Gen: fantasy
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 460
Rating:
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„-Pasiunea este împărțită în cinci inimi, am început. Pasiunea înseamnă arte plastice, muzică, artă dramatică, înțelepciune și cunoaștere. Pasiunea este devoțiune necondiționată, este fervoare și agonie, este cumpătare și ardoare. Nu cunoaște margini și poate aparține unui bărbat sau unei femei, indiferent de clasa din care fac parte sau de statutul lor, indiferent care le este moștenirea. Pasiunea devine una cu bărbatul sau cu femeia, tot așa cum bărbatul sau femeia devin una cu pasiunea. Este o aducere la desăvârșire a priceperii și a trupului, un simbol al devotamentului, evlaviei și faptelor unui om.”
PREZENTARE:
Deoarece este un copil din flori, mademoiselle Brienna Colbert a fost alungată din nobila ei familie și trimisă la Casa Magnalia, o școală pentru cei care doresc să devină maeștri ai uneia dintre cele cinci pasiuni: artele plastice, muzica, arta dramatică, înțelepciunea și cunoașterea. Pe măsură ce ziua absolvirii se apropie, Brienna trebuie să facă față nu doar sentimentelor sale interzise pentru inteligentul și frumosul ei profesor, maestrul cunoașterii Cartier Évariste, ci și năucitoarelor amintiri ale unuia dintre strămoșii săi, pe care începe să le retrăiască aievea. Iar aceste țăndări ale trecutului dau la iveala secrete periculoase și ajung să o arunce pe tânără în mijlocul unui complot îndrăzneț, aproape nebunesc, menit să îl detroneze pe regele nedrept al Maevanei pentru a o reînscăuna pe urmașa reginelor îndrituite și a redeștepta la viață magia. Războiul e pe punctul să înceapă, iar Brienna trebuie să aleagă de partea cui vrea să lupte: a pasiunii, loialității și dreptății sau a familiei de sânge și a ambiției.
PĂREREA MEA:
O ficțiune istorică numai bună de savurat într-o zi fierbinte de vară care te poate încânta oricând cu povestea originală și te poate dezamăgi foarte tare cu stilul autoarei care a lăsat foarte mult de dorit, plictisindu-mă la maxim în anumite locuri din cauza vorbăraiei inutile și a descrierii fără sens.
Brienna este o fată din flori, nu-și cunoaște tatăl și mama ei a decedat în urmă cu ceva timp. Trăiește alături de bunicul ei care încearcă pe cât posibil să-i ofere condiții bune de trai, în momentul în care acesta simte că nu îi mai poate oferi fetei protecția de care aceasta are nevoie este practic obligat să o lase să înflorească și o trimite în Casa Magnalia pentru a deveni stăpâna unei pasiuni. Cu bunătatea de care a dat dovadă Văduva, Brienna a fost acceptată în această casă, urmând ca după șapte ani de studii aceasta să stăpânească o pasiune.
Încă de prin primele pagini apare un bărbat foarte bine făcut, știți voi, descrierea basic, frumosul vine pe cal alb și o cucerește pe micuță, spun micuță pentru că personajul nostru principal nu era nici măcar adolescentă în momentul în care și-a cunoscut maestrul de care s-a îndrăgostit, sentimentul fiind reciproc, ceea ce mi s-a părut puțin jenant în primul rând și în al doilea, de prost gust, adică serios? ceva mai rău de atât nu se putea întâmpla...
Anii trec dar Brenna nu se poate adapta schimbându-și pasiunea în fiecare an, dându-și seama că nu i se potrivește nimic, cu adevărat.
„-Chiar așa? Dar cum să descriu un rege din mizănoapte? Așternând vorbe smerite pe hârtie? Sau evocând sângele pe care l-a vărsat, monedele de aur pe care le-a băut cu chipul lui sau soțiile și fiice pe care le-a ucis?”
Povestea a avut o structură foarte bună, fiind pornită de la o idee de ficțiune istorică originală însă stilul de scriere al autoarei a fost jalnic și m-a pus pe gânduri de foarte multe ori întrebându-mă dacă merită să termin povestea, bineînțeles am terminat-o pentru că nu-mi place să las treaba pe jumătate făcută și nu pot să zic că am regretat dar nu am fost nici în culmea fericirii.
Autoarea a încercat foarte, dar foarte vizibil să facă niște întorsături de situație „drastice” care să ne șocheze, însă tot ce pot să spun despre asta este că a eșuat lamentabil, fiind poarte puerile și de prost gust.
Imediat după terminarea școlii, Brienna nu reușește să-și găsească un protector în adevăratul sens al cuvântului și se vede nevoită să rămână peste vară cu Văduva, însă planurile ei îi sunt date peste cap și se trezește prinsă într-un război în care a intrat fără voia ei. Urmează foarte multe momente de dezorientare în care nu mai știi sigur cine pentru cine și cu cine, scene memorabile care au fost execrabil descrise.
Mi se pare că autoarea s-a axat foarte mult pe detaliile politice, astfel plictisind puțin publicul și făcându-mă să-mi pierd interesul.
Nu am putut relaționa foarte bine nici cu personajele, aici apărând o altă problemă majoră, acea a conturării și definirii unui caracter de personaj, văd asta din ce în ce mai des în cărțile ya, autorii de axează foarte mult pe acțiune și uită ce e cu adevărat important.
Pe mine personal carea m-a băgat într-un reading slump din care abia am putut să ies și cu siguranță ca dacă ați citit serii precum Instrumente Mortale, Tronul de Cleștar, ACOTAR, Regina Roșie, aceasta va fi pistol cu apă.
Am avut foarte multe așteptări de la ea și acum trebuie să recunosc că sunt profund dezamăgită de puținul pe care l-a oferit.
Recomand cartea tuturor pentru că gusturile nu se discută și nu vreau să generalizez dar este o carte în general dedicată iubitorilor de ficțiune istorică.
Lecturi Minunate!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu