joi, 25 mai 2017

Noutăţile editurilor care publică autori români

Pentru că nu vreau să vă prezint direct cărţile, am zis să vă explic puţin de ce am ales să scriu acest articol. În ultimele luni am descoperit cărţi foarte frumoase, scrise de autori români; cărţi care m-au surprins în mod plăcut şi poveşti mai bune decât cele de peste ocean. Cu această ocazie, aş vrea să vă spun că autorii noştri merită toate laudele şi, cu siguranţă, merită să fie citiţi de voi.

Notă: Am ales trei edituri selectiv şi doar câteva cărţi, deci nu am reuşit să cuprind tot.

 Editura Quantum Publishers


                                            1. Aviatoarea, de Sandra Coroian


Aviatoarea Süre Vanay pornește în cea mai importantă misiune a vieții sale, care o poate propulsa spre un nivel mai înalt în rândul aviatorilor din Naram. Misiunea stranie pe care o primește, de a livra un mesaj la o adresă neștiută de nimeni, aflată la baza muntelui Histo, o trimite pe Süre într-o călătorie de neuitat.
Curiozitatea și curajul o 
împing spre limitele dintre spațiu și timp, făcând-o să se piardă chiar înainte de a ajunge la destinație. Locurile pe care le vede, oamenii pe care îi întâlnește și speranța nebună de a-și revedea fratele dispărut, o poartă într-o lume cu totul nouă și misterioasă.
Începe o aventură de neuitat alături de Süre Vanay, aviatoarea neînfricată și decoperă o lume plină de emoție, în care războiul stă să înceapă la fiecare pas, în care dragostea pare imposibilă și timpul devine relativ.


Recenzia celeilalte cărţi a autoarei, I.R.En, o găsiţi aici.

                                           2. Nebunul alb, de Allex Truşcă 

Cartea care te face să râzi, să stai cu sufletul la gură, să uiţi să respiri, şi să plângi, în timp ce eşti luat prin surprindere de nenumăratele întorsături de situaţie. Unde crearea lumii este interpretată într-un mod unic, iar Şah-ul nu mai e deloc doar un simplu joc de strategie. O carte care merită să fie citită cuvânt cu cuvânt, unde nu poţi risca să sari peste nimic, nici măcar peste o virgulă!
Sandra Coroian
                                       3. Dragonii din Anador, de Lisa Darlent                                                          
 Un oraş este trecut prin foc şi sabie, demonii roiesc pe cerul nopţii, iar plânsetul unui copil răsună în beznă.
Rătăcit pe meleaguri necunoscute şi ajungând în grija Antadorului, ultima barieră împotriva exteriorului, Yano se alătură gărzii orașului împreună cu Sayra, o tânără cu ochi de lup, și fratele său, Hiron. Scopul lui este găsirea unei căi de a-şi proteja ţinuturile natale, dar şi de a dezlega misterul existenţei unei lumi atinse din greşeală, de care este atras în mod inexplicabil. În timp ce prințul Calindor și Lander, comandantul gărzii regale, conduc grupul pe urmele vânătorilor de zei, umbra străvechiului Anador bântuie precum un spectru asupra tuturor.
După secole de ostilitate, un dragon și un demon se privesc în ochi, fiecare pândind mișcările celuilalt.

                                4. Ziua în care am învăţat să zbor, de Alina Şerban
Ca să nu mai fiu nevoită să scriu aceleaşi lucruri, vezi recenzia mea aici.        

Editura Herg Benet    
   
                                      1. Divorţul amanţilor, de Corina Ozon        

                   „Sunt Corina Ozon, cea care a disecat sufletul și mințile amanților și ți i-a pus pe tavă. Cea care a încercat, cu asumarea tuturor riscurilor, să te învețe să nu judeci, să nu fi prefăcut și să accepți să fii fericit. Ai fost șocat când ai văzut limbajul din Zilele amanților, realismul din Nopțile amanților și actualitatea din Amanții 3.0. Ai râs când mi-ai citit cărțile, poate te-ai întrebat cât e experiență de viață și cât fantezie. Cât este refulare și frustrare, și cât adevăr.

Stau într-un glob de cristal, pe care mulți nu-l ating, de teamă să nu se spargă și să aibă mult de lucru după aceea. Știi cât curaj am, chiar nebunesc, iar cu nebunii să nu te pui! Am spart bariere și ți-am băgat amanții în casă, în sertarul de la birou, în avion sau metrou. Dacă ai avut și tu curajul să citești, ești la fel de nebun. Nebun de curajos, mai ales că le-ai spus și altora să citească. Lumea e mai vie, am spart borcanul cu fluturi și alegem să vorbim fără perdea, așa cum e viața. Povestea se scrie odată cu tine, acum și aici, iar aventura continuă. Amanții, c`est moi!” (Corina Ozon)                                     

                     2. Felinarium, de Andrei Crisant Duran    
     

Adu-ți aminte de Renton, adu-ți aminte de Tyler Durden. Adu-ți aminte de filmele care au transpus aceste cărți; de Brad Pitt, Edward Norton și Ewan McGregor. Adu-ți aminte de ei, căci ei fac parte din cultura ta, din esența ta de viață, globalizată la extrem și infinit de sordidă. Revezi filmele, recitește cărțile. Râzi cu ei; cu toate aceste plăsmuiri de oameni ale autorilor, ale regizorilor, ale
 actorilor. Revezi-le cu prietenii, cu prietena ta sau prietenul tău, după sau înainte să fi făcut dragoste. Revezi-le singur; revezi-le, dacă mai ai cum, la cinematografe dubioase de cartier. Revezi aceste filme vechi, care au devenit de la lansarea lor embleme cult ale mișcării sociale din care fac parte. Revezi-le și scrie o carte.

Dar scrie o carte despre viața ta, nu a lor; despre existența ta plăcută sau morbidă. Nu încerca să copiezi ce ai citit sau văzut în ele. Lasă-ți imaginația la joacă, în curtea care se află în spatele casei minții tale; dar nu te lăsa sedus de mirajul simplist și la îndemână al plagiatului. Gândește-te bine înainte să pui pixul pe hârtie sau degetul pe tasta de calculator, căci de-acolo nu mai e loc de întoarcere. Te ține să scrii cartea asta?

                                                    3. #Confuz, de Alex Andronic




                 
Editura Librex  

1.  
Cealaltă față a lui Aaron Manson, de Davine M. Vesco şi Lexi B. Newman       
Bliss White, o adolescentă aparent simplă şi cu o viaţă plictisitoare, dezvoltă o pasiune secretă pentru banda de motociclişti apărută recent în oraş. Învăluiţi în mister şi niciodată la vedere, banda Phoenix se ascunde de o lună întreagă în vechiul hambar de pe malul Lacului Ontario, fiind urmăriţi internaţional pentru o serie vastă de infracţiuni. Dar când Bliss le descoperă unul dintre locurile ferite pe care aceştia le frecventează, sunt nevoiţi să-şi înăbuşe instinctul de a fugi şi să joace cartea cea mare – cartea încrederii.

Între timp, Bliss este nevoită să se confrunte şi cu un client special al cafenelei în stil american, la care lucrează ca şi chelneriţă. Adam se dovedeşte a fi un băiat de nouăsprezece ani cu probleme temperamentale, plin de vulnerabilitate şi lipsit de încredere.

                               2. Coroană de spini şi stele, de Lina Moacă 
Un contract cu o agenție de modelling o duce pe Medeea Pop la New York. Încercând să ajute pe cineva, intră fără voia ei într-un joc a cărui profunzime nici măcar nu o bănuiește, un joc blestemat din care nu mai poate ieși. Se pierde pe ea, pierde dragostea, visele, încrederea, demnitatea. În întuneric numai stelele și focul lor îi mai pot lumina calea pentru a se regăsi pe sine. Daniel Atlasus Gabriel Roth, un tânăr lord și bancher egoist care ia totul și căruia i se cuvine totul, face parte dintr-o altă lume. O lume a diamantelor și-a puterii ce stabilește și impune regulile jocului, cântărind mereu numai câștigul. Daniel se strecoară încet în mintea Medeei, încercând s-o rătăcească.

                        3. Dragoste şi mătase albă, de Cindea Corina



Dragoste si matase alba este primul volum al Seriei Salem

Salem. Un oraș al cărui nume te duce cu gândul la vrăji și supranatural.
Logan Savage. Un contract îl aduce în Salem și totul se schimbă pentru el.
Obișnuit să nu stea prea mult într-un singur loc, să nu se atașeze de nimeni și de nimic, atunci când o întâlnește pe Faith Dalton, Logan se trezește prins într-un vârtej de întâmplări și sentimente ciudate care îi răscolesc existența și îl fac să se întrebe dacă nu cumva există, totuși, o soartă sau un destin pentru fiecare dintre noi.
O glumă îți poate schimba viața?
Uneori, da.

Iar dacă totul se întâmplă în Salem, atunci povestea capătă sens...



 Aşa că, din nou, eu vă invit cu drag să citiţi cărţile autorilor din ţara noastră. Niciodată nu afirmaţi  că nu sunt pe placul vostru, dacă nu le-aţi încercat.

Vă urez lecturi plăcute!
                                                                                                   

                 
                                                          

duminică, 21 mai 2017

Recenzie „Trei coroane întunecate” de Kendare Blake

Titlu original: Three Dark Crowns
Număr de pagini: 363
Gen: Fantasy, YA, romance, horror
Editura: Leda Edge
An apariție: 2016
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

Trei surori întunecate
născute într-o vâlcea,
trei surori delicate,

nicicând nu se vor iubi.

                                                          Trei surori întunecate,
                                                         toate trei frumoase,
                                                         două vor fi devorate
                                                         și doar una regină va fi.
Trei coroane întunecate este începutul unei epopei sinistre, pline de magie și cu un strop de romance, care te va lăsa cu gura căscată.
În fiecare an, pe insula Fennbirn se naște un set de triplete, fiecare moștenitoare cu drepturi egale la tron și fiecare posedând un har magic mult râvnit.
Mirabella este singura căreia i s-a dezvoltat harul și e o elementalistă, deci stăpânește toate cele 4 elemente și e capabilă să stârnească furtuni catastrofale doar pocnind din degete.
Katherine e o toxică și ar trebui să poată înghite până și cele mai otrăvitoare veninuri fără a simți nimic.
Arsinoe e o naturalistă, despre ea se spune că ar domina natura și că poate face să înflorească trandafirul cel mai roșu și poate îmblânzi leul cel mai aprig, dar asta e departe de adevăr.
Când reginele împlinesc 16 ani, trebuie să se lupte pe viață și pe moarte pentru a câștiga tronul, ultima regină ce rămâne în picioare câștigă.
Cei care îmi urmăresc blogul știu că mi-am dorit cartea asta încă de pe vremea când nu era nici tradusă, nici apărută în state și nici măcar nu avea copertă. Pentru că i-am citit descrierea și am fost complet cucerită. În plus, era scrisă de Kendare Blake, autoarea care a devenit una dintre preferatele mele după ce am citit Anna în veșmânt de sânge, și știam că nu mă va dezamăgi.
Începutul cărții este destul de lent, ne sunt introduse un milion de personaje și mi-a fost chiar greu să țin pasul cu ele. Și asta e singura problemă pe care am găsit-o în Trei coroane întunecate: autoarea denumește chiar și cel mai insignifiant personaj, care probabil va apărea o singură dată în toată seria și chiar nu îi văd rostul.
Acum să trecem și la părțile mai pozitive, cartea are o premiză super interesantă, trei surori care se luptă pentru tron pe viață și pe moarte, idee împrumutată din viața albinelor (când două regine ale albinelor se întâlnesc, se luptă până una dintre ele moare). 
Autoarea reușește să creeze un univers fantasy care mi s-a părut complet fresh, o idee ce nu a mai fost utilizată până acum, cu elementali, naturaliști și toxici. Putem să ne oprim un moment pentru a admira frumusețea de hartă a insulei Fennbirn?


Personajul meu preferat a fost Arsinoe și sincer, nici eu nu mă așteptam să spun asta. La începutul cărții îmi era complet antipatică, deoarece părea prea prostuță și onestă, într-o lume în care aceste două însușiri ar putea să o coste viața. Talentul ei întârzia să apară și toți naturaliștii o urau pentru asta; știa că avea să moară la Beltane și încerca să se împace cu asta. Dar de-a lungul cărții, Arsinoe s-a dezvoltat enorm de mult, a început să aibă mai multă încredere în forțele ei, deși nu erau unele supernaturale. E singura dintre regine căreia nu-i păsa de felul în care arată, nu voia un rege frumos, tot ce voia ea era să rămână în viață și s-ar fi luptat și cu un urs pentru asta.
În sfera cealaltă, personajul care mi-a plăcut cel mai puțin *undeva pe lângă deloc* este Pietyr, deoarece e un manipulator cu două fețe și nu pot să cred ce i-a făcut lui Kat, deși, sinceră să fiu, nu l-am plăcut de la început.
Un element interesant pe care l-am întâlnit în carte este romance-ul. Sincer, n-am mai citit niciodată o carte horror în care să existe și dragoste, deși sunt o împătimită a genului. Poveștile de dragoste dintre unele personaje, joacă un rol chiar decisiv în roman, una dintre ele e cea dintre Kat și Pietyr, care va avea un twist neașteptat *presupun că acum e așteptat:D*, și alta e  cea dintre Joseph și Jules, mentora lui Arsinoe și cea mai puternică naturalistă de pe insulă, care va lua o întorsătură drastică, vă las pe voi să descoperiți de ce.

Sunt mândră să spun că am ghicit 25% din sfârșitul cărții, dar restul m-a luat complet prin surprindere. Arsinoe și Kat vor descoperi un secret care le-a fost ascuns încă de la naștere și VREAU RĂSPUNSURI. Totul pare atât de ilogic. O să înțelegeți când veți citi cartea.
Dacă la început reginele nu voiau să se ucidă cu adevărat și erau doar niște copilițe aruncate în mijlocul unei bătălii pe care n-au cerut-o, la sfârșit vor fi toate pline de sânge și însetate de răzbunare. Chiar cred că a fost lăsat mult teren pentru următoarele 2 volume.
Trei coroane întunecate este un YA fantasy extrem de sumbru, care conține chiar și câteva scene de gore. Avem magie joasă, trădări, omoruri, întrigă politică și niște preotese înarmate cu cuțite la cingătoare. Anul Ascensiunii a început, iar eu de abia aștept să văd cât de brutal și înspăimântătoare va deveni povestea și cât de mult vor degenera lucrurile. 

Continuarea:

vineri, 19 mai 2017

Book Haul Mai + CONCURS


Luna mai mi-a adus muuulte cărticele pe care abia aștept să le citesc și am vrut să vi le împărtășesc și vouă.
P.S. Poate ați observat că am început să postăm mai rar pe blog, asta e pentru că eu și cealaltă admină, Robe, trebuie să dăm capacitatea curând și presiunea pe care o pune școala pe noi e enormă *cries*. Dar promitem că în vară ne vom revanșa cu postările :)

1. Cărți de la Leda Edge
Trebuie să menționez că îmi doream „Trei coroane întunecate” de acum mult timp, mai exact de dinainte să fie tradusă în română, înainte să fie publicată în engleză, chiar de pe timpul când o văzusem prima dată pe Goodreads și nici măcar nu avea o copertă, pentru că o iubesc pe Kendare Blake a-t-â-t de mult. Desigur, am început cartea și nu m-a dezamăgit deloc. Blestemul câștigătorului are o copertă extrem de frumoasă și abia aștept să văd ce ascunde în interior. Pecetea morții trebuie să recunosc că am luat-o mai mult pentru voi, și imediat după ce o voi citi și îi voi scrie o recenzie o să facem un concurs cu ea. :) Mulțumesc tare mult editurii ♥


2. Cărți de la Nemira
De la Nemira am primit o carte care arată absolut genial. Are 2 coperți (câte una pe fiecare parte) și 2 povești, ambele într-o singură carte scrisă de autoarea seriei Delirium. Am cerut „Vrăjitoarea Adevărului” după ce am citit recenzia pe care i-a făcut-o Simona, deoarece practic m-a vrăjit și am așteptări mari de la carte. Ultima dorință mă tenta de câțiva ani și cred că după ce o s-o citesc o să mă apuc imediat și de jocul Witcher, care e bazat pe carte. Cruzimea a fost un fel de bonus, nu a fost oferită la cererea mea, dar din fericire am citit descrierea și sună foarte promițător. Mulțumesc editurii Nemira mult de tot! :)

3. Alte cărți 
My heart and other black holes e singura cărticică cumpărată de mine și într-un fel regret că am luat-o. Nu pentru că n-ar fi minunată, ci pentru că în curând va fi tradusă la editura Herg Benet. Și am păstrat partea cea mai bună la final, editura Storia s-a gândit ca de obicei la noi și ne-au trimis 2 exemplare din cea mai nouă carte tipărită de ei. Abia aștept să o citesc deoarece cei de la Storia nu dezamăgesc niciodată, mereu poți învăța câte ceva drăguț din cărțile lor :)

4. Concurs
Mulțumesc că ai stat până la sfârșit să îmi asculți zdrăngănelile, normal, am pregătit și un concurs. Pentru detalii, dă click pe poza de mai sus. :)

luni, 15 mai 2017

Recenzie „Între pământ şi apă”, de Raluca Andreea Chiper

Titlu: Între pământ şi apă
Autor: Raluca Andreea Chiper
Editura: Quantum
Rating: 5 steluţe
Nr. pagini: 370

              
Descriere Karina Baldin, o tânără balerină ce promite să lumineze cele mai cunoscute scene ale lumii cu talentul său, se îndrăgostește de noul fotograf al Academiei de balet. Pentru inima ei neîncercată până atunci de astfel de sentimente, emoțiile acestei iubiri se dovedesc covârșitoare, mai ales că legătura dintre cei doi nu este dintre acelea pe care societatea să le vadă cu ochi buni.

Scriitoarea Raluca Andreea Chiper, un talent indiscutabil al literaturii contemporane, ne poartă cu a sa măiestrie magică în mânuirea cuvântului scris, în lumi care ne captivează în totalitate. Între pământ și apă este o lectură la care cititorul se va gândi multă vreme după ce a întors și ultima pagină.
Nu pot transpune în cuvinte cât de mult mi-a plăcut această carte. Am încercat şi am ajuns la concluzia că niciodată nu o să surprind într-o recenzie toată frumuseţea cărţii.

Trecând peste faza mea de negare, reformulez: Acum dau tot ce pot să vă explic cât mai bine de ce trebuie neapărat să citiţi cartea şi de ce m-a fascinat atât, dar atâât de mult!

Ca o introducere, aş vrea mult să vă spun că Raluca Andreea Chiper e o scriitoare foarte, foarte talentată, cu un talent încărcat în multă emoţie şi multe sentimente. Stilul său inedit de a descrie totul cu suflet îi dă valoare cărţii, pe lângă povestea interesantă şi emoţionantă. Poate că am mai afirmat asta, însă pot spune cu mâna pe inimă că, din ce cărţi scrise de autori români am citit eu până acum, niciodată n-am întâlnit un roman în care să fie descris totul atât de frumos şi emotiv, atât de bine. Deşi nu e o carte care să aparţină genului thriller, fantasy sau acţiune, descrierile sunt voluminoase şi pun în evidenţă adevărata frumuseţe a cărţii, cu toate că la început păreau să-mi încetinească puţin lectura (nu ştiusem că, mai târziu, paginile aveau să curgă asemenea unui strop de apă).

 Karina Baldin e o tânără balerină foarte talentată, provenită dintr-o familie de la ţară, nu prea înstărită. Pornită din Oradea, ajunge în Constanţa, la Academia de balet, unde-l întâlneşte pe Iustin, profesorul lor simpatic, pe Anastasia, o profesoară care pare să aibă inima de piatră, dar şi pe tinerii care-i deveniseră colegi, unii dintre ei chiar prieteni. Majoritatea balerinelor proveneau din familii înstărite, se bucurau de cele mai frumoase poante şi o priveau cu ochi străini. Mario, partenerul său, se dovedise a fi un prieten destul de bun, împreună cu Iustin, profesorul.
 Karina evoluează ca balerină, deşi ceva o împiedică să devină mai bună... un detaliu care n-ar fi trebuit neglijat.
 Încă de la început, autoarea, narând la persoana I, ne aduce la cunoştinţă de existenţa unui om care pare s-o fi spulberat pe Karina. Repetă anumite amintiri trecute şi ne aduce spre confuzie, până lucrurile se clarifică treptat. O carte despre bătăile inimii în timpul primii iubiri, despre fiorii care-ţi fac mâinile să tremure şi despre durere.

«Victimă am devenit şi eu, întemniţată acum între patru ziduri întunecoase, mucede, grav degradate, care par să se aproprie tot mai mult, să reducă spaţiul, să absoarbă aerul prin cărămizile încinse de un soare neobişnuit, în stare să mă sufoce, să mă desfiinţeze dintre oameni.»

 Când Dragoş, fotograful academiei, apare şi modelează tabloul incomplet al vieţii sale, ceva pâlpâie înăuntrul său, deşi e imoral, de neacceptat şi chiar imprevizibil. Dragoş e un artist, iar artiştii nu respectă limitele impuse de umanitate, asemenea Karinei.
Prietenia dintre cei doi se transformă treptat în ceva mai mult, mai înflăcărat şi chiar mai frumos. Iar dacă dorinţa se preface în iubire, ce-i împiedică să-şi împartă bucuria cu ceilalţi? De ce Dragoş şi Karina provin din lumi diferite, iar dragostea lor este interzisă?

«„Ţi-ai dorit vreodată să fii sărutată?”
Îmi venea să râd (...)
„Ce fel de întrebare e asta?”
„Permite-mi să o completez.”
Cu un aer de plictiseală, de parcă el ar fi acolo să mă observe, am îngăduit.
„Îţi permit.”
„Ţi-ai dorit vreodată să fii sărutată... de mine?”
Pentru a câta oară simţeam că mi se taie răsuflarea şi că obrajii îmi iau foc? (...)»

 Pe mine m-a fascinat foarte mult această carte, şi m-a ţinut captivă între paginile sale. Poate pare ceva obişnuit şi un subiect foarte mult abordat, dar n-am crezut că e posibil să surprinzi atât de frumos prima iubire şi să o transpui într-un roman care merită tot efortul şi toate laudele.
Personajele au fost conturate foarte bine, în special Karina şi Dragoş. Atât caracterele lor, cât şi fizicul, într-un mod foarte plăcut. Ochii lui de abanos, părul ei ca spicele de grâu... sensibilitatea Karinei, amuzamentul creat de Dragoş; toate acestea au presărat paginile şi povestea cu multă frumuseţe special aleasă. 
Dacă aş vrea să-i reproşez ceva autoarei? Bineînţeles, e o problema care şi-o pun cititorii mereu când sunt fermecaţi de mrejele cărţii: De ce s-a terminat? De ce paginile au părut să se scurteze pe măsură ce înaintam cu cititul?

 Pot spune că a atins o coardă foarte sensibilă din mine, care s-a tulburat de-a lungul lecturii şi mi-a lăsat sufletul să se desprindă din rădăcini şi să formeze zâmbete, lacrimi sau chiar râsete de bucurie. În fond, ce e mai important decât să simţi ceea ce e descris de către autor? Poate că povestea în sine, dar un lucru e cert: n-are farmec fără afectivitate. 

 
De asemenea, coperta este foarte reprezentativă, înduplecând, într-o singură imagine minunată, o mare parte din viaţa Karinei, baletul.
Când am aflat ce înseamnă titlul cu adevărat, un val de emoţie m-a copleşit şi m-a ţintuit spre cugetare adâncă, m-a îndemnat spre o pauză, pentru a reflecta asupra acestei cărţi minunate care m-a făcut să zâmbesc, dar şi să plâng în hohote, cum puţine cărţi au reuşit.

E o carte care chiar mi-a dat de gândit, mi-a provocat un amalgam de sentimente şi mi-a ajuns la suflet prin palma grea care o exercită autoarea asupra cititorilor în timpul lecturii. Aş vrea s-o recitesc acum, dar mi-e teamă că a trecut un prea-scurt-timp de când am terminat cartea. Mi-am făcut un program, pentru vară, de recitire a unor cărţi care mi-au plăcut mult, iar Între pământ şi apă se află acolo, ocupând un loc foarte important atât în acest program, cât şi în inima mea. Dacă doriţi să le acordaţi o şansă autorilor români, Raluca Andreea Chiper o merită din plin. Nici măcar n-am reuşit să-i găsesc defecte cărţii, oricât am încercat, în afară de faptul că a durat în jur de aproape o sută de pagini ca să o iubesc cu adevărat şi să n-o mai pot lăsa din mână.
Mulţumesc mult Editurii Quantum Publishers pentru acest exemplar minunat, pe care-l găsiţi aici, la un preţ foarte bun, cu o reducere de 25%.


Gândurile mele despre carte, cât şi iubirea pentru aceasta n-au fost influenţate în niciun mod, de nimeni. 


duminică, 14 mai 2017

Cum au fost șterse femeile din cărțile de istorie


Dacă te-aș pune să numești două femei care au schimbat cursul istoriei ai știi ce să spui? Cel mai probabil una dintre ele ar fi Cleopatra, dar cealaltă ne dă de fiecare dată bătăi de cap.

Adevărul e că, femeile au format mereu aproximativ 50% din populație, și au fost mereu la fel de curajoase, inteligente și minunate cum sunt și acum. Deci, de ce în manualele noastre de istorie, cu greu întâlnim una sau două?

Precum o simplă căutare pe Google, studii recente[1] arată că femeile au mai puțină încredere în ele decât bărbații și cauza e evidentă. Încă de când suntem mici, ne sunt citite basme despre prințese care trebuie mereu salvate și de obicei nu sunt bune de nimic altceva în afară de niște lucruri ce l-ar face mândru pe un misogin.



Când ajungem la școală, în manualele de istorie îl vom întâlni pe Albert Einstein,  Henry al 8-lea, Leonardo Da Vinci ș.a.m.d. Ok, dar de ce nu sunt acolo și Rosa Parks, Clara Barton, Harriet Tubman, Helen Keller, Amelia Earhart, Annie Oakley, Valentina Teleshkova și atât atââât de multe femei care au realizat lucruri de neconceput? 
După cum veți vedea în exemplele de mai jos, istoria nu duce lipsa de personaje feminine care au fost pur și simplu ignorate.

Prima faraoană din lume a purtat o barbă... falsă
Prima femeie care ar fi trebuit să ne fie întipărită în minte este Hatșepsut, care e un fel de pre-Cleopatra, a domnit în 1479-1458 î.Hr și este prima faraoană a Egiptului Antic.
Soțul ei, Thutmose al II-lea, a murit neașteptat pe vremea când moștenitorul lui era doar un copil. Așa că Hatșeput a urcat pe tron ca regentă, dar apoi, din motive incerte, a devenit faraoană. 
Ea a început să se înfățișeze în costumul național de faraon cu tot cu coroana și cu o barbă neagră atașată. Nu a făcut acest lucru pentru a încerca să convingă oamenii că este bărbat, ci pentru că ăsta era singurul mod în care își putea arăta autoritatea.
Hatșepsut este descrisă ca „unul dintre cei mai faimoși faraoni ai dinastiei a 18-a”. A ajutat Egiptul să prospere, i-a protejat granițele și a contruit diverse opere arhitecturale, extrem de impresionante la acea vreme.
Când a murit, templele și statuile ei au fost distruse la ordinul unei persoane necunoscute care a înercat și chiar reușit timp de mulți ani, să o șteargă pe Hatșepsut din istorie. Și, sunt absolut sigură că ea nu apărea la lecția mea despre Egiptul Antic, chiar dacă e o figură atât de importantă.

Primul programator din lume a fost... o femeie

Mama Adei Lovelace a împins-o pe fata ei să studieze matematica pentru a nu călca pe urmele tatălui ei, poetul Lord Byron. Ea s-a îndrăgostit de domeniu și, la vârsta de 20 de ani, a început să colaboreze cu un matematician numit Charles Babbage.
Împreună, au venit cu o idee pentru o „mașină analitică”, ce e un model pretimpuriu al computerului. În 1843, Ada a adăugat o serie de note la o hârtie a mașinării lui Babbage și a arătat că ar putea să îi dea instrucțiuni pas-cu-pas pentru a executa probleme de matematică complicate, dar și să o antreneze pentru a utiliza cuvinte și simboluri pentru a compune muzică.
Notele Adei sunt prima descriere a unui limbaj de programare și a unor algoritme, dar, timp de ani buni, istoricii s-au contrazis privitor la cine a scris acele note: Ada sau Babbage. Unii istorici au scos-o pe Ada din ecuație (winks ;) ), dar memoriile lui Babbage sugerează că fiica lordului Byron a fost cea care a scris primul limbaj de programare.

Pasiunea noastră a fost inventată de... o prințesă
Enheduanna (sumeriană: 𒂗𒃶𒁺𒀭) s-a născut acum 4300 de ani, în Sumeria (acum Irak) și fără ea, nu ar fi fost posibil să citim, deoarece cărțile nu s-ar fi inventat.
Enheduanna a fost extrem de iubită de toți localnicii, și ridicată la rangul de Mare Preoteasă a celui mai mare templu din Sumeria, l-a ajutat pe tatăl ei să obțină o stabilitate în țară, de care aceasta avea nevoie pentru a prospera.
Mai mult de atât, Enheudanna a creat sute de poezii, psalmuri, rugăciuni, ce sunt cunoscute și în ziua de azi.
Influența ei de-a lungul vieții a fost impresionată și a ajutat-o cu cariera de prima autoare din lume. Tatăl ei i-a încredințat o responsabilitate enorma, dar Enheduanna nu numai că i-a întrecut așteptările, dar a reușit să schimbe o întreagă cultură. 
Prin operele ei literare, a modificat natura zeilor mesopotani și percepția pe care o aveau oamenii despre divinitate.
Totuși, nouă ne este amintit din nou și din nou de William Shakespeare când întrebăm de oameni care au revoluționat literatura.



Care e părerea voastră? De ce credeți că aproape tot timpul, femeile nu își găsesc locul în cele 200 de pagini ale unui manual obișnuit de istorie? De ce mereu sunt șterse sau omise din cultura generală?

joi, 11 mai 2017

Recenzie „Salvând-o pe Francesca” de Melina Marchetta


Titlu original: Saving Francesca
Editura: Storia
Gen: dramă, YA, peer pressure
An apariție: 2017
Număr de pagini: 248
Rating: ✵½

„Nu-mi vine să cred că am zis-o cu voce tare. Adevărul nu te eliberează, să știți. Te face să te simți încurcată și stânjenită și lipsită de apărare și cu fața în flăcări și îngrozită și amuțită și vulnerabilă. Dar eliberată? Nu mă simt eliberată deloc. Mă simt ca naiba.”
Știți acele cărți obișnuite, despre fete de liceu perfecte, extrem de populare, frumoase și adorate de toată lumea, mai ales de băieții din liceul lor, care conduc porsche-uri,  au tricouri de la Armani, pectorali și o dantura imaculată?

Ei bine, această carte nu e una dintre acelea.

În „Salvând-o pe Francesca”, băieții trag pârțuri și trăiesc în cartiere sărace, au mame cărora nu le pasă de ei și merg la cursuri de teatru. Și tocmai acest aspect face cartea minunată. Nu mai suntem conduși într-un univers paralel în care totul e fără cusur, ci la o școală normală, care se aseamănă ironic de mult cu a noastră.
„Comunitatea ideală? Oriunde, numai aici nu.”
Nici Francesca nu e tocmai „tipa populară”, ba chiar admite că dacă ar dispărea într-o zi, nimeni nu și-ar da seama. Desigur, Frankie nu a fost mereu așa. La vechea ei școală făcea parte din gașca fetelor populare, și pentru un timp va tânji din nou la ce a pierdut.  Când se va trezi aruncată în Liceul Sebastian, în primul an în care școala s-a transformat din una de băieți în una mixtă, vom observa că asta s-a întâmplat doar pe hârtie și fetele vor avea mult de luptat pentru a-și redobândi drepturile.
„Mă tem să mă uit în oglindă, pentru că, poate, n-o să văd nimic.”
Ar fi genul de moment în care o fiică are nevoie de sprijinul mamei ei, doar că Mia, mama Francescăi, refuză să se mai ridice din pat și să mănânce și nimeni nu știe ce e de făcut.

Mi-a plăcut mult cum a reușit autoarea să portretizeze depresia, ca pe un virus nimicitor, ce nu rămâne doar într-o persoană, ci se extinde în toată casa, și pune stăpânire pe toți cei care o iubesc.

Foarte realistă mi s-a părut și maniera în care depresia a pus stăpânire pe Mia. Într-o zi totul era bine, cânta la micul dejun cu copii ei, mergea la servici, râdea cu colegii, le făcea cu mâna vecinilor în drum spre casă, iar în ziua următoare devine o ființă greu de recunoscut, dacă nu imposibil. E un avertisment foarte important, că nu trebuie să aruncăm mizeria sub preș și că până și cel mai puternic om din lume poate să se prăbușească la un moment dat dacă își ignoră micile probleme, care se strâng, devin mari și îl nimicesc.

Și cei care sunt răniți cel mai tare în povestea asta sunt, desigur, copiii; care, ca de obicei, sunt considerați prea mici și vulnerabili pentru a afla măcar adevărul.
„Doar întrebați-mă cum mă simt. Întrebați-mă și poate o să vă spun. Însă nimeni nu o face.”
La un moment dat, observăm că Francesca îl învinuiește pe tatăl ei pentru boala mamei și eu cred că are dreptate doar parțial. Desigur, e vina lui pentru că nu a insistat niciodată ca nevasta lui să îi spună ce are pe suflet, că a ignorat tot cu frustranta zicală „Totul va fi bine.”, dar, acesta e posibil doar unul dintre miile de motive pentru care s-a ajuns în acel loc.
„De ce trebuie să-și aducă mereu aminte doar despre lucrurile negative? De ce nu-și pot aminti niciodată ceva pozitiv despre mine?”
Un alt element înduioșător al poveștii e dragostea pură dintre Francesca și un coleg de-al ei, care, în mod ironic, e stângaci, un pic ciudat, și nici măcar nu arată bine, asta pe lângă că înainte să fie atașați unul de celălalt, se urau din toată inima.

De-a lungul romanului vom vedea cum Francesca își pierde ușor-ușor speranța și cum se retrage în sine, din cauza disperării declanșate de izolarea mamei ei, ca mai apoi să vedem cum iese din carapace și, cu ajutorul unor prieteni minunați, învață să spere din nou.

Nu vreau să vă spun ce se întâmplă cu mama Francescăi până la urmă, tot ce zic e că finalul este unul sfâșietor și o să plângeți, acum, de fericire sau tristețe rămâne de văzut.
„-Dacă te-aș ruga să rămâi ai face-o? îl întreb ceva mai târziu, lângă mașina lui.
-Poate că da, deși nu cred că m-ai ruga. Dar jur pe ce am mai sfânt că mă întorc cu primul avionat dacă ai vreodată nevoie să fii salvată...
Dau din nou din cap.
-Tu du-te și pune-ți temerile la încercare, Will. Cred că a venit timpul să mă salvez singură.”
Cred că este un roman important, ce ar trebui citit de toți adolescenții care se simt invizibili, sau că nu se integrează, deoarece s-ar identifica extrem de bine cu Francesca. Ar mai fi o lectură minunată și pentru cei care se confruntă cu depresia sau poate chiar și alte boli psihice rezolvabile, ca să le amintească faptul că nu sunt singuri și cu puțină iubire și speranță vor reuși să fie iarăși ei la superlativ. 

Mulțumesc încă o dată Editurii Storia pentru șansa de a citi această carte. :)

Abonează-te prin GFC

Oameni minunați

Abonează-te prin email

Abonează-te pe Bloglovin

Follow

Ce citesc acum

Ce citesc acum