duminică, 21 mai 2017

Recenzie „Trei coroane întunecate” de Kendare Blake

Titlu original: Three Dark Crowns
Număr de pagini: 363
Gen: Fantasy, YA, romance, horror
Editura: Leda Edge
An apariție: 2016
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

Trei surori întunecate
născute într-o vâlcea,
trei surori delicate,

nicicând nu se vor iubi.

                                                          Trei surori întunecate,
                                                         toate trei frumoase,
                                                         două vor fi devorate
                                                         și doar una regină va fi.
Trei coroane întunecate este începutul unei epopei sinistre, pline de magie și cu un strop de romance, care te va lăsa cu gura căscată.
În fiecare an, pe insula Fennbirn se naște un set de triplete, fiecare moștenitoare cu drepturi egale la tron și fiecare posedând un har magic mult râvnit.
Mirabella este singura căreia i s-a dezvoltat harul și e o elementalistă, deci stăpânește toate cele 4 elemente și e capabilă să stârnească furtuni catastrofale doar pocnind din degete.
Katherine e o toxică și ar trebui să poată înghite până și cele mai otrăvitoare veninuri fără a simți nimic.
Arsinoe e o naturalistă, despre ea se spune că ar domina natura și că poate face să înflorească trandafirul cel mai roșu și poate îmblânzi leul cel mai aprig, dar asta e departe de adevăr.
Când reginele împlinesc 16 ani, trebuie să se lupte pe viață și pe moarte pentru a câștiga tronul, ultima regină ce rămâne în picioare câștigă.
Cei care îmi urmăresc blogul știu că mi-am dorit cartea asta încă de pe vremea când nu era nici tradusă, nici apărută în state și nici măcar nu avea copertă. Pentru că i-am citit descrierea și am fost complet cucerită. În plus, era scrisă de Kendare Blake, autoarea care a devenit una dintre preferatele mele după ce am citit Anna în veșmânt de sânge, și știam că nu mă va dezamăgi.
Începutul cărții este destul de lent, ne sunt introduse un milion de personaje și mi-a fost chiar greu să țin pasul cu ele. Și asta e singura problemă pe care am găsit-o în Trei coroane întunecate: autoarea denumește chiar și cel mai insignifiant personaj, care probabil va apărea o singură dată în toată seria și chiar nu îi văd rostul.
Acum să trecem și la părțile mai pozitive, cartea are o premiză super interesantă, trei surori care se luptă pentru tron pe viață și pe moarte, idee împrumutată din viața albinelor (când două regine ale albinelor se întâlnesc, se luptă până una dintre ele moare). 
Autoarea reușește să creeze un univers fantasy care mi s-a părut complet fresh, o idee ce nu a mai fost utilizată până acum, cu elementali, naturaliști și toxici. Putem să ne oprim un moment pentru a admira frumusețea de hartă a insulei Fennbirn?


Personajul meu preferat a fost Arsinoe și sincer, nici eu nu mă așteptam să spun asta. La începutul cărții îmi era complet antipatică, deoarece părea prea prostuță și onestă, într-o lume în care aceste două însușiri ar putea să o coste viața. Talentul ei întârzia să apară și toți naturaliștii o urau pentru asta; știa că avea să moară la Beltane și încerca să se împace cu asta. Dar de-a lungul cărții, Arsinoe s-a dezvoltat enorm de mult, a început să aibă mai multă încredere în forțele ei, deși nu erau unele supernaturale. E singura dintre regine căreia nu-i păsa de felul în care arată, nu voia un rege frumos, tot ce voia ea era să rămână în viață și s-ar fi luptat și cu un urs pentru asta.
În sfera cealaltă, personajul care mi-a plăcut cel mai puțin *undeva pe lângă deloc* este Pietyr, deoarece e un manipulator cu două fețe și nu pot să cred ce i-a făcut lui Kat, deși, sinceră să fiu, nu l-am plăcut de la început.
Un element interesant pe care l-am întâlnit în carte este romance-ul. Sincer, n-am mai citit niciodată o carte horror în care să existe și dragoste, deși sunt o împătimită a genului. Poveștile de dragoste dintre unele personaje, joacă un rol chiar decisiv în roman, una dintre ele e cea dintre Kat și Pietyr, care va avea un twist neașteptat *presupun că acum e așteptat:D*, și alta e  cea dintre Joseph și Jules, mentora lui Arsinoe și cea mai puternică naturalistă de pe insulă, care va lua o întorsătură drastică, vă las pe voi să descoperiți de ce.

Sunt mândră să spun că am ghicit 25% din sfârșitul cărții, dar restul m-a luat complet prin surprindere. Arsinoe și Kat vor descoperi un secret care le-a fost ascuns încă de la naștere și VREAU RĂSPUNSURI. Totul pare atât de ilogic. O să înțelegeți când veți citi cartea.
Dacă la început reginele nu voiau să se ucidă cu adevărat și erau doar niște copilițe aruncate în mijlocul unei bătălii pe care n-au cerut-o, la sfârșit vor fi toate pline de sânge și însetate de răzbunare. Chiar cred că a fost lăsat mult teren pentru următoarele 2 volume.
Trei coroane întunecate este un YA fantasy extrem de sumbru, care conține chiar și câteva scene de gore. Avem magie joasă, trădări, omoruri, întrigă politică și niște preotese înarmate cu cuțite la cingătoare. Anul Ascensiunii a început, iar eu de abia aștept să văd cât de brutal și înspăimântătoare va deveni povestea și cât de mult vor degenera lucrurile. 

Continuarea:

Share: