Recenzie: Elita (Alegerea, #2) de Kiera Cass

Titlu orignal: The Elite (The Selection, #2)
Autor: Kiera Cass
Anul apariției: 2013
Număr de pagini: 336
Editura: Leda Edge
Rating:

„ -Mai zi-mi, i-am cerut. La ce altceva nu te pricepi?

M-a tras mai aproape de el în ochii săi căprui scânteind un secret.

-Ar fi o chestie pe care am descoperit-o recent...

-Spune.

-Se pare că nu sunt deloc în stare să stau departe de tine. E o problemă foarte serioasă.”

                 

  Cartea aceasta a fost minunată, chiar perfectă, nu cred că aș fi putut să citesc o carte mai bună într-un început de an posomorât, m-a scos din monotonie și m-a ținut concentrată, nu mai auzeam și nu mai recepționam nimic din ce se întâmpla în jur din momentul în care ochii îmi cădeau asupra paginilor.

  Este volum doi din seria mea preferată de până acum, iar dacă volumul unu mi s-a părut extraordinar, ei bine acesta a fost de mii de ori mai bun.

Pare-mi-se că primul a fost un fel de introducere în poveste cu puține scene care să te țină pe jar și să te facă să vrei serios să continui seria, dar, după cum am spus și mai sus, acest volum îl bate cu mult pe primul. 

De vină fiind probabil și experiența autoarei pe care a dobândit-o de-a lungul publicării romanelor, faptul cum în acest volum toate personajele au fost foarte bine conturate, mult mai bine decât în primul, relaționarea cu ele fiind perfectă. Emoțiile care au fost foarte ușor transpuse prin intermediul cuvintelor calde cu care autoarea a învăluit întreaga poveste au ajuns foarte bine la noi, lovind exact acolo unde trebuie. 

  Povestea neînfricatei America Singer continuă într-un mod foarte dur, volumul doi mi s-a părut foarte încărcat și plin de situații limită în care am ajuns efectiv să-mi rod unghiile pentru că simțeam că personajele pe care le îndrăgesc foarte tare se duc de râpă și bineînțeles, ca oricare alt cititor, nu voiam asta. 

  În continuare lumea este structurată în caste, opt mai exact iar cei din castele inferioare nefiind de acord, urmând să acționeze prin intermediul unor revolte care ar putea fi oprite în mintea personajului nostru principal, America, numai dacă regele ar fi de acord cu un singur lucru care ar zgudui întreaga țară: desființarea castelor. Părerea Americăi este expusă într-un show televizat care nu are urmări prea bune, America riscându-și viața la palat și șansa la fericire.

„– Nu vorbesc despre palat, Maxon. Nu-mi pasă câtuşi de puţin de hainele mele, de patul meu, ori, mă crezi sau nu de mâncare.(…) E vorba de tine, am spus.Nu vreau să te părăsesc pe tine.”

  Trebuie să recunosc că sfârșitul a fost foarte stresant cu niște situații limită care te făceau să crezi că întreaga poveste dintre Maxon și America a fost doar un joc, lăsată de o parte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă, principele Maxon nu ne dezamăgește nici de această dată și ne arată adevărata dragoste pe care el i-o poartă personajului nostru principal  prin unicul și inegalabilul său mod.
  Povestea continuă foarte frumos și sunt foarte încântată de direcția ei, aștept cu nerăbdare să pun mâna pe cel de-al treilea volum care e în drum spre mine pentru că nu m-am putut abține. Iubesc seria și tot ce e legat de ea și o recomand cu drag!

Lectură plăcută!