Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 416
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman!
„Katherine îl ține cu grijă pe Dulceață, în timp ce îi extrage veninul, presându-i glandele. Otrava galbenă se scurge pe marginea borcanului de sticlă. Nu e prea multă. Dulceață e un șarpe mic, și chiar dacă borcanul nu e mare, veninul lui abia acoperă fundul.
Nicolas stă rezemat de patul ei și o privește fascinat.
-Ce ciudat, șoptește el. Că o creatură așa mică poate face atâta rău.”
Răzbunări. Intrigi. Suspans. Sânge. Al doilea volum din seria „Trei coroane întunecate” este de mii de ori mai întunecat decât predecesorul lui, iar acțiunea încărcată de răsturnări de situație nu îi acordă cititorului niciun moment de respiro. Cele trei surori sortite să se ucidă una pe cealaltă vor fi de nerecunoscut în acest roman și cea socotită până acum cea mai slabă dintre ele ar putea deveni unica regină a Insulei Fenbrinn.
Nu știu câte pagini ar trebui să încarc pentru a-mi epuiza toate aprecierile cu privire la această carte, dar cu siguranță ar fi foarte, foarte multe. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că mi-ar putea plăcea atât de mult un sequel, mai ales după ce primul volum nu m-a dat chiar pe spate, chiar dacă i-am dat 5 steluțe.
Dacă la început lucrurile erau clare cu bătălia reginelor, iar Kat și Arsinoe, toxica și naturalista lipsită de har, erau ca și moarte în fața surorii lor, a elementarei supraînzestrate Mirabella, acum nimic nu mai este atât de simplu.
Ceva s-a schimbat la Katherine de când a fost trădată și aruncată fără milă într-o prăpastie de cel pe care îl iubea. Fetița palidă și bolnăvicioasă a devenit prezența nemiloasă, fără scrupule, de care se teme întreagă insulă. Deși într-un fel pot înțelege că a avut motive solide pentru care să devină villain-ul poveștii, îmi pare rău că și-a pierdut complet controlul și a ajuns o variantă mai tânără a lui Cersei Lannister, cu toate că trebuie să recunosc, acțiunile ei piperează într-o anumită măsură povestea.
Arsinoe este temută pentru ursul ei uriaș, iar Jules o ajută să-și păstreze fațada de naturalistă puternică și să-și ascundă cât de mult posibil secretul: acela că este de fapt o toxică.
Mirabella este la fel de înzestrată ca oricând, însă ce se întâmplă când toți cei dragi ei se transformă în dușmani care ar ucide-o fără milă?
Fiecare luptă dintre cele trei regine a fost încărcată de dinamism și m-a ținut cu sufletul la gură. Cartea este extrem de imprevizibilă și nu ai cum să ghicești cum se vor așeza lucrurile. La un moment dat aceste intrigi complexe mi-au dat senzația că citesc o carte la fel de bine scrisă ca legendara Game of Thrones, și chiar cred că autoarea a reușit să construiască o lume nouă, ingenioasă, fascinantă.
Noul volum e de asemenea generos cu noi și ne oferă răspunsuri la toate întrebările care ne măcinau încă de când am terminat primul volum: Ce a văzut Kat în prăpastie? De ce a aruncat-o Pietyr acolo? Va fi Jules dispusă să-l ierte complet pe Joseph? O va alege Joseph pe Jules sau pe Mira? Va reuși Arsinoe să-și stăpânească noul dar de toxică? etc.etc. Toate răspunsurile pe care le vreți se află în această carte minunată, plus câteva noi pentru următorul volum.
Singurul minus pe care i l-am putut găsi este un triunghi amoros care m-a iritat pe tot parcursul cărții. Serios acum, îi plac cuiva triunghiurile amoroase? Când autorul nu mai știe ce să scrie bagă repede o iubire interzisă dintre trei oameni ( de obicei doi băieți îndrăgostiți lulea și o fată indecisă) și gata ne-au mai încărcat câteva pagini. Totuși, sfârșitul a remediat și această problemă și oricum nu o consider atât de gravă încât să ignor cât de epică a fost cartea.
Le recomand în primul rând tuturor celor care au citit Trei coroane întunecate să continuie seria, promit că va deveni chiar mai bună decât era deja, dar și celor care poate încă nu au început-o și au citit această recenzie din pură curiozitate să se apuce de ea.
Continuarea va apărea abia în septembrie, iar coperta arată așa:
Mi-a plăcut mai mult Anna în Veșmânt de sânge, de la Kendare Blake. Aceasta parcă m-a plictisit puțin!
RăspundețiȘtergere