duminică, 29 martie 2020

Eliberează-mă (Atingerea lui Juliette, vol. 2) de Tahereh Mafi

             
--------------------------------------------------------------------------------------------
       Al doilea volum din seria Atingerea lui Juliette este mult mai dinamic decât predecesorul său. Războiul a început. Juliette și Adam și-au găsit adăpost, dar cât de sigur este acest nou cămin? Vor putea noii lor aliați să învingă forța nimicitoare a Restaurației? Cartea nu ne lasă să medităm prea mult la aceste întrebări, deoarece povestea e atât de palpitantă încât o veți termina dintr-o suflare.
       Dacă te va dezamăgi îngrozitor sau îți va oferi niște clipe minunate depinde doar de ce așteptări ai de la carte. Am citit primul volum acum doi ani și, aparent, pe vremea aceea eram ușor sensibilizabilă de sufletul chinuit al lui Juliette. Când am început volumul doi mă așteptam la o lectură mai profundă, de pe urma căreia să rămân cu ceva, dar apoi am realizat că e o carte făcută doar pentru divertisment și pentru a se juca cu emoțiile tale. Am acceptat asta și după a început să îmi facă plăcere lectura.
       Sentimentele lui Adam față de Juliette și se transmiteau într-un mod foarte pueril, aproape haios, la începutul cărții, încât mi s-a părut că povestea a fost concepută pentru o audiență de circa 14 ani. Dar sunt 2 lucruri care au salvat modul în care percepeam firul narativ pentru mine.
56 images about Juliette and Warner on We Heart It | See more ...       Primul este Warner. El a fost portretizat încă de la început drept personajul negativ. De fapt, puțin spus negativ, mai degrabă grotesc și diavolesc, care n-ar putea da dovadă niciodată de umanitate, empatie sau iubire. Nu se schimbă la 180 de grade peste noapte, ci are loc o transformare credibilă. Nu devine brusc un înger, ci ne este permis să parcurgem într-un sălaș a inimii lui care nu a mai fost accesibil până atunci și să vedem o parte complet diferită, dar reală a lui. Nu vreau să intru în detalii, dar ni se vor oferi și niște informații din trecutul lui Warner pe care cu siguranță le veți savura.
„Vreau. Vreau să fiu prietenul tău. Încuviințează din cap, iar eu înregistrez această mișcare vagă în aerul dintre noi. Vreau să fiu prietenul de care te îndrăgostești fără speranță. Cel pe care îl iei în brațele tale și în patul tău și în lumea privată pe care o ții captivă în capul tău. Vreau să fiu acel gen de prieten, zice el. Cel care va memora lucrurile pe care le spui, la fel și forma buzelor tale când le rostești. Vreau să știu fiecare arcuire, fiecare pistrui, fiecare fior al trupului tău, Juliette. Vreau să știu unde să te ating, continuă el. Vreau să știu cum să te ating. Vreau să știu cum să te conving să creezi un zâmbet doar pentru mine. Îi simt pieptul ridicându-se, coborând, sus și jos, sus și jos. Da, spune el. Vreau să fiu prietenul tău. Vreau să fiu cel mai bun prieten al tău din întreaga lume.”
       Al doilea lucru care a salvat cartea pentru mine este revoluția modului de gândire a lui Juliette. Protagonistă nu mai e damsel in distress (fata neajutorată care așteaptă să o salveze un prinț pe cal alb) și realizează că nu are nevoie de iubirea altcuiva sau ca altcineva să îi ofere un sentiment de siguranță. Reușește să evadeze din cercul vicios care era viața ei și descoperă că puterea se află chiar în mâinile sale. Metamorfoza ei e atât de radicală, încât Juliette de la sfârșitul romanului e o cu totul altă persoană față de Juliette din primele pagini. Mai e nevoie să spun că am așteptări foarte mari de la acest personaj pe viitor? Te rog, Tahereh Mafi, nu mă dezamăgi!
       Povestea m-a recâștigat complet după dezamăgirea care a fost începutul, prin acuratețea cu care se abordează perspectiva emoțională. Sunt lucruri de care am fost complet surprinsă să le descopăr într-o carte YA pe care deja o catalogasem drept clișeică. Mă bucur că nu am renunțat la ea și abia aștept să văd cum continuă povestea acestor personaje minunate. Cu mai puțină moarte, sper. :))
P.S. În ediția în limba română este inclusă și nuvela „Frânge-mă”, scrisă din perspectiva lui Adam chiar în timpul asediului. Am iubit pur și simplu legătura dintre Adam și frățiorul lui mai mic, care este redată atât de frumos aici.

..............................................
Titlu original: Unravel me
Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 528
Rating:    

..............................................


duminică, 28 aprilie 2019

Regatul spinilor și al trandafirilor de Sarah J. Mass (recenzie, editura Rao)

Titlu original: A Court of Thorns and Roses
Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Rao
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 475
Rating:  
„Dincolo, bestia era doar o umbră care mă îndemna spre un destin pe care îl adusesem fără voie asupra mea și a familiei mele. O viață pentru o viață - dar dacă viața oferită ca plată însemna și perderea celorlalte trei? Gândul era suficient să mă întărească, să-mi dea speranță.”
             

SINOPSIS:

Feyre a crescut într-o lume în care magia există doar în legende. Dar
dacă această lume ar fi reală şi, mai mult decât atât, ar ameninţa să
arunce lumea muritorilor într-un război întunecat? Mânată de promisiunea
de a-şi apăra familia, făcută mamei ei, Feyre va afla că în lumea
zânelor totul este posibil, chiar şi să te îndrăgosteşti de un Mare Lord
al spiriduşilor. O ameninţare pluteşte, însă, asupra acestui tărâm
magic, iar Feyre este singura care poate salva de la pieire regatul
zânelor şi lumea oamenilor.
S-ar putea să-ți placă și...

RECENZIE:

  Am ținut cartea aceasta pe bibliotecă pentru foarte mult timp, nu știam ce să cred despre ea, nu știam dacă vreau să o citesc cu adevărat având în vedere că titlul și numele autoarei era pe buzele tuturor, am avut o oarecare frica ce parcă mă frământa, dacă nu-mi place? dacă va fi o dezamăgire? dacă voi fi eu oaia neagră dintr-o masă mare de oameni care îndrăgesc seria? Însă, vă spun victorioasă și cu zâmbetul pe buze că nu a fost așa, am adorat cartea, am stat captivă în lumea lui Feyre și nici măcar nu mi-am dat seama, paginile au zburat, povestea a înaintat, a luat amploare ca mai apoi să se termine. 

  După cum probabil știți, încă de la prima carte pe care am citit-o de la autoare „Tronul de Cleștar” i-am adorat stilul de scriere, modul în carea aceasta conturează personajele și modul în care acțiunea ia amploare cu fiecare pagină. Aici nu am ce să spun pentru că din acest punct de vedere îmi las pălăria jos până pe pământ în fața autoarei. 

  În minunata lume construită de autoare, spiridușii și oamenii trăiesc împreună dar separat, cum s-ar spune. Ambele specii își duc veacul pe aceleași meleaguri dar fiind separați de un zid, numit foarte original „Zidul”. Bineînțeles, aceștia nu sunt despărțiți doar de acest zid, au încheiat în urmă cu foarte mult timp un tratat care prevede unele pedepse în cazul încălcării legilor prestabilite.
 Cartea debutează cu Feyre mezina familiei și stâlpul de rezistență al acesteia, de ce spun stâlpul de rezistență? pentru că de când mama ei a decedat și problemele tatălui s-au agravat, ea este singura care mai pune mâncare pe masă pentru ea, tatăl ei și cele două surori. 

Feyre-ACOTAR Commission by Rochioo

  Singura care știe cu adevărat cum să-și mânuiască arcul și cum poate să ucidă cât mai mult pentru cină. Fiind vremuri grele Feyre este mânată de foame și de disperare să ucidă un lup nevinovat care, se pare, este acolo la momentul inoportun, momentul în care protagonista găsește o frumoasă pradă pe care nu-și poate permite să o piardă.

Imagini pentru feyre  and wolf

  Ei bine, acest lup este cheia care pune totul în mișcare, momentul declanșator în care Feyre își dă seama că a comis o greșeală gravă care o poate costa chiar viața. De ce spun asta? Pentru că acel lup, nu era un lup în adevăratul sens al cuvântului, era de fapt un spiriduș transformat. Tratatul despre care v-am vorbit mai sus prevedea și atacarea unui spiriduș de către un om fără ca el să facă nimic și consecințele erau unele foarte grave. 

Imagini pentru acotar map

  Tot ce trebuie să știți voi este că, Feyre a fost luată ca și prizonier și nimic nu mai poate schimba situația, este obligată să-și ducă veacul de muritoare pe aceste ținuturi magice unde își pune siguranța pe primul loc și își dă seama cât de prețioasă este aceasta într-o lume în care moartea o păzește la fiecare colț. 

  De aici, vă las pe voi să descoperiți povestea care zguduie tărâmurile Prythian și povestea de care vă veți îndrăgosti, pentru că așa cum am spus și mai sus, e o poveste foarte bine scrisă care te prinde încă din primele pagini pe care le parcurgi.

„-Am făcut o promisiune, am spus eu, resprând agitat. Mamei mele, când a murit. Că voi avea grijă de familia mea. Tot ceea ce am făcut în fiecare zi și în fiecare oră a fost pentr a-mi ține promisiunea. Și doar pentru că vânam pentru a-mi salva familia, pentru a-i hrăni, sunt forțată acum să o încalc.”

  Care sunt dezavantajele acestei cărți? Așa cum ar spune Diana de la cărți de iubit, dezavantajul acestei cărți este faptul că dă dependență, vă sugerez de pe acum, dacă ați trăit sub o piatră ca și mine și încă nu ați achiziționat această carte, luați toată seria de la început pentru că imediat ce ai terminat primul volum, simți nevoia să-l începi pe al doilea pe loc și este mai bine să-l ai la îndemână ca nu cumva să te transformi într-o fiară așa cum a făcut-o Tamlin!😉 
Încă un dezavantaj este faptul că acest prim volum nu se mai găsește pe nicăieri, însă, avm vești bune la orizont, editura este pe cale să-l retipărească!

  Cea mai frecventă întrebare care circulă pe social-media în jurul acestei serii este „Se aseamănă ACOTAR cu Beauty& The Beast?” și trebuie să recunosc că mă bucur nespus că în sfârșit pot să răspund și eu și să spun da, se aseamănă în primele 200-250 de pagini însă, după aceea, acțiunea este complet schimbată și vă recomand din suflet să citiți cartea.

  Per total ca să tragem linia și să vă spun verdictul, da, mi-a plăcut foarte mult cartea și o recomand tuturor cu inima împăcată pentru că este o carte bună care a întrat în topul preferatelor pe 2019!

 Recenzie în parteneriat cu Editura:

Imagini pentru rao  editura
click pe poză pentru mai multe cărți minunate

duminică, 17 martie 2019

Recenzie: Sărutul Câștigătorului (Blestemul câștigătorului #3) de Marie Rutkoski

Titlu original: The Winner's Kiss
Gen: YA, fantasy, romance
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 476
Rating:     
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Ți-am scris o scrisoare când eram în capitală. Atât de proastă, să mărturisesc totul în scris. Am spus tot ce am făcut. Informațiile date lui Tensen. Felul în care am trădat imperiul. Ce simțeam. Tata a citit scrisoarea. I-a dat-o împăratului. Kestrel plângea în timp ce vorbea. Și știu, știu că l-a durut, că am stricat ceva, că a simțit cum se strică ceva. Poate că pentru el nu mai eram eu, înțelegi? Nu mai eram fiica lui. Nu mai eram o persoană cunoscută. Ci doar un străin mincinos. Dar cum a putut? De ce nu m-a putut iubi pe mine cel mai mult? Sau suficient? De ce nu m-a putut iubi destul de mult încât să mă aleagă în detrimentul regulilor lui?
      
         Sărutul câștigătorului este ultimul volum din trilogia Blestemul câștigătorului, o serie de cărți care va rămâne cu mine pentru totdeauna și care m-a învățat cum e să iubești cu adevărat o carte. La începutul acestui volum, iadul se dezlănțuie. Kestrel este acuzată de trădare și trimisă într-un lagăr de muncă. Singurul care ar putea să o salveze nu are nici cea mai vagă idee câtă nevoie are de ajutorul său și când va afla în cele din urmă, s-ar putea să fie deja prea târziu.
         Când Arin reușește să o scoată afară pe Kestrel din lagărul de muncă, își dă seama că a salvat doar o carapace, doar umbra unei persoane care fusese cândva jumătatea inimii lui. După ce am văzut prin câte au trecut împreună Kestrel și Arin în romanele anterioare, e sfâșietor să-i știm atât de aproape unul de celălalt și totuși atât de departe. E dureros să vedem cum Kestrel e înspăimântată de Arin, și cum îl respinge pe omul cu care se lupta să fie împreună.
         Chiar dacă Kestrel s-a schimbat atât de mult după ce și-a pierdut memoria, într-un fel sau altul tot a reușit să rămână la fel de puternică și minunată ca vechea Kestrel pe care o iubeam cu toții. Kestrel este o adevărată luptătoare, pentru că după suferința enormă prin care a trecut, descoperă o cale prin care să se reinventeze. 

          Arin e și fericit și trist pentru că a recuperat-o pe Kestrel. Fericit, pentru că, chiar dacă ea îl urăște și e înspăimântată de el, e bucuros să o știe în siguranță. Însă o parte din el încă ar dori ca vechea Kestrel să se întoarcă. Zeul lui ocrotitor, cel al morții, surâde în acest roman, deoarece Arin își pune viața în pericol periodic. Războaiele contra Valoriei par să nu se mai sfârșească.
        Ultimul volum are un început extrem de reușit, care promite, însă nu mi se pare că s-a ridicat la înălțimea celorlalte două volume. Da, este scris la fel de bine și povestea este una ce te captează încă de la prima pagină, dar sutele de descrieri ale bătăliilor au făcut uneori Sărutul Câștigătorului un chin pentru mine. Trebuie să recunosc că nu sunt un fan împătimit al luptelor, cel puțin din cărți, însă asta nu e valabil neapărat și pentru voi. Poate că vouă vă va plăcea și acest volum la fel de mult.
        Una peste alta, cred că „Sărutul căștigătorului” este un sfârșit decent al acestei trilogii minunate. Mă bucur că seria nu a decăzut din ce în ce mai mult, sau nu a fost lungită până la nesfârșit, așa cum se întâmplă cu majoritatea. Ultimul volum este aproape la fel de bun ca primul, însă, în mod firesc, nu se poate compara cu al doilea, care a fost fără cusur, din punctul meu de vedere. Abia aștept să terminați și voi această trilogie, pentru că într-adevăr merită!

vineri, 15 martie 2019

Moștenitoarea (Alegerea, #4) de Kiera Cass (Recenzie, Editura Leda Edge)

Titlu original: The Heir (The Selection, #4)
Gen:  YA, romance, distopie
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 380
Rating: 
Mulțumesc editurii Leda Edge pentru acest roman! Cartea poate fi achiziționată de aici, nu uitați aveți transport gratuit pentru comanzi mai mari de 100 de lei!

 „- Mă bucur atât de mult că te-am cunoscut. Indiferent de cum o să se termine totul, cred că am să fiu mai înțeleaptă doar pentru că v-am cunoscut pe unii dintre voi.”
         

SINOPSIS:

  Cu optsprezece ani în urmă, America Singer a participat la Alegere și a câștigat inima prințului Maxon. Acum a venit vremea ca și prințesa Eadlyn să aibă propria Alegere. Prințesa Eadlyn nu se așteaptă ca Alegerea ei să fie ca povestea de dragoste a părinților săi... dar, când începe competiția, descoperă că poate nu e chiar atât de greu să-și găsească propriul basm cu Făt-Frumos.


PĂREREA MEA:

  Ca să fiu sinceră, nu m-am așteptat la asta dar de vină sunt tot eu, pentru că nu am citit absolut nimic despre acest volum, voiam ca totul să fie o surpriză pentru mine și voiam ca povestea lui Maxon alături de iubirea vieții sale să continue, voiam ca America să fie fericită alături de el dar am avut un mic șoc când mi-am dat seama că viața lor a înaintat foarte mult și povestea este scrisă din perspectiva viitorului moștenitor, copilul lor, care era o fată.
  
  Trebuie să fiu sinceră și să vă spun că Eadlyn nu a fost preferata mea. Mi se pare că este un personaj neconturat care lasă puțin cam prea mult de dorit, o fată râzgâiată care nu știe exact ce și cum ar trebui să facă. Mi se pare că e o responsabilitate mult prea mare și ea nu poate face față sau cel puțin, asta e impresia pe care mi-a lăsat-o. 
Primele trei volume mi se par mult mai bine scrise și cu mai multă atenție asupra detaliilor care definesc mult mai bine personajele și acțiunea, povestea lui Eadlyn nu este cea mai reușită și cel mai bine scrisă dintre cele trei, însă iubesc seria și tot ce ține de ea așa că am ales să trec cu vederea peste aceste detalii ușor deranjante.

  După cum am spus, povestea celor doi îndrăgostiți este continuată de copilul lor care este o fată, viitoarea moștenitoare și conducătoare a Ileei. 
Pentru a liniști apele mult prea agitate din popor, regele și regina aleg să creeze o alegere pentru viitoarea moștenitoare a imperiului care să includă 35 de băieți veniți din provincie care sunt pregătiți să o cucerească și să ajungă viitori prinți.
Trebuie să recunosc că această alegere nu prea m-a incitat și nu prea a fost pe gustul meu. Mi se pare că toată acțiunea a fost scrisă la repezeală și era ca și căzută din pod. Nu am văzut aceeași afecțiune și iubire care parcă plutea în aer ca și în alegerea precedentă. 
În momentul în care citeam această carte, simțeam același vibe pe care-l aveam acum vreo câțiva ani când mă uitam la Burlăcița. Stați așa, nu aruncați cu roșii pentru că asta simțit, dar nu v-am spus încă ceva, mi-a cam plăcut emisiunea aceea. 😉
Acum, lăsând glumele, cartea a fost amuzantă pe alocuri și deși nu e o lectură din care să ai prea multe de învățat, este o lectură ușoară, chiar amuzantă care poate să te destindă pentru moment și să te facă să uiți de problemele cotidiene pentru că seria este captivantă și sunt foarte entuziasmată pentru viitorul volum deși este ultimul. 

 „Mi se părea imposibil ca un străin să mă citească atât de bine, mai ales că mă străduiam din răsputeri să-mi ascund gândurile și sentimentele.”


  Recomand cartea tuturor, pentru o lectură ușoară, așa cum am spus și mai sus, amuzantă și rapidă. Eu cu siguranță voi continua seria și voi citi și ultimul volum pentru că vreau nespus de mult să văd cum se încheie povestea și pe cine va alege Eadlyn deși e puțin cam previzibil.

Mulțumesc nespus de mult editurii Leda Edge pentru acest exemplar, puteți da click pe poză pentru mai multe cărți minunate.
Hugz, Adela!


duminică, 3 martie 2019

Recenzie: Puls în alb și negru (Puls în alb și negru #1) de Laura Hartte

Titlu original: Puls în alb și negru
Gen: YA, romance
Editura: Smart Publishing
An apariție: 2019
Număr de pagini: 366
Rating:

Mulțumesc autoarei pentru acest roman! :-)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
   „Mă culc cu o tipă doar pentru a nu mă mai simți singur și sfârșesc mai pustiit ca niciodată. Partea proastă e că ele cred că odată ce am făcut sex inima mea bate doar pentru ele. Cum ar fi să afle că n-am inimă? Că trăiesc doar pentru că nu am de ales? Că pentru mine inima nu e decât un mușchi? Anatomie pură. Nu e nimic romantic aici. Nu a fost niciodată și nu va fi. Uneori cred că pur și simplu n-am fost făcut pentru așa ceva. Mi s-a spus că nu sunt ușor de iubit, le-am spus că nu tind spre asta atâta timp cât eu nu sunt capabil de iubire.” 
            
Există multe tipuri de iubire. În fond, nicio poveste de dragoste nu se aseamănă cu o alta. Însă, toate au un factor comun: toate necesită timp și efort. Nu a fost cazul și la „Puls în alb și negru”, deoarece, de când am citit prima pagină m-am îndrăgostit iremediabil de stilul de scriere al autoarei și de destinele complicate, aproape tragice, ale personajelor.
   „Trăiesc. Mor. Și mă doare! (...) Urăsc lumina, dar mi-e frică de întuneric. Iar de fiecare dată când mi-e frică vreau să închid ochii. Îmi vine să urlu, să arunc cu pumnii în stânga și în dreapta. Îmi vine să fug, dar ceva mă ține captiv în orașul ăsta nenorocit. I-am invidiat pe cei care au avut curajul să plece, pe cei care și-au cruțat propriul destin și asta pentru că ei avveau de ales. Eu n-am. Sunt legat de un oraș care mi-a furat și ultima fărâmă de umanitate. Sunt legat de o familie destrămată. Sunt legat de un tată pe care îl urăsc mai mult decât orice. Îl urăsc pentru că atunci când îl privesc mă văd pe mine.” 
(acesta a fost începutul primului volum )

Puls în alb și negru este o gură de aer proaspăt în literatura română contemporană. Laura Hartte și-a așternut sufletul pe hârtie, și ne-a făcut să reflectăm la cea mai nocivă otravă, cel mai frumos blestem: dragostea.
Ar putea dragostea să salveze suflete damnate? Ar putea un înger să scoată un diavol afară din infern? Poate iubirea să dezlege lanțurile strânse în jurul unui suflet de-a lungul a ani întregi de suferință? Nu pot lăuda îndeajuns măiestria cu care Laura își țese povestea. Fiecare cuvânt îți atinge o coardă sensibilă, iar, într-un final frazele se unesc într-un cântec al speranței, al durerii și al vindecării. Laura scrie cu o voce mult mai matură decât este de așteptat la 18 ani proaspăt împliniți și demontează mitul conform căruia în țara noastră s-ar publica doar cărți superficiale. Autoarea ia o temă despre care s-a vorbit de atâtea ori și ne-o înfățișează într-o lumină nouă. Clasica poveste cu „băiatul rău și fata bună” devine ceva mult mai complicat decât atât. Personajele par zguduitor de reale, și deși nu ies din tipare, caracterele lor sunt extrem de detaliate.
Imagini pentru demon  angel tumblrImagini pentru demon  angel tumblr
Ni se acordă ocazia să privim în spatele vieții aparent perfecte ale lui Noah. Deoarece, printre crăpăturile vilei luxoase ale adolescentului, se poate observa inima lui făcută țăndări. Dacă privești mai atent, poți observa trauma provocată de moartea mamei lui, care nu s-a șters cu adevărat niciodată, și l-a forțat să-și construiască un mecanism distructiv de apărare, care consta în a nu lua nicio relație în serios. Undeva, departe, pe un coridor întunecat, poți observa zâmbetul știrb al unei micuțe căreia i-a dus o acadea, dar și plăcuța de la intrarea în clădirea în care aceasta își trăiește ultimele clipe, o plăcuță pe care scrie cu litere crunte „Spital de pediatrie”.

   „Ți-e frică să fii fericit pentru că după fericire vine mereu durerea. La fel cum după viață vine moartea. Totuși, oamenii continuă să-și trăiască viața chiar dacă știu că vor muri. Pentru că merităm cu toții puțină fericire, nu? Chiar dacă e urmată de durere.” 
Puls în alb și negru ne dovedește că viața nu trebuie să fie monocromă – chiar dacă lucrurile par uneori sumbre, mereu se va ivi de undeva puțină lumină. Și la polul opus, ce rost ar mai avea fericirea, dacă oamenii n-ar fi simțit mai întâi suferința, ca să o poată aprecia cu adevărat? Poate că, la urma urmei, viața a fost făcută pentru a fi în tonuri de gri. O învățătură pe care pot spune că am desprins-o din această carte este că nu contează cât de puternic este dușmanul tău, deoarece atunci când mai multe minți își unesc forțele și luptă pentru ceva pe care și-l doresc cu adevărat, mereu va exista o cale. Mereu. Paradoxal, deși cartea „Puls în alb și negru” descrie cele mai întunecate locuri ale minții umane, case bântuite de fantome ale trecutului: oameni dragi trecuți în neființă, mie cartea mi-a acordat speranță. Pentru că, indiferent de cât de zdrobit ar fi sufletul tău, sau cât de adâncit ai fi tu în infern, nu poți ști niciodată când un înger s-ar putea îndrăgosti de frumusețea ta întunecată. Nu poți ști niciodată când vei întâlni persoana minunată dispusă să te salveze, sau când vei găsi în tine puterea de a te salva de unul singur.