Strigă-mă pe numele tău de Andre Aciman - Recenzie

Titlu original: Call me by your name
Gen: lgbt,  romance
Editura: Polirom
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 294
Rating: 
Mulțumesc Libris pentru acest roman! 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Am vrut cu adevărat să-l etichetez drept dificil și inabordabil și să nu mai am nimic de-a face cu el. Două cuvinte din partea lui și am văzut cum apatia mea îmbufnată s-a transformat în o să cânt orice pentru tine până când îmi ceri să mă opresc, până când vine ora prânzului, până când pielea de pe degete mi se julește strat cu strat, pentru că îmi place să fac lucruri pentru tine, aș face orice pentru tine, doar spune un cuvânt, mi-a plăcut de tine din prima zi și chiar și atunci când îmi răspunzi cu gheață la ofertele repetate de prietenie, nu o să uit niciodată că această conversație a avut loc între noi și că există moduri simple de a readuce vara în toiul unui viscol.”

            

       Strigă-mă pe numele tău nu este doar povestea unei iubiri imposibile, stigmatizate până și de socitatea zilelor noastre, ci și o privire retrospectivă care te face să te întrebi „ce-ar fi dacă...?”, ce-ar fi fost dacă cei doi ar fi avut curajul să recunoască în fața întregii lumi iubirea pe care și-o poartă? 
       Fiecare poveste de dragoste e diferită și fiecare îndrăgostit e la fel. Opera lui Andre Aciman e spusă sub forma unui jurnal, și deși e redată în proză, e încărcată de atât lirism încât pare un elogiu adus iubirii. Ceea ce a simțit Elio față de Oliver au simțit atâția mulți alții înaintea lor, și vor mai simți mulți alții după ei, deoarece ceea ce îi unește e acea iubire pură, adevărată, absolută, ce apare doar o dată în viața fiecărui om.
        Întâmplarea are loc în Italia anilor '80, la umbra palmierilor, printre notele romantice ale unor piese clasice cântate la pian, pe plajele toride de la baza Mării Mediteraniene, un loc perfect în care să te îndrăgostești. Când Elio crede că tot ce simte pentru Oliver e doar o atracție fizică trecătoare, descoperă că de fapt sentimentele pe care le nutrește pentru el sunt mult mai profunde de atât.
       Toate gândurile care îi macină sufletul adolescentin al lui Elio sunt redate cu lux de amănunte, iar uneori găsim momente când el își pune la îndoială identitatea sexuală și încearcă să nege ceea ce simte pentru Oliver, doar pentru că știe că lumea nu va accepta niciodată legătura dintre ei.

       Totuși, e de apreciat că toți oamenii din casa protagonistului care au aflat ce se petrece, au ales să nu judece, ci dimpotrivă, să înțeleagă și să normalizeze. Sunt sigură că pentru orice adolescent din comunitatea lgbt ar fi importantă susținerea părinților lor, însă majoritatatea nu sunt la fel de norocoși precum Elio.
        Cartea a fost portretizată într-un film extrem de reușit, care rămâne fidel romanului și pe care l-am văzut înainte să citesc romanul. Spre surprinderea mea, unele scene au fost expuse mai frumos în film decât în carte, cum ar fi excursia lui Elio la Roma (care în carte a fost nespus de plictisitoare) sau sfârșitul (care mi s-a părut mai succint și mai emoționant în film). Dar, evident, sentimentele celor două personaje sunt redate mult mai veridic în carte.
        Strigă-mă pe numele tău este o carte care ar trebui citită de oricine vrea să își amintească de prima iubire și de toate tragediile și lucrurile mărețe pe care le declanșează ea.

Totul se termină cu noi de Colleen Hoover (recenzie, Editura Epica)

Titlu original: It Ends with Us
Gen:  YA, romance
Editura: Epica
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 406
Rating: 
Cartea poate fi achiziționată acum dând un singur click aici. 

 „Nu sunt un fan înfocat al desenelor animate, dar ți-l recomand pe acesta. Îmi plac desenele animate care te fac să râzi, dar și să simți ceva. După ziua de azi, cred că ăsta este desenul meu preferat. Pentru că, în ultima vreme, am simțit că mă înec și, uneori, oamenii au nevoie de ceva care să le amintească să înoate în continuu.”

        

             

SINOPSIS:

  Uneori, cei care te iubesc te rănesc cel mai tare. Lily Bloom nu a avut întotdeauna o viață ușoară, dar asta nu a oprit-o niciodată să muncească din greu pentru a-și îndeplini țelurile. A evoluat foarte mult: a absolvit liceul, s-a mutat la Boston și și-a început propria afacere. Când Lily îl cunoaște pe Ryle Kincaid, un chipeș neurochirurg, se simte imediat foarte atrasă de el și viața i se schimbă brusc.

Ryle este un tip hotărât, încăpățânat și poate chiar puțin arogant. Este, de asemenea, sensibil, deștept și foarte atras de Lily. În plus, arată dumnezeiește în uniformă de medic. Lily nu și-l poate scoate din minte. Însă el respinge categoric ideea de a avea o relație serioasă și de lungă durată. Chiar și atunci când Lily pare să devină excepția de la această regulă, ea tot vrea să afle motivul care l-a făcut să nu-și dorească decât aventuri de o noapte.

Pe măsură ce întrebările legate de noua ei relație o copleșesc, apar și gândurile cu privire la Atlas Corrigan, prima ei iubire, cu care a avut o legătură deosebită. Atunci când Atlas reapare brusc în viața lui Lily, tot ce a clădit împreună cu Ryle amenință să se destrame.

PĂREREA MEA:

  Nu am puterea să descriu în cuvinte această carte, dar tot ce pot să spun despre ea este că imediat ce m-am afundat în lectură, am simțit-o și am adorat-o. Cred cu tărie că fiecare om ar trebui să citească această carte, pe lângă faptul că ai foarte multe lucruri de învățat din experiența de viața a protagonistei, ai și o poveste minunată cu care te poți delecta într-o zi stresantă.

  Am citit cartea aceasta în mai puțin de o zi, nu m-am putut despărți de ea, în adevăratul sens al cuvântului, pur și simplu simțeam nevoia să știu cum viața protagonistei înflorește chiar în fața mea. Cu o adolescență grea în spate, Lily decide să rămână pozitivă în ciuda faptului că tocmai l-a îngropat pe tatăl său, o noapte groaznică, nu pentru că Lily s-ar simți sfâșiată de durere, din potrivă, Lily nu simte nimic. Durerea ei este ameliorată de amintirile crunte de care va fi mereu bântuită, răposatul ei tată agresând-o în nenumărate rânduri pe biata sa mamă care, din iubirea pe care aceasta i-o poartă decide să mușamalizeze totul sub preș de fiecare dată când un incident se întâmplă. 

Lily decide să-și ia lumea în cap, să uite trecutul și să lase toate persoanele în urmă și să se mute la Boston, acolo unde urmează să-și urmeze mare vis și să-și deschidă o florărie, cu avantajul numelui pe care îl are și care mi s-a părut foarte distractiv și unic. Însă, viața ei este dată peste cap de un mic incident dintr-o noapte, întâlnirea sa cu Ryle pe care nu plănuiește să-l mai vadă. Un neurochirurg frumos și sexy care îi invadează gândurile de câteva zile. Planurile stabilite de ea nu vor să o asculte și cumva, Ryle este din nou în calea ei și este aproape decis să nu mai plece niciodată, pentru că nu m-ați crede dacă v-aș spune dar faimosul neurochirurg cu tot cu aventurile lui de o noapte s-a îndrăgostit. 

 „-O să-ți promit ceva, mi-a spus.  Atunci când viața mea va fi suficient de bună încât tu să poți face parte din ea, te voi căuta.  Dar nu vreau să mă aștepți, pentru că s-ar putea ca asta să nu se întâmple niciodată.”

  Fantomele trecutului nu sunt pregătite să-i dea pace fetei și o urmăresc până și acolo, departe de familia și casa ei. Băiatul din adolescență, un băiat fără casă de care aceasta a ajuns să se îndrăgostească și să fie îndrăgostită până și în prezent e acolo, pentru ea și este pregătit să o ia înapoi.  

  Trebuie să recunosc, este prima carte pe care am citit-o de la această autoare și vă spun sincer că m-a surprins într-un mod foarte plăcut, ce să mai, mi-a plăcut la nebunie și o recomand tuturor. Povestea mea preferată din toate timpurile la care cu siguranță o să mă refugiez în momentele grele, în fața unei întrebări la care nu am răspuns pentru că această carte este minunată, mereu cu brațele larg deschise, gata să te primească într-o poveste de iubire minunată care te va urma de-a lungul vieții. 

  Personajele eu fost foarte bine conturate, am adorat modul în care acestea au fost descrise și modul în care am putut să relaționez cu ele, am știut că o să ador cartea încă de la prima pagină dar nu m-am așteptat niciodată să-mi placă atât de mult, să spun că a intrat în topul preferatelor e puțin pentru că a devenit cartea mea preferată din toate timpurile. 

  Nu cred că mai are rost să mai spun asta, dar recomand cartea tuturor și vă încurajez cu bucurie să pășiți în minunata poveste de dragoste care mi-a atins inima. 

 “Se uită la mine. Mă privește cu adevărat. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și mă cercetează, insistent, de parcă mi-ar putea citi pe chip toate secretele. N-am văzut niciodată ochi atât de întunecați ca și ai lui. Sau poate că am văzut, dar par mai întunecați când sunt ai cuiva atât de intimidant. Nu-mi răspunde la întrebare, dar curiozitatea mea nu este ușor de stăpânit. Dacă el mă poate obliga să mă dau jos de pe o margine de acoperiș, unde mă simțeam foarte liniștită și confortabil, atunci mă aștept să mă distrez cu răspunsuri la întrebările mele indiscrete.”

 “Nu toți cei fără adăpost au ajuns așa din vina lor. Unii trăiesc pe străzi pentru că nu au ajutor suficient pentru a depăși situația.”

 ”Și da, Lily. Ai dreptate. Te-am rănit, dar și pe mine mă doare. Și până în seara asta… N-am știut de ce.”

Recenzie: Fată înecându-se de Caitlín R. Kiernan

Titlu original: The Drowning Girl
Gen: fantasy, lgbt, horror
Editura: Paladin
An apariție: 2015
Număr de pagini: 376
Rating:

Mulțumesc Libmag pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Nu de cunoscut ne temem cel mai mult. Cunoscutul, oricât de oribil și periculos la adresa vieții noastre și corpului nostru, este ceva ce putem înțelege. Putem oricând răspunde cunoscutului. Putem să facem planuri împotriva lui. Putem să-i învățăm slăbiciunile și să-l învingem. Un lucru atât de simplu ca un glonte ar putea fi de ajuns. Dar necunoscutul ne scapă printre degete, la fel de insubstanțial ca ceața.”

      

Fata înecându-se este o poveste despre evenimentele stranii pe care doar mintea umană le poate concepe și o fata pe nume Imp ce nu poate face distincția dintre ceea ce este real si ireal. Imp știe că este nebună. Mama și bunica ei au fost la fel ca ea, suferinde de schizofrenie paranoidă. Dar pe măsură ce vei înainta în roman, vei observa cum sănătatea mintală a lui Imp se deteriorează din ce în ce mai mult, până în momentul în care fata va rămâne captivă în ea, înconjurată de monștrii care nu există cu adevărat.

Vreau să precizez că romanul este scris sub forma unui jurnal mai nonconformist, al unei autobiografii, din perspectiva Indiei Morgan Phelps. Încă din primele pagini respectiva recunoaște că este nebună și că acest lucru e la fel de normal pentru ea cum pentru alții e normal să fie grași, deși aceste două cuvinte au atașate de ele un stigmat nedrept, din punctul ei de vedere,deoarece tot ce fac ele este să reflecte realitatea. Putem presupune deci, că avem de a face cu o protagonistă sinceră, însă nu ar fi tocmai adevărat.

Imp încearcă din răsputeri să fie sinceră, însă mintea ei îi joacă feste și multe pagini sunt umplute cu minciuni evidente, cum ar fi întâlniri cu sirene și vârcolaci, dar și unele mai puțin evidente pe care le veți descoperi abia mai târziu. Întreaga carte este un puzzle, un teritoriu nesigur, în care lucrurile pot deveni înspăimântătoare extrem de ușor. 

Chiar dacă nu pot spune că acest roman m-a speriat în vreun fel,  unele secvențe din el mă bântuie chiar și acum. Cum ar fi felul în care Imp a povestit despre pictura lui Phillip George Saltonstall (cea de mai jos). La primă vedere, ai crede că nu este nimic înfricoșător la această imagine. E doar o fată care nu a intrat nici până la genunchi în apă, și totuși... pictura e intitulată Fata înecându-se. Teama nu e inspirată de momentul prezent și de ceea ce va urma. Cum va fi frântă în bucăți siguranța aparentă? Spre ce privea fata în pădure? Ce se ascundea în apă?

Spre surprinderea mea, puținele personaje djn carte care probabil ar fi trebuit să îmi atingă o coardă sensibilă, nu au făcut acest lucru, ba dimpotrivă. Imp și Abalyin duceau vieți atât de mizerabile încât la un moment dat îți venea să te întrebi cum de pot rezista? De ce nu schimbă nimic la ele? Și am apreciat că autoarea a fost generoasă și a introdus și un cuplu lgbt în carte, însă, iubirea dintre cele două fete era atât de toxică și incredibilă încât ceva mă face să-mi doresc să nu fi fost inclusă deloc.

Deși romanul devine pe alocuri presărat cu detalii inutile, ce îngreunează cititul și te fac să vrei să oprești lectura, nu regret că am citit această carte, deoarece m-a transportat către o altă lume, către o altă perspectivă atât de diferită de a mea. Recomand romanul amatorilor de fantasy și de cărți psihologice, deși probabil nu va fi nici pentru unii, nici pentru alții ceea ce vă așteptați.

Recenzie: Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli

Titlu original: Simon vs the Homo Sapiens Agenda
Gen: ya, lgbt, romance
Editura: Epicwave
An apariție: 2017
Număr de pagini: 262
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Probabil că te enervează la culme că nu mai poți râde de oamenii gay. Pun pariu că mama nu te lasă, nu?
-Simon, mă avertizează tata.
Chicotesc, dar iese prea ascuțit.
-Momentul acela ciudat când îți dai seama că în ultimii șaptesprezece ani ai făcut glume despre gay în fața copilului tău gay.”

            

Simon și planul Homo Sapiens e o carte care reușește să fie sensibilă și juvenilă în același timp, o carte încărcată de emoție și candoare, care ar trebui să fie mult mai celebră în țara noastră decât este, deoarece prezintă o temă întens dezbătută în ultimii ani: iubirea dintre două persoane homosexuale.

Simon este poate cel mai complex personaj pe care l-am întâlnit vreodată. Deși la început pare puțin cu nasul pe sus, pe parcursul romanului îi descoperim adevărata față, împreună cu un adevăr trist: deși e înconjurat de prieteni și de o familie nonconformistă, Simon tot nu se simte destul de în largul lui încât să recunoască în fața tuturor că e gay.

În plus, a fi gay e doar una dintre problemele lui, deoarece un tocilar de la școală i-a descoperit emailurile pe care i le trimise unui băiat de care îi plăcea și nu ezită niciun moment să îl șantajeze cu ele. Așa că Simon este pus la o grea încercare: fie face ceva josnic, fie secretul lui iese la iveală în fața întregii lumi pe site-ul lui Martin, care era accesat de toți colegii lui. Vă las pe voi să descoperiți alegerea lui Simon și în ce constă ea.

Blue este băiatul cu care corespondează Simon. În ciuda faptului că nu l-a văzut niciodată în realitate și că nici măcar nu îi știe adevărata identitate, Simon simte că se îndrăgostește pe zi ce trece cât mai mult de băiatul căruia îi scrie. Și aici trebuie să adaug că și cititorul se va atașa în egală măsură de amândoi și va muri de nerăbdare să afle cine este Blue. Eu cel puțin nu știam cum să întorc paginile mai repede pentru a ajunge la cea în care ne e dezvăluită identitatea lui.

„Ceea ce simt pentru el e asemenea unei bătăi de inimă - delicată și persistentă, ținând totul laolaltă.”

Simon și planul Homo Sapiens e una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta, cu personaje bine conturate, pe care parcă le-ai putea întâlni pe holurile liceului tău, cu un conflict care va distruge echilibrul în viața cuiva și cu un mister ce nu-ți va da pace până când îl vei dezlega. Această carte este dedicată persoanelor din comunitatea lgbt+, dar cu singuranță va fi pe placul oricui.

P.S. Coperta romanului a fost recent înlocuită cu cea a filmului, iar titlul a fost schimbat din „Simon și planul Homo Sapiens” în „Cu drag, Simon”.