Sângele elfilor (Witcher, #3) de Andrzej Sapkowski . Recenzie

Titlu original: Krew elfów

Gen: fantasy, horror, adventure

Editura: Nemira
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 312
Rating:     

„   —Ține minte, a repetat. Magia înseamnă Haos, Artă și Știință. Înseamnă blestem, binecuvântare și progres. Totul depinde de cine folosește magia și în ce scop. Iar magia este pretutindeni. Peste tot în jurul nostru. E lesne de ajuns la ea. Doar să întinzi mâna. (...) Pentru că în fiecare dintre noi este Haos și Ordine, Bine și Rău.”

             

       Witcher este o lucrare fantezistă, care reflectă într-un mod satiric realitatea zilelor noastre, iar volumul al treilea nu face excepție de la modelul cu care am fost obișnuiți. Sângele elfilor abordează teme îndrăznețe precum absurditatea războiului și puterea destinului și aduce în prim-plan un personaj învăluit de mister până acum și poreclit în fel și chip: copilul-surpriză, Leuța din Cintra, Sângele elfilor- Ciri.

        Există două diferențe importante între acest volum și cele anterioare (Ultima dorință și Sabia destinului). Prima, cea mai evidentă, este că se schimbă complet structura, cele de până acum au fost antologii (colecții de povestiri), iar acum facem cunoștință cu primul roman din seria Witcher, ceea ce înseamnă că episoadele sunt interconectate și povestite cronologic. A doua diferență este cauzată de faptul că acum este vorba de un roman, iar asta a determinat conturarea poveștii altor personaje, cum ar fi Triss, Yennifer, Jaskier, cea mai importantă, Ciri.

        Cu alte cuvinte, Geralt nu mai este vedeta romanului (cel puțin în acest volum) și am văzut că asta a iscat isterie în rândul unor fani. Unde e Geralt? De ce nu apare în fiecare capitol? Nu mai e Witcher fără Geralt și așa mai departe. Pe mine personal nu m-a deranjat câtuși de puțin această intervenție NECESARĂ pentru trecerea la roman, deoarece ador și celelalte personaje, nici nu știu pe care îl iubesc mai mult și mă bucur că au primit și ele atenția cuvenită.

        Încet-încet ajungem să o cunoaștem și pe Ciri, și mi se pare uimitor că avem ocazia să asistăm la dezvoltarea ei din timpul ucenicei ca vraci (witcher) și după ca vrăjitoare, dar și la schimbările interioare prin care trece fetița și care o fac să devină puternică. Este o persoană pe care toată lumea o subestimează la început, iar mai apoi își regretă decizia. Sunt sigură că și voi o veți îndrăgi.

        Am savurat pur și simplu acest basm satirizat și magic, care mă face să zâmbesc indiferent de dispoziția în care mă aflu. Nu știu cum reușește, Andrej Sapkowski, dar creează romane pur și simplu magice, care par hazlii și sunt ușor de citit, dar totuși ascund adevăruri crude. Vă recomand și acest volum, sper să vă placă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie. Eu sunt super nerăbdătoare să continui seria aceasta minunată, care mă face un pic să mă gândesc nostalgic la Game of Thrones.

        Lecturi plăcute și aștept păreri despre serie, despre serialul de pe Netflix, orice. :)