Recenzie: O torță în noapte (Elias și spioana cărturarilor #2) de Sabaa Tahir

Titlu original: A Torch Against the Night
Gen: fantasy, ya, romance
Editura: YoungArt
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 503
Rating:

Mulțumesc Libris pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Încercările, jurământul pe care l-am făcut față de tine. Toate au fost degeaba?
-În viață există mai mult decât dragoste, Helene Aquilla. Exista datorie. Familie. Casă. Oamenii pe care îi conduci. Făgăduieli pe care le faci. Tatăl tău știe asta. Vei ști și tu, până la sfârșit.
Îmi ridică privirea cu ochi de o tristețe de nepătruns.
-Majoritatea oamenilor, zise Cain, nu sunt decât niște scântei în marea întunecime a timpului. Dar tu, Helene Aquilla, nu ești o scânteie de o clipă. Tu ești o torță în noapte- asta dacă îți îngădui să arzi.”

            

     Asemenea primului volum, O torță în noapte m-a lăsat fără suflare, făcându-mă zi și noapte să mă gândesc la personajele foarte bine conturate și la acțiunea plină de suspans ce mi-a făcut inima să bată frenetic.
  După cum am mai spus, personajele au fost foarte bine conturate, astfel actiunea fiind mult mai ușor de vizualizat din exterior, parcă făcând cititorul să fie acolo, stilul autoarei și-a pus serios amprenta, în acest volum evoluția sa fiind foarte vizibilă.
  Acțiunea primului roman continuă,  frumos conturată de cele două persoaneje principale Elias Veturius și spioana cărturarilor Laia. Ura pentru Imperiu și pentru lucrurile groaznice care se întâmplau mereu acolo, i-au adus în situații disperate care i-au făcut uneori să îngenuncheze în fața răului și a dușmanului. Cele două personaje, ca niște caractere puternice și pline de speranță ce sunt au reușit mereu să-și călăuzească unul drumul celuilalt, până când într-un final au dus la bun sfârșit planul făcut cu atâta trudă.

  Fără să-și de seama, au instalat o mică rebeliune în Imperu. Fuga lor fiind foarte importantă pentru cărturari, dându-le o mică speranță că poate "neamul" lor va putea fi savat de către furia comandatului și pedepsele grele pe care lumea și conducerea le-au aruncat peste ei.

„-Emoțiile ne fac umani, zice Elias. Chiar și cele mai neplăcute dintre ele au rostul lor. Nu le bloca. Dacă le ignori nu fac decât să devină mai puternice și mai zgomotoase.                                                                                                                Mi se pune un nod în gât, insistent ca o gheară, ca și cum înăuntrul meu ar fi rămas prizonier un urlet. Elias mă trage într-o îmbrățișare, iar în timp ce mă las în brațele lui, sunetul acela tăinuit înăuntrul meu reușește să scape, ceva între țipăt și oftat. Ceva animalic și straniu"

  Fiecare capitol a fost foarte bine structurat, scrise din mai multe perspective, care te ajutau oarecum să înțelegi mult mai bine lucrurile și gândirea unor personaje.

  Am citit cartea într-o perioadă critică a vieții mele și am ajuns să o îndrăgesc foarte mult pentru că era scăpartea mea de la realitatea crudă și biciuitoare ce mă aștepta dincolo de paginile albe și frumos tipărite, este o carte dragă sufletului meu pe care o recomand tuturor cu foarte multă căldură.