Recenzie „ucide-l pe Tată” de Sandrone Dazieri

Titlu original: Uccidi il padre

Editura: Crime Scene Press

An apariție: 2016
Număr de pagini: 416

Rating: ✵✵✵✵✵

Termen special: MKUltra - Proiectul Mkultra a fost un program secret de cercetare a modificărilor comportamentului uman care a fost administrat de CIA. Există o controversă în ceea ce privește folosirea involuntară a civililor în diferete teste ale proiectului de control al minții.[1]

„După logica ta nu pot avea încredere în nimeni. Și poate ai dreptate. Dar singuri nu ajungem nicăieri.”

Ce atrage la această carte în primul rând este titlul: Ucide-l pe Tată. Poate vă gândiți acum, ce monstru și-ar ucide propriul tată? Figura paternă ar trebui să instige doar sentimente de căldură și siguranță, nu de groază și ură. Deci, cu ce a greșit atât de mult acest tată de vrea ființa pe care a crescut-o să îl ucidă?
Remarcați, vă rog, că „Tată” a fost scris cu literă mare și asta nu întâmplător. Tatăl este un monstru care răpește copii de la familiile lor și îi ține captivi în silozuri, nelăsându-i niciodată să ia contact cu lumea exterioară. Îi face să își dorească moartea și uneori, când se plictisește, le îndeplinește această dorință macabră.

Poliția crede că acest psihopat s-a sinucis de mult și cruzimile lui pot fi în sfârșit uitate. Dar când un copil numit Luca este răpit în condiții dubioase, cazul „Silozurilor” va fi redeschis de două personaje complet neobișnuite.
De apreciat la  Sandrone Dazieri, e adevăratul lui talent de a construi personaje palpabile, realiste, cât și un duo imbatabil, ce îl invinge cu mult pe cel format din Bonnie și Clyde.

Dottoressa Colomba Caselli s-a zbătut mult pentru a fi acceptată și respectată într-o lume a bărbaților, când a devenit polițistă. Dar totul i-a fost răpit de un accident tragic la serviciu, pe care ea l-a poreclit Dezastrul. Se remarcă prin ochii ei verzi pătrunzători și ușurința de a vorbi cu oamenii, dar și curajul ei, puterea de a-și stăpâni slăbiciunile și de a nu le arăta altora.

Dante Torre este un supraviețuitor al silozurilor și singurul care a reușit să evadeze pentru a-și spune povestea. Deși este un individ extrem de fragil, care poate supraviețui doar cu ajutorul unor supradoze de Xanax. El este tot ceea ce Colomba nu e, și de aceea se completează reciproc. Totuși, să nu credeți că Dante e inutil. Chiar dacă nimeni nu-l prea ia în serios din cauza stării lui mintale, el are un simț al observării extrem de dezvoltat și e mereu de ajutor în orice anchetă, fie ea oficială sau nu.

Chiar dacă cei doi se întâlnesc din întâmplare, vor începe să se atașeze încet încet unul de celălalt, până vor fi de nedespărțit.

Dante crede că există o legătură între cazul lui și cel al lui Luca Maugeri, după ce își găsește fluierul din copilărie în locul în care a fost ucisă mama lui Luca. Deși la început e sceptică, Colomba vede că sunt prea multe coincidențe și se simtă obligată să facă orice, indiferent de preț, pentru a opri Tatăl din a distruge viețile și altor copii.

Când crezi că știi în sfârșit ce se întâmplă în carte, autorul îți trântește un nou plot twist care te lasă cu gura căscată și sper că n-ai muște prin casă, deoarece te va ține garantat cu gura așa până la sfârșitul romanului.

Una dintre scenele mele preferate e când Colomba dormea într-un spital, în momentul în care un asasin a venit să o atace și Dante s-a suit într-un copac, lângă clădire,  și a aruncat cu pantoful lui în geam ca să o trezească. A fost un fel de Rapunzel sau Romeo și Julieta mai macabru, cum vreți să o luați. :))

„-Dar dacă ați venit până aici... Spuneți-mi adevărul, cine m-a sunat?
Dante încercă să dreagă situația și reuși să facă exact opusul.
-Un stalker, doamnă, răspunse. Se dă drept medic ca să momească femei și să le molesteze.” *lol*

Dante și Colomba trec prin multe împreună și sunt deseori la un pas de a ajunge în inchisoare pe viață deoarece încalcă mai multe legi decât știu că există, totul pentru a salva acei copii nevinovați de la o soartă crudă.

Ciudat e cât de atent își îngroapă Tatăl urmele, mai degrabă cu precizia unui geniu decât a cea a unui om cu grave boli psihice. Nimeni nu poate dovedi nici măcar că el există. Și asta îi face să-și pună întrebarea, oare Tatăl avea un motiv pentru a răpi acei copii, oricât de sinistru ar fi el?

E interesant cum Sandrone Dazieri a încadrat și proiectul MKUltra, de control al minții umane, în poveste. Citisem și eu un articol redactat de Anonymous în care scria despre cum americanii ar spăla creierele unor anumiți oameni în scopuri științifice și pot spune că nu m-ar surprinde deloc dacă ar fi chiar așa. Cert e că în timpul Scandalului Watergate, 70% dintre documentele MKUltra au fost distruse, iar mie asta îmi pune câteva întrebări. Vă las pe voi să descoperiți ce legătură are acest proiect cu povestea noastră.

Ucide-l pe Tată e o poveste care îți va da de gândit mult timp de acum în colo, te va face să râzi, să plângi și cel mai important, să vrei mai mult! Scriitura lui Sandrone Dazieri e diferită de tot ceea ce am citit până acum și o recomand în mod special fanilor seriei Millennium și Codul lui Da Vinci! :)

Mulțumesc editurii Crime Scene Press pentru șansa de a citi acest roman! 

Îl puteți achiziționa cu 10% reducere aici și veți primi și un semn frumos de carte. :D