luni, 19 februarie 2018

Interviu cu Alina Șerban

Interviu cu autoarea volumului Ziua în care am învățat să zbor

După o lungă absență, încerc din greu să revin atât pe pagină, cât și pe blog. Și sper mult să nu vă dezamăgesc! Așa că, pentru azi am pregătit ceva important.
Autoarea romanului Ziua în care am învățat să zbor a acceptat să ofere un interviu atât pentru blog, cât și pentru toți cititorii săi. Eu vă recomand cu dragă inimă acest volum psihologic, pe care l-am savurat din plin. Îi mulțumesc din suflet pentru răbdarea de a îmi răspunde întrebărilor și pentru interesul acordat interviului! Sper să vă placă și vouă! Q: Pentru început, aş vrea să începem să te cunoaştem mai bine. Când ai simțit prima dată că drumul tău în viață, printre ramurile sale, are şi una dedicată scrisului?

A: Cred că pe la vârsta de 16 ani. Atunci am început să scriu proză mai serios. Însă am ştiut sigur că asta vreau să fac abia pe la 18 ani când am scris primul meu roman. Culmea, în limba Engleză.

Q: Să înțeleg că eşti atrasă şi de limbile străine... mai ai momente în care a scrie în engleză pare cea mai bună opțiune?
A: Da. îmi place să cred că Engleza a fost "prima mea dragoste" aşa că nu se poate să nu am momente în care să nu scriu în Engleză. Am 2 poveşti începute aşa şi aştept să văd dacă se vor concretiza.

Q: Şi mie-mi pare cea mai minunată limbă străină pe care am studiat-o vreodată. În general, ce genuri îți place să abordezi? (Indiferent că sunt scrise în engleză sau română respectivele poveşti😄)
A: Merg foarte mult pe realism. Poveştile mele sunt mereu înrădăcinate în realitate sau mai bine zis într-o realitate anume. Sunt poveşti simple cu personaje umane şi complexe, personaje cu care te poţi întâlni din întâmplare la magazin sau chiar prin piaţă. Recent am început să citesc mai mult despre realismul magic şi m-am îndrăgostit de el iremediabil astfel că inteţionez să încep o astfel de poveste. Îmi mai place proza scurtă pentru ca e greu de mânuit.

Q: Aşadar nu mergi spre uşor, ci preferi să îți foloseşti talentul în ceva mai profund.
Ai avut vreodată impresia că vrei să renunți?
A: Da. Din păcate atunci când te îndrepţi spre activităţi creative te loveşti şi de tentaţia de a renunţa. Fie din frustrare, fie dintr-o dezamăgire personală. În cazul meu am simţit că vreau să renunţ în momentul în care m-am lovit de probleme personale. Am simţit că nu mai avea rost să continui să scriu. Am realizat însă că fără scris nu se poate. Sigur, nu sunt genul de persoană care scrie zilnic. Uneori am pauze chiar şi de luni întregi însă nu aş putea să mă opresc pur si simplu din scris. Şi asta pentru că orice lucru mărunt mă poate inspira atunci când nu mă aştept. Poate o călătorie cu maşina, o sticlă aşezată altfel pe masă sau o conversaţie aparent monotonă.

Q: Ne poți spune câteva cuvinte despre lucrarea ta, publicată la editura Quantum?
Eu am citit-o, acum vreau să audă şi alții ce spune autorul.
A: Aş putea spune câteva lucruri mai puţin cunoscute despre roman. Anume că ideea din spatele lui s-a născut dintr-un cumul de experienţe şi trăiri. Văzusem nişte filme, citisem nişte cărţi şi călătorisem în anumite locuri. Mi-am propus de la început să scriu despre depresie, însă nu mă aşteptam că voi ajunge să atât de mult la subiect încât să vreau să îl fac mai cunoscut şi celorlalţi. Mi-ar plăcea să cred că dacă aş avea resursele financiare aş înfiinţa un ONG care să ajute persoanele ce se confruntă cu problemele de natură mintală, depresia făcând parte dintre ele. Pe scurt, că m-am lungit, romanul spune povestea unui bărbat care învaţă să lupte împotriva depresiei, DAR, în acelaşi, timp cartea este şi despre familie şi relaţiile complicate care se iţesc într-una. Despre cum familia te poate ajuta sau te poate afunda şi mai tare în probleme.

Q: Acum, pentru sfârşit, mai am o singură întrebare: cum ai convinge un om să citească?
Şi apoi te voi ruga să le transmiți câteva cuvinte celor care ți-au citit romanul şi, de ce nu, tuturor cititorilor.
A: Nu ştiu dacă întrebarea asta are un singur răspuns. Cred că cel mai bun argument pe care îl poţi aduce cuiva în favoarea cititului este acela că există o carte pentru orice fel de gust. Există o lume pentru fiecare trebuie doar să vrei să o cauţi. Pe urmă, dacă ai citit o carte sigur o să vrei să continui. Cam asta ar fi. Mai există şi alte metode de a convinge, dar eu cred că mai degrabă, arăţi cuiva ce poate descoperi în citit şi apoi decide el dacă vrea sau nu ori dacă se lasă convins.

Celor care mi-au citit romanul vreau să le mulţumesc că şi-au rupt din timp. Fie că le-a plăcut sau nu eu mă bucur că măcar au dat o şansă cărţii. Nu mă aştept să fie o carte pe gustul tuturor. Din contră. Tratează un subiect greu de digerat. Tuturor cititorilor le doresc să aibă parte de cărţi bune, de cărţi care să le ridice întrebări şi care să le schimbe modul de a gândi sau măcar să le pună la îndoială tot ce credeau că ştiu până în acel punct.
ĂÎISJDHJSHD 

duminică, 11 februarie 2018

Recenzie: Fata din coșmaruri (Anna în veșmânt de sânge #2) de Kendare Blake


Titlu original: Girl of nightmares
Gen: horror, romance, ya
Editura: Leda Edge 
An apariție: 2018
Număr de pagini: 316
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„E adevărat ce se spune, că răspunsurile nasc alte și alte întrebări. Întotdeauna e loc de mai mult de aflat, mai mult de descoperit și de făcut.”
         
M-am așteptat la trei lucruri de la această carte: la niște bătălii memorabile cu fantome, la personaje neînfricate și sarcastice și la multe, MULTE episoade înfricoșătoare. Toate aceste lucruri conducând la salvarea Annei Korlov, fantoma care a ajuns în iad  după ce s-a sacrificat pentru a le salva viața lui Cas și prietenilor lui. Ce am primit: acțiune practic inexistentă, personaje pe care îți vine să le pocnești în față și nicio scenă cât de cât dinamică.
„Fata din coșmaruri” e un sequel atât de prost, încât ar fi putut la fel de bine să nu mai fie scris. Serios, mai bine am fi rămas cu gura căscată după deznodământul din „Anna în veșmânt de sânge”, carte pe care am adorat-o pur și simplu acum un an. Recenzia ei o găsiți aici
Cartea începe cu Cas mergând la o întâlnire cu o fată pe care abia de o cunoaște, deși el rămâne loial Annei, iese cu fata aceea doar ca să ne arate ce bad boy e el. Trec câteva săptămâni și întâlnește o fată nouă care seamănă la comportament cât de cât cu Anna și mai are puțin și sare pe ea (probabil a lăsat-o pe Anna să moară pentru noua fată, dar revenim și la asta).
Carmel este varianta masculină a lui Cas presupun, pentru că deși „îl iubește pe Thomas” trebuie să iasă cu un tip din echipa de basket doar ca să-i arate că poate ținti și mai sus de un ciudat. După aw întoarce alergând în brațele lui. Asta ar fi trebuit să fie romantic?

Nu exagerez când spun că am dat pagini după pagini, până la finalul cărții așteptând să se întâmple CEVA care să îmi atragă și mie totuși atenția. Și într-adevăr un singur lucru interesant s-a întâmplat în toată cartea: vizita la mătușa Riika. Dar din 316 pagini să găsesc doar 5 care să îmi placă cât de cât tot mi se pare exorbitant.
Singurul lucru care mi-a distras atenția de la toate defectele cărții în primul volum este personajul meu preferat Anna, mai precis relația ei cu Cas. Dar și ea în sine era puternică, neînfricată, de neoprit. În volumul de față abia de apare de câteva ori și și atunci este torturată de Obeahman. Dintr-un spirit dezlănțuit al naturii devine o damsel in distress...
Într-un final se reunește cu Cas, împreună înving răul și ar fi putut trăi fericiți până la adânci bătrâneți dacă Cas nu ar fi stricat totul încercând să facă pe eroul. Voi da un mic spoiler aici: a abandonat-o la sfârșitul cărții fără un motiv real.
Regret nespus de mult că am citit această carte, cum am mai spus mai bine aș fi rămas la „Anna în veșmânt de sânge” și m-aș fi prefăcut că este standalone. Nu mi-a plăcut cum s-au aranjat lucrurile în final și nu mi-a plăcut absolut nimic la desfășurarea așa zisei acțiuni, personajele mi-au fost de asemenea complet antipatice. Mi-aș fi dorit să-i ofer mai mult de o steluță, dar chiar nu am pentru ce,



joi, 8 februarie 2018

Recenzie: Păpușarul din Cracovia de R.M. Romeo

Titlu original: The Dollmaker of Kraków
Gen: historical fiction, fairy tale, WW2
Editura: Rao
An apariție: 2017, Număr de pagini: 315
Rating:
Cartea poate fi achiziționată de aici.
Cărticica mi-a fost oferită spre recenzare de către librăria online Libris, la ei găsiți cărți de beletristică și multe altele, iar la comenzi mai mari de 30 de lei transportul este gratuit :)
„Adam Mickiewicz ne-a dat nouă, polonezilor, speranță. Poeziile lui ne îndeamnă să ne ridicăm și să luptăm, așa fac de o sută de ani. De asta vor nemții să șteargă orice urmă a lui, explică Păpușarul. Poți să ucizi un om, Karolina, dar e mai greu să-i distrugi povestea. Nimeni nu e cu adevărat pierdut câtă vreme istorisirea lui dăinuie.”
            
Sunt cărți pe care le uiți după câteva zile, cărți pe care le uiți peste câțiva ani și mai sunt și unele cărți extrem de rare care rămân cu tine pentru totdeauna. Păpușarul din Cracovia face parte din ultima categorie, și sunt sigură că povestea emoționantă a unui păpușar solitar și a unei păpuși extrem de curajoase, care îl învață să iubească din nou, ar putea atinge corzile sensibile și ale celor mai impasibile persoane.

Acțiunea din carte are loc în două universuri paralele: lumea oamenilor, în orașul Cracovia, la izbucnirea  celui de-al Doilea Război Mondial și în Țara Păpușilor. Poate v-ați aștepta ca în Țara Păpușilor totul să fie doar lapte și miere și tufișurile să fie făcute din vată de zahăr și drumurile asfaltate cu acadele. Ei bine, așa obișnuia să fie, până când niște șobolani nemiloși au pornit războiul și au izgonit-o pe Karolina din propria casă.

   

Karolina este o păpușă extrem de specială. Deși nu depășește înălțimea de 50 de cm, poate fi extrem de fioroasă, mai ales cu cei care îi pun în pericol prietenii. Este inteligentă și sensibilă și unicul motiv pentru care a lăsat Vântul Prielnic să o aducă pe Pământ este pentru a-și găsi un aliat puternic și a înfrânge împreună șobolanii. Nu cred că s-ar fi așteptat vreodată să găsească un om care să aibă atât de multă nevoie de ea, precum și ea avea nevoie de el.
„-Ce neobrăzați, zise Karolina când grupul de copii se retrase.
-Nu fac decât să repete ce le spun părinții lor despre Jozef și Rena și cei ca ei (evrei), spuse păpușarul.
Karolina nu era la fel de îngăduitoare cu defectele lor.
-Ei bine, poate ar trebui să înceapă să gândească singuri, replică ea.”
 Cartea pune mare accent pe relațiile de prietenie, dar și pe umanitate. Când nemții le fură încetul cu încetul toate drepturile evreilor, Păpușarul își pune viața în pericol de nenumărate ori doar pentru a le face viața mai puțin mizerabilă prietenilor lui. E uimitor să urmărești schimbarea acestui personaj: la început retras în cochilia lui, prea emoționat să spună câteva vorbe, și după, când se împrietenește cu un violonist evreu, cu fiica acestuia și cu Karolina, are curajul de a înfrunta până și o forță puternică și nemiloasă ca Shutzstaffel.

Nu vă voi da spoilere cu privire la final, dar vă voi spune că eu nu m-aș fi așteptat niciodată să se termine în felul acela. 

Păpușarul din Cracovia este cel mai frumos tribut pentru copiii pierduți în Holocaust pe care l-am citit vreodată. Este o carte complet diferită de celelalte prin simplul fapt că pare un basm cu o acțiune mult mai intensă. Ar trebui să fie următoarea carte pe lista de lectură a celor care au citit deja Hoțul de cărți și Băiatul cu pijamale în dungi, dar și pe a tuturor celorlalți. Vă veți îndrăgosti complet de povestea emoționantă și plină de magie.


Această recenzie a fost posibilă cu sprijinul:

miercuri, 7 februarie 2018

Recenzie: Elias și spioana cărturarilor de Sabaa Tahir


Titlu original: An Ember in the Ashes
Gen: fantasyyaromance
Editura: YoungArt
An apariție: 2015
 Număr de pagini: 497
Rating:
Cartea poate fi achiziționată de aici.


"Viața este alcătuită dintr- grămadă de momente care nu înseamnă nimic. Și pe urmă, într-o bună zi, apare o singura clipa care schimba toate secundele ce-i urmeaza. O astfel de clipa a fost atunci când a strigat Darin. A fost un test de curaj, de forță. Și l-am picat."
            

 Cartea este un sf nemaipomenit de reușit. Mi-a intrat direct la inimă cum de mult, nicio cartea nu a mai făcut-o. Combină dragostea cu fantasticul într-un fel în care eu nu mă așteptam niciodată. A ajuns în topul cărților mele preferate, după doar câteva pagini.

 O avem în centrul atenției pe Laia, o cărturăreasă obișnuită care locuiește alături de bunicii și fratele său, dar toata lumea îi este dată peste cap în timpul unei razii de-a războinicilor, unde își pierde chiar și singurele rude aflate în viață pe care le mai are, totul până la fratele ei care este răpit. Și așa, Laia, se vede implicată într-o misiune sinucigașă contra celor mai cruzi adversari.


 M-a fermecat extraordinar de tare curajul pe care îl avea Laia, după cum ar spune multe persoane din carte:"Ești o persoană curajoasă, așa cum a fost și mama ta. Îmi plăcea foarte mult de ea pentru că, indiferent de situație, ea nu se lăsa doborâtă de faptul că era o slugă pentru dușmani doar spre binele fratelui său.


"Întuneric. Lumină. Ziua a patra. Curând după aceea, ziua a cincea. Oare de ce le mai număr? Zilele nu mai contează. Sunt în iad. Un iad făcut de mine însumi, pentru că sunt hain. La fel de hain ca mama. La fel de hain ca orice Mască în stare să-și petreaca viața desfătându-se cu sângele și cu lacrimile victimelor ei "
 Cartea este scrisă din două perspective, cea a lui Elias și cea a Laiei iar asta m-a ajutat foarte mult, pe lângă faptul că e un bonus, după părerea mea, pentru că te ajută foarte mult să înțelegi sentimentele, mult mai detaliat ale celor două personaje, care nu ar fi la fel dacă cartea ar fi scrisă dintr-o singură perspecitvă.

Per total, este o carte foarte bună, care merită citită și savurată pentru că este o lectură nemaipomenită, își merită pe drept toate laudele, la fel și cele cinci steluțe din partea mea.

Cărți pe care trebuie să le citești înainte să devină filme în 2018

  Anul 2018 se anunță a fi un an foarte plin de surprize în materie de filme. Astăzi, dragi cititori, vreau să vă arăt 8 filme ce vor apărea în noul an, inspirate din cărțile noastre preferate.




Labirintul: Tratament Letal de James Dashner (26 Ianuarie)

Despre ce e? Finalul epic al seriei Maze Runner, Thomas conduce grupul său în luminiș în ultima și cea mai periculoasă misiune de până acum. Pentru a-și salva prietenii ei trebuie să intre în Ultimul Oraș, într-un labirint controlat de RĂU.
Ce actori vor juca? Dylan O’Brien, Walton Goggins, Nathalie Emmanuel


Peter Iepurașul de Beatrix Potter (9 Februarie)
Despre ce e? Adorabilul Peter Iepurașul apare în numeroase cărți pentru copii, cea mai cunoscută fiind Aventurile lui Peter Iepurașul, în care încearcă în mod continuu să pătrundă în grădina vecină.
Ce actori vor juca?  Domhnall Gleeson, James Corden, Daisy Ridley





O buclă în timp de Madeline L Engle (9 Martie)
Despre ce e? Loiala și curajoasa Meg Murry călătorește prin timp și spațiu pentru a-și salva tatăl, care este un om de știință, cu ajutorul unor prieteni la care nu v-ați aștepta niciodată.
Ce actori vor juca?  Oprah Winfrey, Reese Witherspoon, Mindy Kaling


Cincizeci de umbre descătușate de E.L. James (9 Februarie)
Despre ce e? Ultima carte din saga Fifty shades of Grey îi are în plin plan pe îndrăgostiții Ana și Christian împreună, proaspăt căsătoriți.
Ce actori vor juca?  Jamie Dornan, Dakota Johnson









Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli (16 Martie)
Despre ce e? Un tânăr este pe punctul de a mărturisi familiei că este homosexual, și este îndrăgostit de un coleg anonim pe care l-a găsit pe internet. (Filmul se va numi Cu drag, Simon).
Ce actori vor juca?  Domhnall Gleeson, James Corden, Daisy Ridley









Ready player one de Ernest C (9 Februarie)


Despre ce e? Wade Watts evadează din lumea reală într-un joc de realitate virtuală care c0nține puzzle-uri aproape imposibile care l-ar îmbogăți pe oricine le-ar rezolva. 
Ce actori vor juca?  Simon Pegg, Olivia Cooke, Mark Rylance




Prizonieră în pânza de păianjen de David Lagercrantz (19 Octombrie)
Despre ce e? Al patrulea roman din seria Millennium continuă relațiile și investigațiile hackeriței Lisbeth Salander și a jurnalistului Mikael Blomkvist, care a devenit celebru în trilogia originală a lui  Stieg Larsson.
Ce actori vor juca?   Claire Foy, Claes Bang, Cameron Britton





Minți primejdioase de Alexandra Bracken (va fi anunțat)
Despre ce e? Un virus ucide 98% dintre copiii americani; restul dezvoltă superputeri și sunt puși în lagăre de detenție deoarece sunt considerați prea periculoși pentru societate. Unul dintre ei scapă și încearcă să dea jos guvernul.
Ce actori vor juca?  Mandy Moore, Gwendoline Christie, Amandla Stenberg





marți, 6 februarie 2018

Recenzie: Instrumente Mortale- Orașul oaselor de Cassandra Clare

Titlu original: The mortal instruments- City of Bones
Gen: fantasyya, romance
Editura: Leda Edge
An apariție:2014
 Număr de pagini: 479
Rating:
Cartea poate fi achiziționată de aici.

"Ființele omenești erau atât de neghioabe! Dețineau ceva atât de prețios și-abia de și-l păzeau. Erau gata să-și dea viețile pentru bani, pentru pachete de droguri, pentru zâmbetul fermecator al unui străin.
            

 Cartea aceasta m-a dat peste cap în adevăratul sens al cuvântului. Atât de uimitoare și de plină de acțiune a fost. Nu m-a lăsat să dorm noaptea pentru că eram cu gândul doar la aventura în care Clary, o adolescenta de 15 ani tocmai pășise fără voia sau acordul ei.

"Cele mai cumplite lucruri pe care le fac oamenii, le fac în numele iubirii..
 După cum spuneam, o avem în prim plan pe Clary o adolescenta absolut normala până în punctul în care descoperă că ea poate vedea lucruri pe care oamenii de rând,cum ar fi cel mai bun prieten al ei, nu pot nici măcar să le observe. Toată “distracția” începe când mama sa dispare fără urmă și ea se găsește prinsă într-o misune sinucigașă dintre bine și rau alături de niște nescunoscuți monotorii.



 Lupta și lucrurile prin care a trecut Clary m-a făcut să mă gândesc mai bine la ceea ce am lângă mine, înainte ca toate acestea să dispară. 
 La început nu voiam să citesc cartea, mi se părea puțin puerilă după toate cărțile care seamănă exagerat de mult cu seria Hunger Games, dar cartea asta are ceva special, ceva al ei, pe lânga stilul autoarei de scriere care este unul genial, te face să citești cu drag toată cartea și te ajută să intri mult mai ușor în lumea Vânătorilor de Umbre.
 O lume în care, de altfel aș prefera să trăiesc alături de Clary și să trec prin toate situațile care par fără scăpare din prima carte. Sunt sigură că și a doua e la fel de plina de actiune pe cum a fost aceasta, sunt curioasa în privința ei pentru că acest prim volum m-a lasat la sfarsit cu un milion de întrebări cărora sper să le găsesc nașul în volumul ce urmeaza.
  Îndragesc seria asta la fel de mult cum îndragesc și Hunger Games, Harry Potter și Divergent. Singurul meu regret e doar că nu am început să o citesc mai repede.


"Băiatul n-a mai plâns niciodată de atunci și n-a uitat niciodată ce învățase: că a iubi înseamnă a distruge, iar a fi iubit înseamnă a fi distrus.
  Finalul a fost unul sfâșietor, specific pentru autoare, care m-a lăsat puțin în aer și fără foarte multe răspunsuri concrete făcându-mă foarte curioasa pentru următorul volum.
 I-am dat cu inima plina acestei povești cinci steluțe pe goodreads.