Recenzie „Eu împotriva M.E.A” - Daniel Botea (Eu împotriva mea #2)

Titlu original: Eu împotriva M.E.A
Gen: acțiune
Editura: Quantum Publishers
An apariție: 2017
Număr de pagini: 166
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

”În timp ce mă plictisesc eu așa, descopăr un semn de carte pe care scrie „Pierderea vremii bune este maica și sămânța vremii rele.” În contrast cu ceea ce trăiesc acum, câteodată am impresia că timpul trece prea repede sau, ca acum, că nu o mai face.”

   

Continuarea volumului „Eu împotriva mea” aduce, de la sine înțeles, o altă doză de amuzament în inimile cititorilor care aleg să afle cum continuă viața lui Leinad.

Daniel Botea ne prezintă cartea în două planuri: viața lui Leinad după ce a comis un șir infinit de greșeli și problemele societății de astăzi. Pentru că mulți nu văd sau nu vor să vadă cum este lumea cu adevărat. Autorul conturează cu măiestrie aceste probleme și nu se sfiește să pună pe hârtie realitatea cruntă. „Greșeli ale sistemului nostru”, le-aș spune eu. Corupție, minciuni, falsitate, răutate și așa mai departe. Dar să revenim la primul plan, cel care definește cartea cu adevărat.

Lăsând la o parte umorul bine creionat și descrierile specifice, în spatele rândurilor găsim o poveste despre umanitate. Prietenie și iubire. Păsare și nepăsare. Volumul este presărat cu sentimente pe care Leinad, cel care vorbește direct cu cititorul, nu își dorește să le lase să iasă la iveală.

Personajul principal își sacrifică timpul și sănătatea - fizică și mentală pentru micuța Carla, care, desigur, apare și în primul volum. Acceptă să fie „cobaiul” celor de la M.E.A (da, M.E.A chiar înseamnă ceva) pentru a-i oferi un tratament corespunzător Carlei, care este dusă la un spital din Cluj.

Leinad trebuie să fie disponibil atunci când i se solicită pentru a-i adminstra o doză de... o doză de ce? Nici el nu știe. Dar decide să fugă spre Timișoara... continuând acel șir de greșeli scurtând prețul biletului cu legitimația de student și scriindu-i Carlei. Desigur, este găsit. Până la urmă a acceptat de bunăvoie să fie la picioarele lor, așa că trebuie să-și îndeplinească spusele, dacă vrea ca prietena sa să primească tratamentul.

Cert e că acea substanță injectată îl face să se simtă rău, amețit și să pară un boschetar de rând. Dar... de aici ar trebui să descoperiți voi povestea, și așa am spus prea multe.

Acum... motivul pentru  care nu i-am dat mai multe steluțe: La un moment dat părea să nu mai fie nimic special, în afară de descrierile interminabile pentru un roman destul de scurt. Nu am știut dacă îl voi termina de citit sau nu, mă plictisisem într-un fel. Însă sfârșitul mi-a confirmat că a meritat efortul.
Aș fi vrut să fie descrisă mai mult societatea „M.E.A”, chiar mi-ar fi plăcut să intre în detalii mai amănunțite. În rest, totul a fost ok.

Îmi plac jocurile de cuvinte din cele două titluri (Eu împotriva mea și Eu împotriva M.E.A); mi se pare un aspect interesant, de care cititorul să fie atras.

Până data viitoare...

Lecturi plăcute!