Recenzie: Frumoasele adormite de Stephen & Owen King

Titlu original: Sleeping beauties
Gen: horror, fantasy, thriller
Editura: Nemira
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 843
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Dar, după ani și ani, toate mărunțișurile astea s-au transformat într-o variantă casnică a unei vechi tehnici chinezești de tortură despre care citise într-o carte. Se chema Moartea prin o sută de tăieturi. Firea irascibilă a lui Frank era doar cea mai rea și mai adâncă dintre tăieturile astea. Da, uneori îi mai aducea câte un cadou sau o săruta cu tandrețe pe ceafă, dar toate astea nu erau decât glazura de pe un tort rânced și greu de mestecat. Tortul căsniciei! Nu putea spune că toți bărbații erau așa, dar majoritatea nu se deosebeau prin nimic de Frank, pentru că aceste reflexe le erau înnăscute. În fond, căminul bărbatului este castelul lui, așa se spune. Și în cromozomii lor este imprimată convingerea că fiecare bărbat este rege, iar fiecare femeie este servitoarea lui.”

            

        Ce s-ar întâmpla dacă toate femeile ar cădea pradă unui somn veșnic? În cea mai nouă carte scrisă de maestrul genului horror Stephen King, basmul „Frumoasa adormită” capătă o cu totul altă înfățișare. Femeile dorm, și chiar nu îți dorești să fii tu cel care le trezește. O tânără misterioasă este imună la blestem și oamenii sunt convinși că ea are puterea de a readuce totul la normal. Dar vor reuși bărbații să o convingă că lumea lor năpădintă de violență merită salvată? Frumoasele adormite este un thriller alert, înfricoșător și feeric în egală măsură.
       În primul rând, chiar și acum îmi vine greu să cred că această carte a fost scrisă de doi bărbați. Nu numai că romanul critică toate tipologiile de bărbați căzuți în dizgrație, dar ne arată și o mulțime de tipuri de femei puternice, care luptă până la capăt. Jumătate dintre personajele principale au doi cromozomi x și sunt cum nu se poate mai bad-ass, gata să se lupte cu „băieții răi”. Nu pot spune că mi-a plăcut stereotipul ăsta cu „toți bărbații sunt niște nemernici” pentru că nu e neapărat adevărat, dar este plăcut să vezi cum pică lumina reflectoarelor și pe niște femei care chiar merită asta. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că cea mai feministă care pe care am citit-o până acum ar putea fi scrisă de doi bărbați.
        Personajele din roman sunt bine conturate, cei doi autori reușesc să le trezească la viață, să le construiască un trecut, să ofere motive ce stau la baza formării lor ca persoană, fie într-un mod pozitiv, fie într-unul negativ. Am apreciat de asemenea că personajele, la fel ca oamenii adevărați, nu sunt complet răi sau complet buni. Toți au caractere atât de complexe, toți au și lucruri pe care le regretă și lucruri de care sunt mândri.

        Privim lumea din „Frumoasele adormite” din perspectiva unor personaje foarte diferite, de la cea a unei polițiste cu cel mai înalt grad, până la cea a unei deținute, închise pentru omor calificat; de la cea a unui doctor psihiatru, până la cea a unui violator notoriu. Ni se oferă chiar ocazia de a intra în pielea acestei creaturi misterioase pe nume Evie, care la prima privire pare o femeie obișnuită, dar eventual doctorul Norcross descoperă că e departe de a fi o femeie.
         Trebuie să recunosc faptul că și pe mine m-a descurajat mărimea cărții (800 de pagini nu e chiar puțin), dar am fost atât de captivată de universul descris de cei 2 autori încât nici nu am realizat când a trecut timpul și am ajuns la ultima pagină. Încă de la început cartea te face să-ți pui o mie și una de întrebări. De ce le cresc coconii ăia pe față? Ce s-ar întâmpla dacă ar fi trezite? Care e treaba cu femeia aceea ciudată pe nume Evie? Sunt moarte acele femei? Se mai poate face ceva pentru ele? și câte și mai câte...

         Nu o să dau nume, dar autorii mi-au ucis pe ultima sută de metri un personaj preferat și a fost mult prea tragic. Pot accepta că sunt unii autori care pur și simplu ucid cu sânge rece (privește spre George R.R. Martin), pentru că, în viața reală dacă ai lua o decizie proastă ai fi pedepsit. Doar că în acest roman o grămadă de personaje (de care îmi pasa mai mult sau mai puțin) au scăpat ca prin urechile acului, așa că de ce nu putea să scape la fel și personajul acesta? Nu mi se pare corect.
       Frumoasele adormite este o carte cu o premisă cum nu se putea mai originală și sunt sigură că vă va plăcea enorm de mult această cursă contracronometru a bărbaților pentru a-și recupera femeile. Are tot ce îi trebuie pentru un thriller de succes: personaje bine conturate, mister, lupte, dileme morale și chiar mai mult de atât. Este o carte care m-a surprins deoarece nu mă așteptam să-mi placă atât de mult, dar care mi-a dovedit cât de tare mă înșelam. V-o recomand cu drag.