Recenzie: Lumea de gheață și foc de George R.R. Martin

Titlu original: World of Ice and Fire
Gen: realism magic, historical fiction
Editura: Nemira
An apariție:2017
 Număr de pagini: 326
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

”Se spune, pe bună dreptate, că fiecare clădire este construită piatră cu piatră, iar același lucru poate fi spus și despre cunoaștere, extrasă și adunată de mulți oameni învățați, fiecare dintre ei construind pe munca predecesorilor. Ceea ce nu știe unul dintre ei este cunoscut altuia, astfel că puțin rămâne cu adevărat neștiut, dacă cineva privește destul de departe.”

            

     Lumea de gheață și foc este o adevărată comoară, un obiect de colecție, un must-have pentru orice fan Game of thrones! După ce veți citi cartea, veți avea o perspectivă mult mai amplă asupra evenimentelor din serial sau din cărți. Iar cartea în sine este un răsfăț vizual, e plină cu desene care nu au mai apărut nicăieri altundeva și pe care trebuie să le vedeți cu proprii ochi ca să vă convingeți cât sunt de frumoase.

    În calitate de fană înfocată Game of Thrones, care a devorat seria de romane „Cântec de gheață și foc” și care a văzut toate episoadele din serial, vă pot spune că această carte este plină de surprize și vă va oferi detalii noi-nouțe atât despre personajele voastre preferate, cât mai ales despre strămoșii lor și până la primii oameni. 

     Veți afla ce i-a făcut pe Copiii Pădurii să intre în război cu Primii Oameni, cum au ajuns Targaryenii să rămână ultimii stăpâni ai dragonilor și amănunte despre orașele de sclavi încă de pe vremea când erau ținuturile unor oameni la fel de liberi ca cei din Westeros. De asemena, vor fi introduse detalii despre personaje legendare precum Aerys al II-lea, tatăl lui Dany, denumit și Regele Nebun, sau Baerlor I, care a călătorit zeci de kilometrii prin deșert.

    Povestea mi s-a părut arareori prea lentă și uneori am simțit că primesc informații neimportante despre personaje care nu mă interesează. Alt lucru important de zis este că, de fapt, cartea nici măcar nu a fost scrisă de GRRM, ci de Elio M. Garcia Jr. și Linda Antonsson, deci nu vă așteptați ca vocea autorului să fie cea prezentă în cărțile Cântec de gheață și foc, ci mai degrabă la o replică de-a ei, ceva mai serioasă.

    Despre aspectul cărții am doar cuvinte de laudă. Cartea este extrem de rezistentă (se prea poate să fi dormit peste ea, din greșeală, într-o noapte): are coperta cartonată și paginile lucioase. Ilustrațiile sunt realizate de mai mulți artiști, dar sunt desenate cu aceeași tehnică, și sunt ireproșabile, m-aș putea uita la ele încontinuu.

 

Recenzie: Nopți la circ de Angela Carter

Titlu original: Nights at the Circus
Gen: fantasy, feminism, realism magic
Editura: Leda
An apariție: 2008
Număr de pagini: 432
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Tânărul meu va veni și ne va salva!
-Ține-ți firea, prostănacă sentimentală ce ești, se pare că nu e-n stare să se salveze nici pe el, spuse Lizzie. Mai degrabă îmi pun speranțe în echipa de salvare.”

            

Angela Carter este vocea tuturor femeilor în romanul Nopți la circ. Plictisită și dezgustată deopotrivă de imaginea irealistă a fetelor din basme, mereu fără apărare și la ananghie, în așteptarea prințului pe un cal alb, autoarea reușește să creeze exact opusul unui basm clasic, păstrând însă magia tipică acestui gen.

Protagonista este Fevvers, personajul aflat la bariera dintre realitate și iluzie. Este o senzație internațională și vedeta absolută a circului din care face parte, deoarece pretinde că este o ființă înaripată. Părerile cu privire la ea sunt împărțite: unii o consideră o frumoasă ciudățenie a naturii, în timp ce alții o cred doar o altă mare escroacă. 

Jurnalistul Jack Walser e pregătit să profite de taboo-ul ce înconjoară această femeie și să scrie cel mai bun articol din viața lui, încercând să dezvăluie lumii întregi adevărul despre Fevvers. Însă, după ce petrece o noapte lungă cu trapezista, Jack pică pe neașteptate în mrejele ei și decide să plece într-o cursă nebună din Londra până în Siberia împreună cu circul.

Am apreciat cel mai mult la această carte partea feministă, omniprezentă pe tot cuprinsul poveștii; cum autoarea umanizează chiar și cele mai prost văzute femei de către societate: prostituatele, pentru că, la urma urmei, protagonista a fost crescută într-un bordel de cea mai joasă speță. Și arată cum, după un eveniment tragic, sunt nevoite să părăsească zona lor de confort și să reușească să se realizeze în viață.

Mai mult de atât, Fevvers e o eroină complet bad-ass și pare să-i ia locul prințului pe cal alb de fiecare dată când îl salvează pe Jack de la o moarte iminentă. Mi se pare o întorsătură interesantă a evenimentelor. Mama ei adoptivă, Lizzie, nici nu mai are nevoie de o introducere. Imaginați-vă orice vrăjitoare puternică, cu o minte ageră și care să aibă în străfundul ei o inimă de aur și veți avea imaginea lui Lizzie.

Singurul lucru care mi-a îngreunat foarte mult lectura acestei cărți nu e neapărat faptul că acțiunea n-ar exista, ci dimpotrivă, că ea există, doar că autoarea folosește atât de mulți termeni complicați, prea multe metafore pentru gustul meu și în plus referințe la alte opere pe care eu personal nu le-am citit, încât totul devine foarte greu de urmărit. Cu răbdare se poate face și acest lucru deși nu e cel mai plăcut lucru din lume.

După ce am terminat „Nopți la circ” nu pot spune că sunt chiar nerăbdătoare să încep și altă carte scrisă de Angela Carter, deși încă vreau să dau o șansă în viitorul apropiat și romanului „The Bloody Chamber”. Totuși, sunt curioasă ce părere ați avea voi despre această poveste. Sunt convinsă că multora dintre voi o să vă placă mult mai mult decât mi-a plăcut mie.