Review: White Cat (Curse Workers, #1) by Holly Black // Recenzie

  Read in English       Citește în română

Title: White Cat 
Genre: YA, fantasy
Publishing House: Orion
Date of publication: 2010
Number of pages: 310
Rating:

I bought the book from Okian.

''I'm fine," I say. "Don't I seem fine?"
''You're covered in blood standing in the middle of a party" Sam says. "No, you don't seem fine."

            

  White Cat is a book which starts with an interesting premise: ''You're only a finger tip away from another world" and I have to say that this book does deliver, because when you open it, you'll find yourself in an universe where wizards are seen as criminals, and magic roams the streets freely.

''But I didn't do anything wrong."
Which is stupid, of course. Things don't happen to people because they deserve them. Besides, I've done plenty wrong. 

     The main character is a liar, and he is very good at it. Lying is the only way he found to prevent his life from falling apart. At school, he is a regular student, and that's all he wants to be. But at home, he is the grandson of a death worker, the brother of a memory worker and the son of an emotional worker. He is the only one of his family who can't do magic.

     And that makes this book unlike any other that I've read so far: unique types of magic, constructed amazingly well. For example, a memory worker can erase memories of a person or replace them with others, which is pretty cool if you don't count that every time he does that, one of his own memories fades out. Besides, in Holly Black's United States, magic is prohibited, and that makes everything so much more exciting.

It takes a lot of effort to pretend you're something you're not. I don't think about what music I like; I think about what music I should like. When I had a girlfriend, I tried to convince her I was the guy she wanted me to be. When I'm in a crowd, I hang back until I can figure out how to make them laugh. Luckily, if there's one thing I'm good at, it's faking and lying.

    White Cat is absolutely not the type of book that will bore you to death. Just imagine that it starts with a guy on a roof, who has no idea how he got there, and that's the point from which things only get more and more confusing. There are also a lot of plot twist, some of  them I did expect, but that didn't bother me at all, on the contrary, I was happy that the story went as I thought it should. 

     White Cat IS the type of book that everybody should read in a boring summer night, because it will teleport you in another world, full of magic and mystery, with flawed characters that you'll fall in love with. I can't wait to put my hands on the second novel.

br />

Titlu original: White Cat 
Gen: YA, fantasy
Editura: Orion
An de apariție: 2010
Numărul paginilor: 310
Rating:

Am cumpărat această carte de pe Okian.

„-Sunt bine, spun, nu par în regulă?
-Ești plin de sânge la o petrecere, spune Sam. Nu, nu pari în regulă.”

            

  Pisica albă este o carte care începe cu o premisă interesantă: „Ești doar la un pas de altă lume.” și această carte chiar oferă ceea ce susține. Când o deschizi, te vei trezi într-un univers unde vrăjitorii sunt văzuți drept criminali, și magia cutreieră liberă străzile.

„Dar nu am făcut nimic greșit.
Ceea ce e stupid, evident. Oamenii nu pățesc anumite lucruri pentru că le merită. Pe lângă asta, am făcut destule lucruri rele.”

     Protagonistul este un mincinos, și se pricepe de minune la asta. Să mintă este singura cale pe care a găsit-o pentru a-și menține în echilibru cele două vieți diferite. La școală, este un elev obișnuit, și asta este exact ce vrea să fie. Dar acasă, este nepotul unui lucrător al morții, fratele unui lucrător al memoriei și fiul unei lucrătoare ale emoțiilor. El este singurul din familia sa care nu poate face vrăji.

     Și asta face această carte să se diferențieze de toate cărțile pe care le-am citit până acum: tipurile unice de magie, construite minunat de bine. De exemplu, un lucrător al memoriei poate șterge amintirile unei persoane sau le poate înlocui cu altele, ceea ce e destul de super, dacă nu iei în calcul că de fiecare dată când face asta, una dintre propriile lui memorii e ștearsă. Pe lângă asta, în Statele Unite ale lui Holly Black, magia este interzisă, ceea ce face lucrurile chiar mai palpitante.

E nevoie de o grămadă de efort ca să pretinzi că ești ceva ce nu ești de fapt. Nu mă gândesc la ce muzică îmi place; mă gândesc la ce muzică ar trebui să-mi placă. Când aveam o iubită, am încercat să o conving că eram tipul care voia ea să fiu. Când sunt într-o mulțime, mă retrag până când descopăr o cale prin care să-i fac să râdă. Din fericire, dacă e vreun lucru la care sunt bun, atunci acela e prefăcătoria și minciuna.

    Pisica albă nu este deloc tipul de carte care te va plictisi de moarte. Imaginați-vă doar că începe cu un tip pe acoperișul unei case, care nu are nici cea mai vagă idee cum a ajuns acolo, și acela e momentul din care lucrurile devin din ce în ce mai confuze. De asemenea, sunt o grămadă de plot twist-uri, la unele dintre ele mă așteptam, dar nu m-a deranjat deloc, ci dimpotrivă, m-am bucurat că povestea se contura așa cum mi-am imaginat eu că ar trebui. 

     Pisica albă ESTE  genul de carte pe care toată lumea ar trebui să o citească într-o noapte plicticoasă de vară, deoarece vă va teleporta în altă lume, plină de magie și mister, cu personaje pline de de defecte de care vă veți îndrăgosti. Abia aștept să pun mâna pe volumul doi.