Recenzie: Domnișoara Goth la răscrucea groazei de Chris Riddell

Titlu original: Goth Girl and the Wuthering Fright
Gen:  roman grafic, fantasy, gothic
Editura: Corint Junior
An apariție: 2018
Număr de pagini: 224
Rating:   
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Încearcă să te odihnești, spuse. Totul o să-ți apară într-o nouă lumină dimineață, așa se întâmplă de fiecare dată.
Nu că ar fi crezut cu adevărat asta.”

      

   Domnișoara Goth la răscrucea groazei este a treia carte din renumita serie a celebrului ilustrator Chris Riddell. Desenele din roman sunt absolut superbe, ca de fiecare dată, dar povestea mi s-a părut un eșec de proporții colosale. Am fost nerăbdătoare să citesc și acest roman, și cu toate că nu am avut cine știe ce așteptări, cartea m-a dezamăgit enorm de mult.
    Ca să fiu sinceră, singurul lucru bun la această carte sunt ilustrațiile, care, puteți vedea și voi în imaginile atașate, sunt ireproșabile. Chris Riddell este un ilustrator extrem de talentat. într-adevăr. Dar încep să cred că este doar atât: un ilustrator, nu și un scriitor. Și eu sunt uneori superficială și cumpăr o carte pentru că e drăguță coperta sau pentru că am răsfoit-o și am rămas uimită de cât de frumoasă e pe interior, dar, când scrii 224 de pagini ar trebui să captezi cititorul cu ceva, nu doar cu niște desene și speranța inocentă că va termina într-un final acea oroare.

      Fiecare carte din serie vine la pachet cu o cărticică despre viața unui companion de-al Adei, întâlnit pe parcursul acelui volum. Mie mi se par foarte drăguțe, deși cărticica primită de data asta „Povestea unui dulău” se află la finalul preferințelor mele. 
      Misterul care trebuie elucidat de fiica domnului Goth și de prietenii acesteia sunt proveniența unor urme de pași patrupede, care se transformă după o anumită distanță în urme bipede. Ce să fie, ce să fie? Păi deja am primit un spoiler la pachet cu cărticica, nu? Este evident că urmele aparțin dulăului care era și actor și stătea ocazional în două labe. Deci da, mister elucidat. Suspans? 0.
        Personajele nu au fost niciodată bine conturate în seria Domnișoara Goth, deci la acest capitol nu mă pot plânge și nu pot spune că am avut așteptări. La urma urmei, e o carte pentru copii și e firesc să fie așa. Însă, în roman au fost introduse niște parodii ai fraților Bronte, care aveau o trăsătură definitorie de caracter: timiditatea. Și au fost portretizați atât de exagerat, încât deja devenea stânjenitor. Sunt sigură că persoanele timide nu trebuie să scrie pancarde de fiecare dată când spun ceva, dar corectați-mă dacă greșesc.

         Am apreciat doar două lucruri la această carte: ilustrațiile minunate și faptul că a fost scurtă și ușor de citit, în rest a fost o adevărată catastrofă. Voi citi și următorul volum deoarece este ultimul din serie și pentru că vreau să văd dacă acesta îl va surclasa pe cel anterior. 
        Lectură plăcută!

Celelalte volume din seria Domnișoara Goth: