luni, 25 martie 2019

Totul se termină cu noi de Colleen Hoover (recenzie, Editura Epica)

Titlu original: It Ends with Us
Gen:  YA, romance
Editura: Epica
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 406
Rating: 
Cartea poate fi achiziționată acum dând un singur click aici. 
 „Nu sunt un fan înfocat al desenelor animate, dar ți-l recomand pe acesta. Îmi plac desenele animate care te fac să râzi, dar și să simți ceva. După ziua de azi, cred că ăsta este desenul meu preferat. Pentru că, în ultima vreme, am simțit că mă înec și, uneori, oamenii au nevoie de ceva care să le amintească să înoate în continuu.”
        
             

SINOPSIS:

  Uneori, cei care te iubesc te rănesc cel mai tare. Lily Bloom nu a avut întotdeauna o viață ușoară, dar asta nu a oprit-o niciodată să muncească din greu pentru a-și îndeplini țelurile. A evoluat foarte mult: a absolvit liceul, s-a mutat la Boston și și-a început propria afacere. Când Lily îl cunoaște pe Ryle Kincaid, un chipeș neurochirurg, se simte imediat foarte atrasă de el și viața i se schimbă brusc.
Ryle este un tip hotărât, încăpățânat și poate chiar puțin arogant. Este, de asemenea, sensibil, deștept și foarte atras de Lily. În plus, arată dumnezeiește în uniformă de medic. Lily nu și-l poate scoate din minte. Însă el respinge categoric ideea de a avea o relație serioasă și de lungă durată. Chiar și atunci când Lily pare să devină excepția de la această regulă, ea tot vrea să afle motivul care l-a făcut să nu-și dorească decât aventuri de o noapte.
Pe măsură ce întrebările legate de noua ei relație o copleșesc, apar și gândurile cu privire la Atlas Corrigan, prima ei iubire, cu care a avut o legătură deosebită. Atunci când Atlas reapare brusc în viața lui Lily, tot ce a clădit împreună cu Ryle amenință să se destrame.


PĂREREA MEA:

  Nu am puterea să descriu în cuvinte această carte, dar tot ce pot să spun despre ea este că imediat ce m-am afundat în lectură, am simțit-o și am adorat-o. Cred cu tărie că fiecare om ar trebui să citească această carte, pe lângă faptul că ai foarte multe lucruri de învățat din experiența de viața a protagonistei, ai și o poveste minunată cu care te poți delecta într-o zi stresantă.

  Am citit cartea aceasta în mai puțin de o zi, nu m-am putut despărți de ea, în adevăratul sens al cuvântului, pur și simplu simțeam nevoia să știu cum viața protagonistei înflorește chiar în fața mea. Cu o adolescență grea în spate, Lily decide să rămână pozitivă în ciuda faptului că tocmai l-a îngropat pe tatăl său, o noapte groaznică, nu pentru că Lily s-ar simți sfâșiată de durere, din potrivă, Lily nu simte nimic. Durerea ei este ameliorată de amintirile crunte de care va fi mereu bântuită, răposatul ei tată agresând-o în nenumărate rânduri pe biata sa mamă care, din iubirea pe care aceasta i-o poartă decide să mușamalizeze totul sub preș de fiecare dată când un incident se întâmplă. 
Lily decide să-și ia lumea în cap, să uite trecutul și să lase toate persoanele în urmă și să se mute la Boston, acolo unde urmează să-și urmeze mare vis și să-și deschidă o florărie, cu avantajul numelui pe care îl are și care mi s-a părut foarte distractiv și unic. Însă, viața ei este dată peste cap de un mic incident dintr-o noapte, întâlnirea sa cu Ryle pe care nu plănuiește să-l mai vadă. Un neurochirurg frumos și sexy care îi invadează gândurile de câteva zile. Planurile stabilite de ea nu vor să o asculte și cumva, Ryle este din nou în calea ei și este aproape decis să nu mai plece niciodată, pentru că nu m-ați crede dacă v-aș spune dar faimosul neurochirurg cu tot cu aventurile lui de o noapte s-a îndrăgostit. 

 „-O să-ți promit ceva, mi-a spus.  Atunci când viața mea va fi suficient de bună încât tu să poți face parte din ea, te voi căuta.  Dar nu vreau să mă aștepți, pentru că s-ar putea ca asta să nu se întâmple niciodată.”
  Fantomele trecutului nu sunt pregătite să-i dea pace fetei și o urmăresc până și acolo, departe de familia și casa ei. Băiatul din adolescență, un băiat fără casă de care aceasta a ajuns să se îndrăgostească și să fie îndrăgostită până și în prezent e acolo, pentru ea și este pregătit să o ia înapoi.  

  Trebuie să recunosc, este prima carte pe care am citit-o de la această autoare și vă spun sincer că m-a surprins într-un mod foarte plăcut, ce să mai, mi-a plăcut la nebunie și o recomand tuturor. Povestea mea preferată din toate timpurile la care cu siguranță o să mă refugiez în momentele grele, în fața unei întrebări la care nu am răspuns pentru că această carte este minunată, mereu cu brațele larg deschise, gata să te primească într-o poveste de iubire minunată care te va urma de-a lungul vieții. 

  Personajele eu fost foarte bine conturate, am adorat modul în care acestea au fost descrise și modul în care am putut să relaționez cu ele, am știut că o să ador cartea încă de la prima pagină dar nu m-am așteptat niciodată să-mi placă atât de mult, să spun că a intrat în topul preferatelor e puțin pentru că a devenit cartea mea preferată din toate timpurile. 

  Nu cred că mai are rost să mai spun asta, dar recomand cartea tuturor și vă încurajez cu bucurie să pășiți în minunata poveste de dragoste care mi-a atins inima. 

 “Se uită la mine. Mă privește cu adevărat. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și mă cercetează, insistent, de parcă mi-ar putea citi pe chip toate secretele. N-am văzut niciodată ochi atât de întunecați ca și ai lui. Sau poate că am văzut, dar par mai întunecați când sunt ai cuiva atât de intimidant. Nu-mi răspunde la întrebare, dar curiozitatea mea nu este ușor de stăpânit. Dacă el mă poate obliga să mă dau jos de pe o margine de acoperiș, unde mă simțeam foarte liniștită și confortabil, atunci mă aștept să mă distrez cu răspunsuri la întrebările mele indiscrete.”
 “Nu toți cei fără adăpost au ajuns așa din vina lor. Unii trăiesc pe străzi pentru că nu au ajutor suficient pentru a depăși situația.”
 ”Și da, Lily. Ai dreptate. Te-am rănit, dar și pe mine mă doare. Și până în seara asta… N-am știut de ce.”

duminică, 30 decembrie 2018

Recenzie: Frumoasele adormite de Stephen & Owen King

Titlu original: Sleeping beauties
Gen: horror, fantasy, thriller
Editura: Nemira
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 843
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Dar, după ani și ani, toate mărunțișurile astea s-au transformat într-o variantă casnică a unei vechi tehnici chinezești de tortură despre care citise într-o carte. Se chema Moartea prin o sută de tăieturi. Firea irascibilă a lui Frank era doar cea mai rea și mai adâncă dintre tăieturile astea. Da, uneori îi mai aducea câte un cadou sau o săruta cu tandrețe pe ceafă, dar toate astea nu erau decât glazura de pe un tort rânced și greu de mestecat. Tortul căsniciei! Nu putea spune că toți bărbații erau așa, dar majoritatea nu se deosebeau prin nimic de Frank, pentru că aceste reflexe le erau înnăscute. În fond, căminul bărbatului este castelul lui, așa se spune. Și în cromozomii lor este imprimată convingerea că fiecare bărbat este rege, iar fiecare femeie este servitoarea lui.”
            
        Ce s-ar întâmpla dacă toate femeile ar cădea pradă unui somn veșnic? În cea mai nouă carte scrisă de maestrul genului horror Stephen King, basmul „Frumoasa adormită” capătă o cu totul altă înfățișare. Femeile dorm, și chiar nu îți dorești să fii tu cel care le trezește. O tânără misterioasă este imună la blestem și oamenii sunt convinși că ea are puterea de a readuce totul la normal. Dar vor reuși bărbații să o convingă că lumea lor năpădintă de violență merită salvată? Frumoasele adormite este un thriller alert, înfricoșător și feeric în egală măsură.
       În primul rând, chiar și acum îmi vine greu să cred că această carte a fost scrisă de doi bărbați. Nu numai că romanul critică toate tipologiile de bărbați căzuți în dizgrație, dar ne arată și o mulțime de tipuri de femei puternice, care luptă până la capăt. Jumătate dintre personajele principale au doi cromozomi x și sunt cum nu se poate mai bad-ass, gata să se lupte cu „băieții răi”. Nu pot spune că mi-a plăcut stereotipul ăsta cu „toți bărbații sunt niște nemernici” pentru că nu e neapărat adevărat, dar este plăcut să vezi cum pică lumina reflectoarelor și pe niște femei care chiar merită asta. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că cea mai feministă care pe care am citit-o până acum ar putea fi scrisă de doi bărbați.
        Personajele din roman sunt bine conturate, cei doi autori reușesc să le trezească la viață, să le construiască un trecut, să ofere motive ce stau la baza formării lor ca persoană, fie într-un mod pozitiv, fie într-unul negativ. Am apreciat de asemenea că personajele, la fel ca oamenii adevărați, nu sunt complet răi sau complet buni. Toți au caractere atât de complexe, toți au și lucruri pe care le regretă și lucruri de care sunt mândri.

        Privim lumea din „Frumoasele adormite” din perspectiva unor personaje foarte diferite, de la cea a unei polițiste cu cel mai înalt grad, până la cea a unei deținute, închise pentru omor calificat; de la cea a unui doctor psihiatru, până la cea a unui violator notoriu. Ni se oferă chiar ocazia de a intra în pielea acestei creaturi misterioase pe nume Evie, care la prima privire pare o femeie obișnuită, dar eventual doctorul Norcross descoperă că e departe de a fi o femeie.
         Trebuie să recunosc faptul că și pe mine m-a descurajat mărimea cărții (800 de pagini nu e chiar puțin), dar am fost atât de captivată de universul descris de cei 2 autori încât nici nu am realizat când a trecut timpul și am ajuns la ultima pagină. Încă de la început cartea te face să-ți pui o mie și una de întrebări. De ce le cresc coconii ăia pe față? Ce s-ar întâmpla dacă ar fi trezite? Care e treaba cu femeia aceea ciudată pe nume Evie? Sunt moarte acele femei? Se mai poate face ceva pentru ele? și câte și mai câte...

         Nu o să dau nume, dar autorii mi-au ucis pe ultima sută de metri un personaj preferat și a fost mult prea tragic. Pot accepta că sunt unii autori care pur și simplu ucid cu sânge rece (privește spre George R.R. Martin), pentru că, în viața reală dacă ai lua o decizie proastă ai fi pedepsit. Doar că în acest roman o grămadă de personaje (de care îmi pasa mai mult sau mai puțin) au scăpat ca prin urechile acului, așa că de ce nu putea să scape la fel și personajul acesta? Nu mi se pare corect.
       Frumoasele adormite este o carte cu o premisă cum nu se putea mai originală și sunt sigură că vă va plăcea enorm de mult această cursă contracronometru a bărbaților pentru a-și recupera femeile. Are tot ce îi trebuie pentru un thriller de succes: personaje bine conturate, mister, lupte, dileme morale și chiar mai mult de atât. Este o carte care m-a surprins deoarece nu mă așteptam să-mi placă atât de mult, dar care mi-a dovedit cât de tare mă înșelam. V-o recomand cu drag.

vineri, 30 noiembrie 2018

Un caz foarte straniu: Doctorul Jekyll şi Domnul Hyde de Robert Louis Stevenson - recenzie

Titlu original: The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde
Gen: clasic, horror, mystery
Editura: Art
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 184
Rating:
Mulțumesc Libris pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Lanyon, iată că viaţa mea, onoarea mea, raţiunea mea, toate sunt la cheremul dumitale; dacă mă abandonezi în aceasă seară, sunt pierdut. Ai putea presupune, după o asemenea introducere, că am de gând să-ţi cer un serviciu dezonorant. Judecă de unul singur.”
             
    Doctorul Jekyll şi domnul Hyde este o povestire extrem de complexă, despre dualitatea persoanei, care adresează nişte întrebări deopotrivă importante şi sinistre despre personalitatea oricărui individ. Este una dintre puţinele poveşti de groază, în care sinistrul nu este stârnit de către vreo creatură supranaturală, ci chiar de natura sumbră a fiinţei umane.
    Robert Louis Stevenson este un maestru al detaliului, iar descrierile lui ample nu plictisesc cititorul nicio secundă, ci îl fac să dorească să afle mai mult. Suspansul este menţinut pe parcursul întregului roman, iar misterele sunt rezolvate rând pe rând de către un personaj carismatic şi extrem de inteligent. Cu toate acestea, răspunsul enigmei vă va lăsa cu siguranţă fără cuvinte.

„If he be mr. Hyde, I shall be mr. Seek.”
    Toate personajele sunt conturate extrem de bine, şi deţin câte o caracteristică definitorie.
+Domnul Utterson, protagonistul, este un avocat care străluceşte prin inteligenţa sa. Acesta încearcă să afle de ce bunul şi ilustrul său prieten s-a întovărăşit cu o creatură monstruoasă precum domnul Hyde.
+Doctorul Jekyll pe de o parte pare o persoană de vârstă mijlocie care este complet împlinită cu viaţa sa prosperă pe toate planurile, dar pe de altă parte este un personaj enigmatic ce ascunde o multitudine de secrete.

+Domnul Hyde are un impact straniu asupra tuturor persoanelor care au oroarea de a se întâlni cu el, toate afirmă că simpla lui prezenţă le îngheaţă sângele în vene, iar creatura diabolică debutează în carte cu un gest înfiorător faţă de o fetiţă de 10 ani.
    Ediţia nouă de la Art pe care o am eu, din colecţia Clasici Ilustraţi este sublimă, literele de pe copertă sunt sclipicioase, coperta este rezistentă deoarece e cartonată, paginile sunt de foarte bună calitate, iar formatul e foarte inspirat. Cât despre ilustraţii, nu pot aduce atâtea 

vorbe de laudă, pentru că nu sunt cele mai reuşite, dar, pentru mine asta a contat prea puţin.
   Ştiţi că unii oameni vizionează filmul înainte de a citi cartea? Păi, eu am comis o crimă asemănătoare. Înainte să citesc povestirea, am terminat jocul MazM: Jekyll and Hyde, pe care nu îl pot recomanda îndeajuns. Nu îmi dau seama dacă este echivalent sau chiar superior cărţii, însă cu siguranţă merită jucat. Acest joc, care redă aproape perfect povestea, mi-a stârnit pofta de lectură şi m-a făcut să vreau să caut mai multe detalii despre cazul straniu al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde.
  Nu îi pot găsi niciun minus cărţii, cred că este cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta şi o recomand oricăruia care e atras de genul gotic, horror sau de cărţile cu detectivi. Deseori, motivul pentru care unele cărţi ajung clasice, este pentru că sunt adevărate comori literare, care nu îşi pierd farmecul de-a lungul secolelor. Acest lucru este cu siguranţă valabil şi pentru Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll şi domnul Hyde, o operă minunată, care se termină mult prea repede.

duminică, 25 noiembrie 2018

Recenzie: Femei în ştiinţă de Rachel Ignotofsky

Titlu original: Women in science
Gen: biografie, nonficţiune, feminism
Editura: Nemira
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 128
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Am fost învăţată că drumul spre succes nu este nici lin, nici uşor. (Celelalte femei) nu puneau întrebări şi nu duceau treaba până la capăt. Eu puneam întrebări. Voiam să ştiu de ce, s-au obişnuit cu mine punând întrebări şi fiind singura femeie de acolo. Încrede-te în puterea adevărului... Nu îngădui ca mintea ta să fie întemniţată de gândirea majoritară.”
            
    Cine a spus că femeile nu pot realiza lucruri măreţe în domeniul STEM (ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică)? Păi, ca să fiu sinceră, o grămadă de oameni, şi ca să fiu exactă, o muţime de bărbaţi de vârstă mijlocie care erau speriaţi de potenţialul genului opus. Dar Femei în ştiinţă demontează toate aceste stereotipuri vechi de secole şi ne demonstrează că este dovedit ştiinţific: femeile sunt tari!
   

  Pentru că aflăm că încă din anul 350 şi până în zilele noastre femeile au realizat lucruri de importanţă crucială în ştiinţă, lucruri care au schimbat lumea pentru totdeauna. Cartea debutează cu povestea tragică a Hypathiei din Alexandria, matematiciană, astronoamă şi filosoafă. Această personalitate de excepţie a învăţat matematică de la tatăl ei, pe care a reuşit să-l întreacă în cunoştinţe. După multe lucrări valoroase publicate în acest domeniu, Hypathia a început să-şi transmită cunoştiinţele şi unor învăţăcei, iar oamenii veneau din locuri tare îndepărtate ca să asiste la lecţiile ei. Viaţa acestei femei a luat sfârşit în cel mai tragic mod cu putinţă, de mâna unor extremişti creştini, care erau speriaţi de inteligenţa ei sclipitoare.
       Toate aceste poveşti minunate sunt povestite în mod concis, pe înţelesul tuturor şi pot fi savurate atât de un copil, cât şi de un adult în egală măsură. Fiecare poveste este însoţită de câteva ilustraţii absolut superbe, realizate de autoare, care pur şi simplu dau viaţă cărţii şi oferă feminitate şi eleganţă paginilor. Eu, personal, le ador şi cred că nu ar fi putut fi executate mai bine de atât.Un minus al cărţii, care mi-a îngreunat oarecum lectura, sunt sumedenia de termeni ştiinţifici utilizaţi pe tot parcursul poveştilor, mulţi dintre ei fiindu-mi complet necunoscuţi. Într-adevăr, la sfârşitul cărţii, avem şi un glosar ilustrat, însă nu sunt explicate chiar toate cuvintele acolo. Totuşi, ca să fim cinstiţi, meritele acestor femei n-ar putea fi expuse fără a utiliza un limbaj specific, deci nu cred că e un minus real al cărţii, ci doar unul din punctul meu de vedere.
      
      Recomand această carte tuturor, băieţi şi fete, deoarece cu siguranţă veţi învăţa lucruri noi, iar unele dintre ele vă vor surprinde cu adevărat (ştiaţi că unor femei le-au fost furate meritele la unele proiecte ştiinţifice de către coechipierii lor bărbaţi? sau chiar de bărbaţi cu care nu aveau nici cea mai mică legătură?). Cartea este scrisă în genul Poveşti de noapte bună pentru fete rebele, deci dacă v-a plăcut acea carte sigur vă va plăcea şi aceasta! :)

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Bărbaţii sunt nişte porci de Rodica Ojog-Brașoveanu - recenzie

Titlu original: Bărbaţii sunt nişte porci
Gen: suspans, dragoste
Editura: Nemira
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 313
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„-Ca să vezi cu cine am avut de-a face! Cinşpe ani m-a bătut la cap că sunt viaţa lui, că mă adoră! Mă trăgea de poale ca să nu-l las, în genunchi mă implora cu lacrimi cât poama, mă ameninţa că se sinucide! De ce nu s-a sinucis?!
-Să zicem că n-a avut timp. Ce voiai, să plângă după tine toată viaţa?”
            

    Mari şi mici, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, bărbaţii sunt nişte porci. Sau cel puţin, acest lucru se desprinde din volumul de povestiri tragicomice al Rodicăi Ojoc-Braşoveanu. Situaţiile inedite, narate cu mult umor de către această maestră a literaturii române, cu siguranţă îţi vor fura un surâs de pe buze la orice oră din zi şi din noapte. 
      Înainte să-mi încep recenzia propriu-zisă, vreau să asigur pe toată lumea că această nu este în niciun caz o carte misogină, ci mai degrabă, un pamflet care critică trăsături de caracter negative ale unor bărbaţi. Nu generalizează nimeni nimic aici, deci să trecem mai departe.
     Cum a precizat excelent naratoarea în primul volum al acestei serii "Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viaţă, lucrurile sunt mai policrome.".  În această carte sunt povestite multe întâmplări preluate parţial sau total din realitate, întâmplări atât de inedite, încât ni se par oarecum neverosimile şi totuşi, undeva înlăuntrul nostru suntem conştienţi că uneori oamenilor li se întâmplă lucruri extraordinare.
„Dacă frumos la frumos trage, noi, sluţii, ce ne-om face?”
    De multe ori, aceste lucruri extraordinare sunt generate de iubire. Însă de cele mai multe ori, ele sunt produsul unei simple iluzii a iubirii. La fel ca oamenii din realitate, personajele din această carte (predominant cele masculine) fac alegeri pripite datorită unei atracţii fizice de moment faţă de o persoană. Îşi lasă în urmă "jumătatea" şi traiul stabil de lângă aceasta, pentru a fugi în necunoscut alături de o tânără misterioasă sau de o copilă. Acesta este primul capriciu al bărbaţilor evidenţiat în carte, dar desigur, mai sunt şi altele.
aici.
„-Când toată viaţa ta n-ai făcut nimic altceva decît să te întrebi de ce?, obsedant, înnebunitor, la fiecare răscruce şi în tot momentul, de ce?...-Ei, ce se întâmplă?
-Te mulţumeşti cu orice răspuns.”
     Ca să vă demonstrez că nu e o carte misoginistă, vă voi prezenta una dintre povestirile mele preferate din carte. Aceasta începe cu un cuplu format dintre o femeiuşcă răsfăţată şi egoistă şi un bărbat complet docil. Aceştia se cunosc din liceu şi se căsătoresc în anul al II-lea de facultate, totul tipic şi neinteresant până aici. Dar la un moment dat, după apariţia primului lor copil, Loredana îşi găseşte un loc de muncă la o multinaţională şi se îndrăgosteşte de şeful ei, pentru care îşi abandonează familia. Vă spun sincer că nu am întâlnit niciodată un personaj mai antipatic decât această femeie. Era atât de josnică, încât nu arăta nici măcar umanitate faţă de propriul ei copil, nu mai spun că l-a lăsat cu buza umflată pe un bărbat care o iubea cu adevărat de atâţia ani, bărbat care a fost la un pas de sinucidere după despărţire. Deci tot aşteptam să i se întâmple ceva rău acestei fiinţe. Şi la un moment dat, după ce s-a căsătorit cu şeful ei, a primit o vizită neaşteptată de la copilul ei. Şi din vorbă în vorbă a aflat că fostul ei soţ se căsătoreşte cu un fotomodel în Thailanda în curând. La aflarea acestei ştiri, evident, Loredana izbucneşte şi îl acuză pe bietul bărbat că a minţit că o iubeşte. Ironic, da.
„Fleur râse. Primul surâs ivit pe chipul ei, şi căpitanul M. avu impresia că asistă la înflorirea bruscă a unui boboc de floare, aşa cum se vede în unele documentare "vegetale" la Teleenciclopedia.”
     Bărbaţii sunt nişte porci este, cum am mai zis o operă satirică, şi, deşi în aparenţă este o carte extrem de amuzantă şi uşor de citit, în esenţă este o critică aspră adusă la adresa acestor tipologii de oameni stricaţi. Acesta este al treilea volum din seria de cărţi reeditate în 2018 ale Rodicăi Ojog-Braşoveanu şi vă spun cu toată sinceritatea că eu m-am îndrăgostit de această autoare şi că îi recomand cărţile din toată inima.

Celelalte cărți din această colecție sunt: