Recenzie: 1-ul pe lista morții de James Patterson

Titlu original: 1st to die
Gen: mystery, thriller
Editura: Rao
An apariție: 2012
Număr de pagini: 378
Rating:

Mulțumesc Libmag pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Vine un moment în viața oricui când realizezi că mizele s-au schimbat peste noapte. Mersul fără griji al vieții tale se izbește de un perete de piatră; toți acei ani în care pășeai entuziast încotro nimereai, viața ducându-te unde voiai să ajungi, se sfârșesc abrupt.”

      

    1-ul pe lista morții este cel mai dezamăgitor thriller pe care l-am citit vreodată. Deși este bestseller din motive necunoscute mie, și se presupune că ar trebui să fie înfricoșător, șocant și încărcat de acțiune, a reușit să fie doar imposibil de lung, plictisitor și exagerat de dramatic.

    Credeți-mă că aveam așteptări imense de la cartea aceasta. Era pe lista mea de to-read de prea multă vreme și titlul interesant m-a atras dintotdeauna, așa că sper să-mi simțiți durerea cu care m-am confruntat atunci când am aflat că țin în mâini o reproducere anostă a unui roman de Agatha Christie.

     James Patterson folosește narațiunea la persoana întâi, din perspectiva unei femei, Linsday, când chiar nu ar trebui să facă acest lucru. În primul rând, pentru că este mult prea vizibil că nu are nici cea mai vagă idee cum gândește și se comportă o femeie. Și în al doilea rând pentru că este un scriitor exagerat de netalentat, nu-mi dau seama dacă romanul a fost scris doar pentru scopuri comerciale sau dacă omul acesta literalmente scrie atât de prost.

     Personajele feminine alpha sunt caricaturi ale oricărei femeie polițist, medic legist, inspector criminalist și reporter de investigație pe care le-ai vedea într-un crime show foarte prost executat. Relațiile dintre cele 4 femei din „Clubul femeilor de la crime” sunt extrem de forțate și nerealiste. Toate conversațiile dintre ele mi s-au părut ciudate și exagerate. A fost de parcă autorul s-ar fi gândit că ar da bine pe hârtie să le unească, dar nu a căutat și o legătură care să le aducă aproape una de alta în mod logic.

      Modul de scriere al autorului mi s-a părut extrem de greoi, în ciuda faptului că fiecare capitol e foarte scurt (are în jur de 2 pagini). Mi-a luat o eternitate să termin cartea, și nu aș repeta niciodată această experiență. James Patterson nu a reușit nici să mă înfricoșeze, nici să mă țină în suspans și singura stare pe care mi-a stârnit-o a fost una de somnolență. 

      Peste tot dăm de dramă, dramă și iar dramă, o dramă care îți va da dureri de cap. Nu mai precizez cât de clișeică a fost boala mortală a protagonistei care o face să realizeze că trebuie să-și trăiască viața la maxiumum. În câte romane am mai întâlnit ideea asta? Prea multe. Nu-i așa că iubiți poveștile de dragoste din romanele polițiste? Nici eu, însă vom primi și așa ceva, a pachet cu drama generată de despărțirea tragică a îndrăgostiților.

      Probabil că romanul vă sună mai mult a telenovelă până acum și nu ați fi foarte departe de adevăr. Pentru mine, un thriler bun trebuie să aibă în primul rând originalitate, în al doilea rând suspans și în al treilea un criminal și un detectiv cu caracteristici complexe și un backstory interesant, dar, 1-ul pe lista morții nu îndeplinește niciuna dintre aceste condiții. În mod evident, nu voi continua seria și nu vă sugerez nici vouă să o începeți.