Singura amintire a Florei Banks de Emily Barr - Recenzie

Titlu original: The One Memory of Flora Banks
Gen: Young Adult, Romance, boli mintale
Editura: Epica
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 306
Rating:     

,,Nu-i lăsa să te treacă iar pe tranchilizante. Fii tu însăți! E OK dacă ești dificilă sau ciudată sau diferită sau amuzantă. Asta ești tu, Flora. Persoana care ești acum - cu toate imperfecțiunile și dificultățile - persoana care poate să fie un mare ghimpe în coaste, care își face părinții să-și smulgă părul din cap, care scrie niște e-mailuri adorabil de nebune, care s-a îndrăgostit de un băiat pe o plajă din Cornish și l-a urmat până la capătul pământului - asta ești tu. Asta e sora mea. Ai amnezie, dar trăiești. Trăiește-ți viața!''

 Sursa foto: Ideilaintamplare

Cum sa ai incredere in cineva, daca nici in tine nu poti avea?

Flora sufera de amnezie. Are memorie doar pe termen scurt, iar mintea ei se reseteaza de mai multe ori pe zi. Nu-si aminteste glumele pe care le-a facut prietena ei, instructiunile pe care i le-au dat parintii ei sau cati ani are. Apoi saruta un baiat pe care n-ar fi trebuit sa-l sarute, dar acest lucru ii ramane intiparit in minte. Este prima oara de cand vaea cinci ani cand isi aduce aminte de un fapt petrecut. Dar baiatul a plecat, iar ea crede ca s-a mutat in zona Cercului Polar Arctic. Isi va aduce aminte totul daca va merge dupa el? Este are aceasta solutia? In cine poate avea incredere?
Ma uit la mainile mele. Pe una din ele scrie Flora, fii curajoasa!

Flora este o fată de numai șaptesprezece ani care se vrea a fi normală. Însă, din păcate circumstanțele în care trăiește nu-i prea permit treaba asta. Flora suferă de amnezie, poate să rețină ceva, o oră, două poate chiar trei însă lucrurile devin complicate după un anumit interval de timp, confuzia fetei lovește niște cote maxime, punct în care ajunge foarte des pe parcursul unei zile obișnuite, recurgând adesea la carnețelul său cu notițe, carnețel scris cuvânt cu cuvânt de către mama acesteia. Personaj care se vrea la început milos, stârnindu-ți admirația pentru modul în care aceasta reușește să o crească pe Flora în ciuda a ceea ce se întâmplă în jurul fetei. În termeni medicali, nu știu cât de adevărate sunt lucrurile povestite în această carte pentru că, la fel ca orice alt young adult, toate cărțile contemporane scrise special pentru adolescenți și nu numai, are mici greșeli care au lăsat de dorit, din neatenția autoarei s-au născut mici confuzii, acțiuni puse în contradictoriu. 

Flora rămâne singură acasă în urma unor acțiuni nu foarte plăcute, însă fata nu e absolut deloc tristă, în sfârșit nu mai nimeni pe zonă care să o cicălească cu lucruri plictisitoare, are mult timp liber de acum înainte, timp pe care și-l ocupă gândindu-se la clipa ei preferata, clipa pe care a reușit să o memoreze în ciuda bolii, singurul lucru nou pe care l-a memorat în ultimii șapte ani iar acesta este un sărut. Însă, nu orice tip de sărut, un sărut cu un băiat chipeș, deștept și rafinat, un sărut pe care e sigură ca nu o să-l uite vreodată. Dar, la fel cum se întâmplă și în viață, după un lucru bun, urmează o serie de lovituri aprige. Frumosul băiat este iubitul prietenei sale cele mai bune, Paige. Nu v-am spus nimic despre ea până acum? Ei bine, ea este Paige, cea care i-a fost alături la bine și la greu Florei încă de la vârsta de zece ani, printre puținii oameni pe care fata reușește să și-i amintească. Pentru că Flora nu voia să uite absolut nimic din acea noapte fermecată, începe să scrie totul pe mâini, pereți, caiete, pe unde apucă. Un lucru pueril având în vedere că timpul petrecut alături de prietena acesteia era nelimitat. Din nefericire, Paige află și așa cum v-ați fi așteptat, aceasta nu mai vrea să audă niciodată de ea. Iar pentru că Drake, iubitul lui Paige este cel care i-a împrospătat memoria Florie, aceasta decide să-l urmeze cu nesăbuință oriunde ar pleca ajungând astfel singură la Cercul Polar.

„Dacă există viață după moarte, o să fac tot posibilul să am grijă de tine. Trăiește-ți viața! Flora, fii curajoasă!”

  Mi-a plăcut mult cartea și am devorat-o în adevăratul sens al cuvântului însă, la fel cum spunem și mai sus, în termeni medicali nu știu cât de adevărate poate să fie povestea, dar ficțiunea pentru tineri se poate îndepărta foarte mult de adevăr, nu? M-a făcut curioasă și cu siguranță o să citesc mai multe lucruri legate de amnezie, m-a făcut să-mi dau seama că avem ceva special, fiecare dintre noi, creierul uman este o enigmă ce așteaptă să fie descoperită.

  Cartea m-a făcut să trăiesc odată cu Flora, am putut relaționa foarte bine cu personajul principal, cât timp ea se plimba pe Bulevardul Viselor Spulberate, eu stăteam în pat și aveam grijă să nu ratez vreun detaliu din povestea fetei. Ceea ce nu mi-a plăcut mai deloc, a fost modul în care autoarea a finisat descrierea personajelor, nu aveam o imagine clară în cap, doar niște voci și chipuri fade care nu mi se arătau foarte încântate. Mi-a plăcut însă faptul că a fost plină de acțiune, nu m-a lăsat să mă plictisesc nicio secundă, Flora fiind un caracter puternic, gata mereu să ia lumea la pas chiar dacă adesea memoria îi juca feste. 

Cu siguranță recomand, o carte numai bună de savurat în această perioadă rece, o poveste tristă despre supraviețuire, familie, prietenie și moarte. Vă invit pe fiecare în parte să o achiziționați, o lectură ușoară care te rupe repede de realitatea din care cu toții vrem să scăpăm.