vor da cu adevărat lumea peste cap.

„Nici măcar o privire nu se îndreaptă în direcția mea, în timp ce patru siluete cu părul întunecat își fac apariția lângă balustrada curbată de la etaj.

Rămân cu gura căscată doar puțin, înainte s-o închid cu zgomot, întărindu-mă pentru spectacolul de agresivitate de deasupra mea. N-am să îi las să își dea seama cât de tare m-au tulburat, dar, căcat! Chiar mă simt tulburată. Nu, mă simt intimidată.

Băieții Royal nu sunt ceea ce credeam că vor fi. Nu arată ca niște cretini de bani gata, în haine de colegiu. Arată ca niște brute înspăimântătoare, care m-ar putea rupe-n două ca pe un vreasc.”

  Mi-a plăcut foarte mult modul în care această carte a fost scrisă de către cele două autoare, da, da, ați auzit bine, două autoare, știu, și eu am rămas plăcut surprinsă să aflu asta și să aflu faptul că Erin Watt este de fapt, un pseudonim. Însă nu am simțit nicio diferență de stiluri de-a lungul lecturii povestea curgând practic și fiind exact pe gustul meu. Singurul lucru pe care îl am de obiectat în legătură cu modul în care povestea a fost scrisă și care m-a deranjat puțin, a fost faptul că personajele au fost foarte puțin conturate, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre ei, aspect, trăiri, gesturi, înfățișare însă mi se pare că accentul a fost pus foarte tare pe acțiune ceea ce, de asemenea, nu m-a deranjat în mod evident. 

Povestea de dragoste este punctul forte care m-a făcut să mă îndrăgostesc pe bune de această carte și să vreau, cu siguranță să citesc și următoarele volume. Finalul m-a lovit din plin și m-a lăsat în suspans, lăsându-mi, de asemenea și un gust amar în gură care poate fi șters doar de volumul următor.

Cu siguranță recomand cartea tuturor de la mic la mare, o lectură ușoară din care ai multe de învățat numai bună de savurat acum în aceasta perioadă rece, cu o povestea de dragoste vie și tumultuoasă asemenea începutului de primăvară după o iarnă grea.

Călărețul de Aramă de Paullina Simons (recenzie, editura Epica)

Titlu original: The Bronze Horseman, #1
Gen: historical fiction,  WW2,  young adult, romance
Editura: Epica
An apariție: 2001, Număr de pagini: 919
Rating:
Cartea poate fi achiziționată de aici sau de aici aici.
Cartea mi-a fost oferită spre recenzare de către librăria online Libris cărora vreau să le mulțumesc foarte mult. 

„-Nu te speria! Uneori, lucrurile nu merg pe făgașul pe care n-l dorim. Indiferent câte planuri ne facem sau câte iluzii ne făurim. E adevărat?”

          

  Nici nu știu de unde ar trebui să încep, Călărețul de Aramă m-a schimbat complet și m-a făcut să privesc totul dintr-o altă perspectivă dezbătând adevăratele probleme pe care oamenii le-au trăit în perioada războiului dintre Uniunea Sovietică și Germania. Paullina Simons a făcut o treabă minunată cartea intrând în topul preferatelor mele imediat.

  Tatiana este mezina familiei, o fată simplă de numai șaptesprezece ani care nu știe încă cu certitudine ce-și dorește de la viață, însă în momentul în care războiul izbucnește își dă seama că nu mai poate sta pe tușă prea mult timp și trebuie să facă ceva pentru familia ei. Nu mi-a plăcut deloc evoluția acestui personaj, fiind una cam bruscă și rapidă, am înțeles că autoarea încerca să evidențieze schimbările petrecute în lumea și familia Tatianei de după război dar a ajuns la o femeie matura și plină de idealuri mult prea repede. 

Incipitul romanului ne arată prima zi de război, ziua în care toți așteptau importantul anunț pe care Stalin urma să-l facă, la fel și familia Tatianei, ascultau cu nerăbdare radioul știind că vor primi niște vești proaste.

  Ipocrizia Tatianei aproape că-i aduc la un pas de foamete, însă aici apare în fundal minunatul soldat rus, Alexander, bărbatul care o salvează pe fată și pe familia acesteia de la o moarte sigură.

Mi-a plăcut foarte mult modul în care aceștia s-au întâlnit și mi-au plăcut, de asemenea  la nebunie și răsturnările de situație pe care povestea lor de dragoste le-au luat fiind destul de originale, ca să fiu sinceră, m-au luat puțin prin surprindere pentru că mă așteptam să fie ceva diferit, mult mai pueril și clasic.

. 

„-Ai străbătut străzile Leningradului sub salvele de artilerie germane, ai înfruntat atacurile canibalilor, ai sărit dintr-un tren aflat în mișcare ca să-ți găsești fratele și ți-e teamă de șoareci?”

  Mi-a plăcut foarte mult modul în care această care a fost scrisă, a mers mână-în-mână cu stilul și gustul meu, mi-au plăcut foarte mult replicile și modul în care majoritatea personajelor au fost conturate, construcția personajelor principale mi-a dat de gândit fiind niște personaje complexe care mereu au ceva de spus și un puternic mesaj de transmis.
Am rămas plăcut surprinsă să constat că deși cartea este încadrată în genul ficțiune istorică, autoarea s-a inspirat din viața reală a bunicilor ei, numărul apartamentului, străzile și multe din scene fiind adevărate, trăite pe pielea oamenilor din acele timpuri, gândul acesta m-a făcut să mă cutremur pentru că se vede clar că autoarea a stat mult timp pentru a se documenta despre incidentele de la 1941 cartea fiind plină de detalii sângeroase și totodată adevărate care-ți zburlesc părul de pe spate.

  Vă recomand cu mult drag cartea, intrând în topul cărților mele preferate și ocupând chiar primul loc, este o carte complexă cu mult potențial la care mă bucur nespus că am ajuns. Merge de minune cu zilele răcoroase de toamnă savurând-o alături de o cană cu ceai la gura sobei.

Regatul ceții și al furiei de Sarah J. Mass (recenzie, editura Rao)

Titlu original: A Court of Mist and Fury (A Court of Thorns and roses, #2)
Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Rao
An de apariție: 2015
Număr de pagini: 699
Rating:  
Cartea poate fi achiziționată de aici.

„În orice caz, era mai ușor să nu fiu nevoită să dau explicații. Să nu trebuiască să-i spun că, deși îl eliberasem și îi salvasem poporul și tot Prythianul de Amarantha… mă distrusesem.

Și eu credeam că nici măcar veșnicia nu-mi era îndeajuns ca să îmi revin.

            

   Mi-a plăcut cartea, am adorat-o și am savurat-o până la ultimul paragraf, până la ultimul cuvând care m-a lăsat complet șocată. Vă spun de pe acum, această recenzie va conține spoilere pentru că nu mă pot abține, simt nevoia să dezbat cu voi niște lucruri importante care mi-au atras atenția, însă nu vă faceți probleme, paragrafele care conțin spoilere vor fi anunțate.

  După cum probabil toată lumea știe deja, lumea lui Feyre s-a schimbat total, a trecut de la omul simplu și sărac care făcea tot posibilul pentru cele două surori și pentru tatăl ei la femeia puternică care vindecă și ajută teritorii întregi. Trebuie să recunoaștem, o schimbare drastică, cam bruscă dar o acceptăm așa că deh... ne place prea mult seria și putem să trecem cu vederea câteva greșeli „neînsemnate”.

Dacă încă nu v-ați apucat de această serie (în ce fel de peșteră trăiți?) vă rog din suflet nu căutați detalii, fan art-uri sau alte poze cu personajele principale pentru că internatul și mai ales Instagramul este plin de spoilere cu personajele noastre preferate, spoilere... destul de mari și enervante care strică plăcerea lecturii, cum ar fii... ochii violeți? Ok, vorbim despre ei în secțiunea menționată anterior.

Mi-a plăcut foarte mult firul poveștii și mi se pare că totul a decurs absolut normal fără situații exagerate care să strice farmecul așa cum se întâmplă în general. 

Relația lui Feyre alături de Tamlin nu mai este una atât de fericită având în vedere că femeia nu se mai simte împlinită alături de el, viitorul ei soț nu este bărbatul ideal la care orice fată visează de mică, se transformă mai degrabă în gardianul ei, îngrădindu-i libertatea și spălând parcă toată vlaga din ea.

„-Deci, nu vrei să te căsătorești cu mine?
-Bineînțeles că vreau. Bineînțeles că vreau. Vocea mi se sparse. Dar tu… Tamlin… Zidurile mă apăsau. Liniștea, gărzile, privirile fixe. Ce văzusem astăzi la Tithe! Mă înec, am reușit eu să spun. Mă înec. Și, cu cât mai mult faci asta, cu cât gărzile… Ai putea la fel de bine să mă bagi cu capul sub apă.”

  După tot ce a suportat fata pentru a salva regatul, pentru a-l salva pe el, relația toxică oferită în schimb este un mare minus care duce la dezbin. 
Însă, în urma pactului care a venit la pachet odată cu salvarea lumii, un pact făcut cu o personă nepotrivită, din perspectiva lui Tamlin. este scăparea fetei, singura poartă deschisă care o duce cu drag spre o lume mai bună. 

  Viața fetei se schimbă total aflând secrete noi și făcând legături noi, își dă seama că a trăit pentru foarte mult timp înconjurată de minciuni și în momentul în care totul iese la iveală are o alegere de făcut, una care îi schimbă viața total.

  Iar acum, pentru cei care au citit cartea, o secțiune specială.

Mi-a plăcut foarte mult modul în care Rhys nu a renunțat de la bun început în ciuda faptului că Feyre îi era 100% loială lordului regatului Primăverii, mi-a plăcut modul în care relația lor a înflorit și de apreciat a fost că lucrurile nu au fost deloc exagerate între cei doi, ÎNSĂ exagerat în poveste mi s-a părut modul în care autoarea l-a pus dintr-o dată într-o lumină proastă pe Tamlin și l-a scutit de toate probleme pe Rhys. Mi-ar fi plăcut să insiste mai mult pe relația dintre cei doi și să contureze altfel momente speciale pentru care am tânjit cu toții fiind cam rare!

Nu mi-a plăcut deloc modul în care scăpau basma curată din toate problemele, bine... nu chiar dar totuși, puțin suspans în plus n-ar strica!

Și în final, pentru a face și o concluzie, vreau să vă spun că vă recomand cu drag cartea și seria, eu m-am îndrăgostit de personaje, de acțiune și de modul de scriere încă din primele pagini. 

Recenzie în parteneriat cu editura:

Regatul spinilor și al trandafirilor de Sarah J. Mass (recenzie, editura Rao)

Titlu original: A Court of Thorns and Roses
Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Rao
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 475
Rating:  

„Dincolo, bestia era doar o umbră care mă îndemna spre un destin pe care îl adusesem fără voie asupra mea și a familiei mele. O viață pentru o viață - dar dacă viața oferită ca plată însemna și perderea celorlalte trei? Gândul era suficient să mă întărească, să-mi dea speranță.”

             

SINOPSIS:

Feyre a crescut într-o lume în care magia există doar în legende. Dar

dacă această lume ar fi reală şi, mai mult decât atât, ar ameninţa să

arunce lumea muritorilor într-un război întunecat? Mânată de promisiunea

de a-şi apăra familia, făcută mamei ei, Feyre va afla că în lumea

zânelor totul este posibil, chiar şi să te îndrăgosteşti de un Mare Lord

al spiriduşilor. O ameninţare pluteşte, însă, asupra acestui tărâm

magic, iar Feyre este singura care poate salva de la pieire regatul

zânelor şi lumea oamenilor.

S-ar putea să-ți placă și...

RECENZIE:

  Am ținut cartea aceasta pe bibliotecă pentru foarte mult timp, nu știam ce să cred despre ea, nu știam dacă vreau să o citesc cu adevărat având în vedere că titlul și numele autoarei era pe buzele tuturor, am avut o oarecare frica ce parcă mă frământa, dacă nu-mi place? dacă va fi o dezamăgire? dacă voi fi eu oaia neagră dintr-o masă mare de oameni care îndrăgesc seria? Însă, vă spun victorioasă și cu zâmbetul pe buze că nu a fost așa, am adorat cartea, am stat captivă în lumea lui Feyre și nici măcar nu mi-am dat seama, paginile au zburat, povestea a înaintat, a luat amploare ca mai apoi să se termine. 

  După cum probabil știți, încă de la prima carte pe care am citit-o de la autoare „Tronul de Cleștar” i-am adorat stilul de scriere, modul în carea aceasta conturează personajele și modul în care acțiunea ia amploare cu fiecare pagină. Aici nu am ce să spun pentru că din acest punct de vedere îmi las pălăria jos până pe pământ în fața autoarei. 

  În minunata lume construită de autoare, spiridușii și oamenii trăiesc împreună dar separat, cum s-ar spune. Ambele specii își duc veacul pe aceleași meleaguri dar fiind separați de un zid, numit foarte original „Zidul”. Bineînțeles, aceștia nu sunt despărțiți doar de acest zid, au încheiat în urmă cu foarte mult timp un tratat care prevede unele pedepse în cazul încălcării legilor prestabilite.

 Cartea debutează cu Feyre mezina familiei și stâlpul de rezistență al acesteia, de ce spun stâlpul de rezistență? pentru că de când mama ei a decedat și problemele tatălui s-au agravat, ea este singura care mai pune mâncare pe masă pentru ea, tatăl ei și cele două surori. 

  Singura care știe cu adevărat cum să-și mânuiască arcul și cum poate să ucidă cât mai mult pentru cină. Fiind vremuri grele Feyre este mânată de foame și de disperare să ucidă un lup nevinovat care, se pare, este acolo la momentul inoportun, momentul în care protagonista găsește o frumoasă pradă pe care nu-și poate permite să o piardă.

  Ei bine, acest lup este cheia care pune totul în mișcare, momentul declanșator în care Feyre își dă seama că a comis o greșeală gravă care o poate costa chiar viața. De ce spun asta? Pentru că acel lup, nu era un lup în adevăratul sens al cuvântului, era de fapt un spiriduș transformat. Tratatul despre care v-am vorbit mai sus prevedea și atacarea unui spiriduș de către un om fără ca el să facă nimic și consecințele erau unele foarte grave. 

  Tot ce trebuie să știți voi este că, Feyre a fost luată ca și prizonier și nimic nu mai poate schimba situația, este obligată să-și ducă veacul de muritoare pe aceste ținuturi magice unde își pune siguranța pe primul loc și își dă seama cât de prețioasă este aceasta într-o lume în care moartea o păzește la fiecare colț. 

  De aici, vă las pe voi să descoperiți povestea care zguduie tărâmurile Prythian și povestea de care vă veți îndrăgosti, pentru că așa cum am spus și mai sus, e o poveste foarte bine scrisă care te prinde încă din primele pagini pe care le parcurgi.

„-Am făcut o promisiune, am spus eu, resprând agitat. Mamei mele, când a murit. Că voi avea grijă de familia mea. Tot ceea ce am făcut în fiecare zi și în fiecare oră a fost pentr a-mi ține promisiunea. Și doar pentru că vânam pentru a-mi salva familia, pentru a-i hrăni, sunt forțată acum să o încalc.”

  Care sunt dezavantajele acestei cărți? Așa cum ar spune Diana de la cărți de iubit, dezavantajul acestei cărți este faptul că dă dependență, vă sugerez de pe acum, dacă ați trăit sub o piatră ca și mine și încă nu ați achiziționat această carte, luați toată seria de la început pentru că imediat ce ai terminat primul volum, simți nevoia să-l începi pe al doilea pe loc și este mai bine să-l ai la îndemână ca nu cumva să te transformi într-o fiară așa cum a făcut-o Tamlin!😉 
Încă un dezavantaj este faptul că acest prim volum nu se mai găsește pe nicăieri, însă, avm vești bune la orizont, editura este pe cale să-l retipărească!

  Cea mai frecventă întrebare care circulă pe social-media în jurul acestei serii este „Se aseamănă ACOTAR cu Beauty& The Beast?” și trebuie să recunosc că mă bucur nespus că în sfârșit pot să răspund și eu și să spun da, se aseamănă în primele 200-250 de pagini însă, după aceea, acțiunea este complet schimbată și vă recomand din suflet să citiți cartea.

  Per total ca să tragem linia și să vă spun verdictul, da, mi-a plăcut foarte mult cartea și o recomand tuturor cu inima împăcată pentru că este o carte bună care a întrat în topul preferatelor pe 2019!

 Recenzie în parteneriat cu Editura:

click pe poză pentru mai multe cărți minunate