Recenzie: Născută din fum și os de Laini Taylor

Titlu original:Daugher of smoke & bone
Gen: fantasy, young adult, distopie
Editura: EpicWave
An de apariție: 2016
Număr de pagini: 395
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! 

”Poate îi dădea târcoale, stând lângă fotoliu. Dar chiar nu era alt loc în care ar fi putut sta, în afară de pat, așa că se grăbi să se urce la loc. Ar fi vrut să-și scoată bocancii, dar nu riști să faci asta, dacă apare vreo situație în care trebuie să fugi sau să lovești pe cineva. Socotind după epuizarea clară a lui Akiva, bănuia că nu era o astfel de primejdie. Singura primejdie era mirosul picioarelor”

            

  Aș putea să spun că această carte m-a surprins într-un mod foarte plăcut, fără a avea cine știe ce așteptări din partea ei. Mă bucur foarte mult pentru că am ajuns să o citesc și de asemenea să o îndrăgesc. Cu această ocazie i-am descoperit și stilul de scriere a lui Laini Taylor, care este unul ireproșabil, cel puțin pe mine m-a surprins și m-a făcut să îndrăgesc povestea mult mai mult. 
  Personajele erau conturate foarte bine, astfel am putut să mă regăsesc în unele dintre ele foarte bine, acțiunea se vede că este una bine structurată, ireproșabilă, după cum am mai spus.
  În centrul atenției o avem pe Karou, o adolescentă, aparent normală căruia îi crește părul albastru. Dar ea este mai mult de atât, pe lângă viața ei de elev, de om obișnuit, e viața ei alături de monștrii de care s-a apropiat mult prea mult pentru a mai putea sta departe vreodată de ei. Monștrii care cu timpul au devenit familia ei pe care nu a avut-o niciodată.

  În poveste apare și inevitabila poveste de dragoste, care spre surprinderea mea, nu a fost un clișeu clasic adolescentin. A fost ceva diferit la cartea asta care m-a surprins într-un mod foarte plăcut, de la micile glume strecurate pe ici-colo, într-o poveste drastică, până la povestea de dragoste care a fost poate mult mai reușită decât multe dintre cele scrise într-o carte romance.

”Akiva o privea cu neclintire de șoim. Până în urmă cu vreo câteva zile, oamenii fuseseră mai degrabă o legendă pentru el, iar acum, iată-l în lumea lor. Era ca și când ar fi pășit într-o carte- o carte însuflețită, plină de culoare și parfum, mizerie și haos -, iar fata cu păr albastru se mișca prin ea întocmai ca o zână printr-o poveste, lumina mângâind-o altfel decât pe ceilalți, aerul părând să o condenseze în jurul ei ca o răsuflare întretăiată. De parcă tot locul acesta era o poveste despre ea”

  Sfârșitul a fost cel care m-a lăsat cu adevărat rece, cu gura căscată până la podea, asta făcându-mă să vreau cu ardoare continuarea poveștii, pe care, după cum v-ați dat deja seama, sunt nerăbdătoare să o citesc.

  Per total, a fost una dintre cele mai bune cărți de ficțiune citite de mine anul acesta, care mi-a intrat direct în suflet, așa că eu personal o recomand cu încredere.

Lectură frumoasă!