Recenzie: Ura cu care lovești de Angie Thomas

Titlu original: The Hate U Give
Gen: YA
Editura: Trei
An apariție: 2018
Număr de pagini: 445
Rating:

Mulțumesc Libris pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

   „-Îți aduci aminte când m-a întrebat dacă familia mea a mâncat pisică de Ziua Recunoștinței? (...)
   -Eu ce am spus?
   -Nimic. Aveai o privire de parcă nu-ți venea să crezi ce a spus Hailey. Ea a susținut că e o glumă și a râs. Am râs și eu. Apoi tu. Maya clipește. Foarte des. Am râs doar pentru că m-am gândit că asta trebuia să fac. M-am simțit ca dracu toată săptămâna aia.
   -Oh.
   -Da.
   Mă simt ca dracu și acum. Nu-mi vine să cred că am lăsat-o pe Hailey să spună așa ceva. Sau poate că mereu a făcut astfel de glume? Am râs mereu la glumele ei pentru că mi s-a părut că asta trebuie să fac?
   Asta e problema. Lăsăm oamenii să spună diverse lucruri pe care le repetă atât de des, încât lor li se pare că e okay, iar nouă ni se pare firesc. Care mai e rostul să te faci auzit, dacă atunci când trebuie să vorbești alegi să taci din gură?”

            

         Ura cu care lovești în copii ne vine de hac tuturor. Aceasta nu este în totalitate o operă de ficțiune, este povestea tuturor persoanelor de culoare, marginalizate social, forțate să se ascundă în spatele unor măști și hărțuite de poliție. Aceasta este, de asemenea, povestea unei fete de culoare care și-a depășit limitele și a devenit o voce pentru comunitatea ei.

       Am vrut de foarte mult timp să citesc această carte, pentru că a fost o carte anticipată a anului 2018 și foarte lăudată în blogosferă, dar din cine știe ce motiv, am tot amânat să o citesc. Mare greșeală. Este o carte absolut minunată. Începutul e un pic mai greoi și dificil de digerat, mai ales pentru o persoană care nu știe prea multe despre problemele negrilor, dar odată ce te prinde povestea, nu mai ai cale de scăpare.

      

        Nu știam nimic despre suferințele negrilor înainte să citesc această carte. Nu numai că sunt catalogați drept „scursuri ale societății” de către oameni doar pentru culoarea pielii lor, ci și riscă să-și piardă viața pentru un pas greșit făcut în fața unui polițist. Este în primul rând o poveste tulburătoare și mai apoi una educativă, un must-read pentru oricine vrea să afle mai multe despre mișcarea „Black lives matter”.

         

„Poți distruge lemn și cărămidă, dar nu poți distruge o mișcare. ”

      Acțiunea romanului este amplă, după ce prietenul lui Starr din copilărie este ucis chiar în fața ei de către un organ de poliție, iadul se dezlănțuie. Oamenii de culoare nu mai pot suporta absurditatea întregii situații, tânărul care a fost ucis fusese neînarmat, așa că ies în stradă. Starr e sfâșiată pe de o parte de pierderea suferită, și pe alta de faptul că dacă vorbește și-ar pune viața în pericol, iar dacă tace, va avea mustrări de conștiință toată viața.       

„De când eram mică am învățat că oamenii fac greșeli și că trebuie să decizi dacă greșelile lor sunt mai importante decât dragostea ta pentru ei. ”

      Starr este adevărata eroină a romanului. Nu e alegerea ei să devină una, ci mai degrabă, să fie curajoasă e singura ei opțiune. Protagonista se metamorfozează de-a lungul romanului. Dacă la sfârșitul cărții este în stare să-și dea viața pentru ca lumea să audă ce are ea de spus, la început nu putea să lupte nici împotriva replicilor rasiste ale unei prietene de ale ei. Trăia între două lumi pe care îi era frică să le ciocnească: una era viața din ghetou, alături de familia și prietenii ei de culoare, și cealaltă, viața de la școala de albi, unde erau cele mai bune prietene ale ei și băiatul pe care îl iubea.

„    -Stai puțin, spune mami.
    Mă uit cu un singur ochi. Tati la fel. Mami nu întrerupe niciodată rugăciunea.
     -Ăăă, iubito, spune tati, tocmai încheiam rugăciunea.
  -Vreau și eu să adaug ceva. Doamne, binecuvânteaz-o pe mama și îți mulțumesc că a luat din fondul de pensie și ne-a dat banii ca să plătim casa cu bani gheață. Ajută-ne să facem un apartament la subsol, ca să poată sta acolo din când în când.
   -Nu, Doamne, spune tati.
   -Ba da, Doamne, spune mami.
   -Ba nu, Doamne.
   -Ba da.
   -Ba nu, amin!”

        Ura cu care lovești este o carte sfâșietoare care nu ar trebui, ci trebuie citită. Pe lângă ideea anti-rasism pe care o transmite, veți întâlni personaje pe care le vei îndrăgi nespus de mult, laolaltă cu niște situații care cu siguranță vă vor smulge un surâs de pe buze. Angie Thomas a scris una dintre acele cărți care rămân cu tine mult timp după ce ai citit ultima pagină.