Palatul de Spini, Cântecul Umbrelor, #1 de Eliza Mazilu (Recenzie, Editura Libris)

Titlu original: Palatul de Spini, Cântecul Umbrelor, #1
Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Libris Editorial
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 475
Rating:  
Mulțumesc Libris pentru acest roman! 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Fata încercă să se miște dar nu reuși. Râse cu un glas care nu mai era de mult al ei, holbându-se la abisul infinit de întuneric ce se întindea în fața ei. Atâtea vise deșarte, speranțe risipite. Întunericul părea să se holbeze înapoi la ea, dar nu cu ură. Găsea înțelegere în umbrele ce o înconjurau, ascultând-o în cele mai grele ore ale nopții. Devenise un confort să stea închisă în beznă, dar și o povară. Rămânea doar ea cu gândurile ei , lucru ce putea fi atât un blestem, cât și o binecuvântare.”

         

DESCRIERE:

 Un taram unde magia nu cunoaste limite

Emryn, o simpla muritoare cu o reputatie proasta, ar fi dat orice sa scape de puterile ei. Facand parte dintr-un popor de sclavi controlati de elfi, secretul sau ar putea s-o coste nu numai viata ei, ci si a familiei sale. Stia de la o varsta frageda ca avea abilitati pe care niciun muritor nu ar trebui sa le aiba, ce o faceau sa se intrebe daca nu cumva in timp ar putea atrage atentia elfilor Luminii, cele mai puternice creaturi din lume.

Avea dreptate.

Fiind descoperita si condamnata la moarte, Emryn a fost salvata de o bestie mitica si infioratoare care a dus-o tocmai in inima orasului elfilor Intunecati, un popor meschin ce ura oamenii. Afland ca va fi folosita de un grup de rebeli pentru a detrona Marele Consiliu al Elfilor si ca familia ei se afla in mare pericol, Emryn a luat o decizie pe care nu credea ca o va lua vreodata - ii va ajuta sa schimbe istoria lumii, cu pretul protejarii familiei sale. Captiva intr-o lume a frumusetii, a inselatoriei si a cruzimii, singura arma a lui Emryn impotriva lor era sufletul ei. Dar cat va dura pana si-l va pierde?

PĂREREA MEA:

   Mi-a plăcut cartea, mult, am adorat-o și am savurat-o până la ultima pagină dar trebuie să recunosc că nu a fost exact așa cum mă așteptam. Cu răsturnări de situații excelente care îți pun inima și răbdarea pe jar cartea a fost învăluită într-o alură foarte frumoasă și magică care mi-a dat o fărâmă de speranță și care m-a ajutat să evadez din lumea mea, doar aruncându-mi ochii peste pagini. 

  Povestea debutează cu Emryn o simplă muritoare cu o reputație extrem de proastă din cauza statutului pe care mama sa și l-a creat în societate, trei copii din flori dintre care unul cu anumite puteri supra-naturale pe care nimeni, în mod obișnuit nu ar trebui să le aibă. 

Cu doi frați pe cap și o mamă despre care nu ni se dau foarte multe detalii, Emryn este într-un fel stâlpul de rezistență al familiei, cea care pune în mod regulat mâncare pe masă. Vă sună cunoscut? Dap, și mie, Regatul Spinilor și al Trandafirilor. Recunosc că la început nu era chiar atât de vizibil, însă cu cât parcurgeam mai mult și cu cât alunecam mai repede în poveste mi-am dat seama că asemănările sunt destul de evidente ceea ce a devenit destul de enervant la un moment dat. Nu mi-a plăcut să retrăiesc din nou povestea din ACOTAR spusă într-un mod diferit și cu mici, foarte mici schimbări pe ici pe colo. Însă, de apreciat este că povestea Elizei a luat un alt drum, care pe-alocuri a fost oarecum plictisitor și anost, însă, am apreciat originalitatea. 

  Și acum revenind la acțiune, așa cum am spus și mai sus, Emryn este o simplă muritoare foarte prost văzută în societate de sclavi în care trăiește. Muncește din greu pentru fiecare ban pe care îl are și pentru fiecare aliment pe care familia ei o bagă în gură, la fel ca toată lumea. Trece prin situații cumplite, sora ei fiind grav bolnavă, însă, încă un amănunt care m-a deranjat foarte tare a fost faptul că mereu personajul nostru principal scăpa basma curată din orice încăierare, fie ea mare sau mică. Aici mi se pare că apare o problemă majoră, autoarea s-a grăbit să intre foarte repede în acțiune, uitând foarte multe detalii importante. Au fost idei originale și scene superbe care meritau descrieri de vis, însă descrierea pe care acestea au primit-o este puțin peste execrabilă. 

Pentru că tot am ajuns aici, mai vreau să mă leg de un detaliu important peste care a sărit autoarea. NIMENI NU ȘTIE CUM ARATĂ PERSONAJELE. Nu tu culoarea ochilor, nu tu forma feței, nu tu înălțime nu tu nimic. Mda, personajele au fost foarte prost descrise și nu au fost conturate absolut deloc. Mi-am dat seama de personalitatea fiecăruia printr-un mod indirect, cu ajutorul dialogurilor și a descrierii indirecte ceea ce a fost cam nasol pentru că dacă stăm să ne gândim puțin cartea are 400+ pagini, 400 de pagini din care 200 inspirate din Actotar, nu tu descriere bună și nu tu personaje conturate, acum stau puțin pe gânduri și mă gândesc mai bine la ce a cuprins această carte. 

„-Elise și Loras, căprioara și cerbul, despărțiți dar aproape. În timp ce unul înflorește ca primăvara, celălalt se usucă precum toamna. Moartea e mână-n mână cu unul și dușman cu celălalt. Drumurile lor sunt diferite, fiică a vânturilor, dar vor fi reunite. La momentul potrivit, dacă vor supraviețui. Dacă vor rezista.”

  O dăm pe repede-înainte și vă spun că eroina noastră, în personajul principal feminin, Emryn se vede prinsă într-o cursă din care nu mai poate să iasă. Pregătită să salveze tărâmul elfilor de sub niște stăpâniri greșite riscă să-și piardă frații și riscă să se piardă pe ea. Cu multe secrete care ies la iveală și multe întorsături de situație povestea se termină într-un mod foarte sec, după părerea mea, încă un minus adăugat la acea listă lungă. 

Mi-ar fi plăcut să fie mult mai multă dragoste și mi-ar fi plăcut ca relațiile dintre personaje să fie mult mai evidente. Aștept cu sufletul la gură volumul doi pe care o să-l citesc cu siguranță.

I-am dat patru steluțe pentru că mi-a fost foarte dragă cartea și îmi e foarte dragă autoarea. Susțin autorii români și cu siguranță Eliza este una dintre cele mai bune autoare de la noi, are o imaginație bogată și un stil acceptabil de scriere față de alții care își bat joc de propriile creații. 

  Vă recomand cartea cu drag dacă vreți o lectură mai ușoară care să vă stimuleze bătăile inimii la fiecare scenă. 

 

STABILO: INSTAGRAM

PENTEL: INSTAGRAM