Prințese necuviincioase de Linda Rodriguez McRobbie - Recenzie

Titlu original: Princesses Behaving Badly
Gen: istorie, comedie
Editura: Rao
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 311
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman! 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Când prințesa Sophia a aflat că avea să se mărite cu prințul George Louis de Hanovra, a leșinat pe loc. S-a prăbușit din nou când i s-a cerut să-l întâmpine ca pe logodnicul ei. Iar când a primit portretul în miniatură, încadrat de diamante, al logodnicului, l-a izbit de perete urlând: „Nu mă mărit cu acest rât de porc!” Dar la 21 noiembrie 1682, s-a măritat totuși cu acesta.”

      

       Se spune că viața bate filmul, și cine să o dovedească mai bine decât viețile zbuciumate ale unor doamne care nu au încăput niciodată prea bine în pantofii de prințesă? Prințese necuviincioase dărâmă mitul conform căruia pretendentele la tron ar trebui să se comporte într-un anume fel, și ne înfățișează prințese bârfitoare, războinice, adultere, care au condus imperii, care au obținut totul din nimic și care au renunțat la avere din dragoste. Majoritatea nu au trăit „fericite până la adânci bătrâneți”.
       Relatările succinte și amuzante mi-au îmbogățit cunoștințele legate de istorie și m-au făcut să descopăr poveștile interesante de viață ale unor prințese nonconformiste. Fiecare capitol este însoțit de o ilustrație reprezentativă, care stârnește curiozitatea cititorului (asta și titlurile foarte catchy precum prințesa care avea concubini travestiți sau prințesa care nu se spăla).
      Trebuie să admit că unele povești au fost mai interesante decât altele, dar fiecare dintre ele a contribuit la formarea unei imagini cât mai clare a ceea ce înseamnă regalitatea pentru o fată, și sinceră să fiu, după ce am citit această carte, nu mai sunt așa sigură că vreau să devin o prințesă. Unicul scop al unei regine era să procreeze (deseori cu un bărbat care îi era cel puțin antipatic), să nu mai spun că privarea de libertate și urmarea unui cod strict de conduită le-a adus pe unele dintre aceste femei cumsecade în pragul nebuniei.

     Spre deosebire de poveștile Disney, prințesele noastre nu au avut prilejul de a avea un final fericit și aproape toate au dus vieți (aproape) tragice, pe care presa le-a urmărit îndeaproape. Unele dintre ele au recunoscut devastate că nu contează cât de curajoasă și inteligentă ești, tot vei fi luată în derâdere pentru inițiativa ta pentru simplul fapt că ești femeie.
     Dar nu totul este chiar atât de negru. Avem aici exemplul sultanei Hurem, o tânără frumoasă și carismatică, care a urcat de la statutul de sclavă la cel de sultană. Pentru ea, destinul a părut să-i surâdă. Sursele spun că ar fi ajuns să-l iubească sincer pe sultanul Suleyman și vice-versa, iar copiii ei au avut asigurat locul la tron după moartea ei (nu voi menționa mijloacele sumbre prin care s-a ajuns la asta:)).
      Prințese necuviincioase va fi o carte pe placul celor care au adorat versiunile originale ale poveștilor fraților Grimm și sunt în căutarea unei noi lecturi. Veți cunoaște câteva tipuri de prințese și detalii adevărate din viețile lor pe care cu siguranță nu le-ați găsi în cărțile de istorie. Eu recomand cu drag această carte și vă urez lectură plăcută! 

Cine a fost Alba ca Zăpada? Personajul de la granița dintre realitate și ficțiune

Se pare că, basmele pe care mamele noastre ni le citeau când eram mici înainte de culcare sunt mult mai înfiorătoare decât ne-am fi putut aștepta vreodată. Disney a reușit cu succes să ascundă scenele pline de violență și cruzime, dar rădăcinile macabre ale acestor povești ies întotdeauna la iveală. Despre acest subiect am vorbit mai în amănunt aici.

Albă ca zăpada și cei șapte pitici este atât una dintre cele mai faimoase povești din lume, cât și primul desen animat Disney. Însă, istoria care a inspirat Albă ca Zăpada nu este tocmai o poveste de adormit copiii. Margarete von Waldeck a fost o prințesă din secolul al 16-lea, dar frații Grimm au fost nevoiți să schimbe câteva detalii pentru a face povestea mai puțin sinistră.

Alba ca Zăpada cea reală a fost mai tragică decât basmul

În 2013, un umanist numit Eckhard Sander a susținut că Alba ca Zăpada e bazată pe viața unei femei adevărate. Numele acestei femei este Margarete von Waldeck, o prințesă bavariană din secolul al 16-lea. Margarete a crescut într-un castel, a trăit în curtea Mariei a Ungariei, soră a celui mai puternic conducător european. Chiar și așa, viața ei a fost prea tragică pentru a putea fi confundată cu un basm.

Margarete a suferit cruzimea unei mame vitrege, după moartea mamei ei biologice când Margarete avea doar 4 ani. Exact ca Alba ca Zăpada, și Margarete a fost otrăvită, doar că prințul ei nu a putut să o salveze de fatalitate.

Muncitul în mine a lăsat copiii scunzi și deformați

Cu mult înainte de legile împotriva exploatării copiilor, tatăl lui Margarete a obligat copii sărmani să muncească în minele lui. Condițiile erau teribile, și mulți dintre copii au murit la o vârstă fragedă. Cei care au reușit cumva să supraviețuiască au rămas scunzi, probabil de la munca până la epuizare și de la malnutriție. Mulți dintre ei au avut și membre deformate din aceeași cauză.

Istoricul Eckhard Sander consideră că piticii din basm sunt bazați pe sărmanii copii care au muncit în minele de cupru pentru tatăl lui Margarete. Datorită creșterii lor oprite brusc și a membrelor deformate, copiii exploatați au fost numiți chiar și „bieți pitici”.

Din păcate, nu se știe prea multe despre relația lui Margarete cu acești copii abuzați.

Adevărata Alba ca Zăpada a trăit într-un castel magic până când tatăl ei a gonit-o de acasă

Margarete von Waldeck a fost fiica unui conte german, și de la o vârstă fragedă a fost faimoasă pentru frumusețea sa. După ce mama Margaretei a murit, tatăl ei s-a remăritat, și tânăra Alba ca Zăpada a fost curând gonită de acasă, posibil la cererea mamei ei vitrege.

La vârsta de 12 ani, Margarete s-a mutat încă o dată ca să trăiască cu fratele mamei ei moarte la castelul Valkenburg din Olanda. Astăzi, au mai rămas doar ruinele castelului care a fost cândva uriaș.

Viața Margaretei a fost stabilă doar pentru o scurtă perioadă. În 1549, când avea 16 ani, tatăl ei a trimis-o la curtea Mariei a Ungariei din Bruxel. Tatăl lui Margarete spera să o folosească pe frumoasa lui fiică pentru a aduce Sfântul Imperiu Roman de partea sa, dar totul s-a sfârșit foarte rău pentru Margarete.

Ca Alba ca Zăpada, Margarete a avut o mamă vitregă malefică

După ce mama lui Margarete a murit, Contele Filip al IV-lea de Waldeck, s-a recăsătorit. Noua lui soție era Katharina von Hatzfeld. Chiar și când era adolescentă, Margarete a fost faimoasă pentru frumusețea ei. Și ca mama vitregă malefică din basm, Katharina era geloasă pe înfățișarea plăcută a fiicei ei vitrege.

Katharina și-a pus soțul să-și gonească fiica undeva departe. Cererea aceasta nu era neobișnuită; recăsătoria era ceva comun, iar copiii din mariajele anterioare erau deseori puși deoparte când noua soție sosea.

Margarete va fi eventual otrăvită la Bruxel, dar, spre deosebire de basm, Katharina nu a avut cu nimic de a face cu asta.

Prințul a fost Filip al II-lea al Spaniei

Când trăia în Bruxel la curtea Mariei a Ungariei, Margarete a cunoscut un prinț adevărat. Nepotul Mariei avea doar 22 de ani când s-au cunoscut, dar era și fiul celui mai puternic conducător european, împăratul sfintei Rome, Charles al V-lea. Numele lui era Filip, dar după a fost cunoscut drept Regele Spaniei, Filip al II-lea.

Margarete l-a cunoscut pe Filip în timpul uneia dintre vizitele prințului la mătușa sa. Filip a urmărit-o pe Margarete timp de câteva luni și după cei doi au avut o aventură amoroasă. În mod tragic, dragostea lor era sortită eșecului, deoarece Margarete era protestantă, iar Filip era catolic. Dacă asta nu era îndeajuns cât să-i țină departe unul de celălalt, după o scurtă poveste de dragoste, Margarete a fost ucisă.

Mărul otrăvit a fost adăugat mai târziu

Margarete chiar a fost otrăvită, dar nu a fost niciun măr implicat în treaba asta. Dacă basmul Alba ca Zăpada se bazează pe viața lui Margarete, de ce versiunile mai recente ale poveștii schimbă arma crimei cu un măr?

Schimbarea ar fi putut fi făcută pentru a face povestea mai palpitantă. Până la urmă, lupta dintre mama vitregă dechizată și inocenta Alba ca Zăpada e destul de tensionată. Însă, ar putea fi și o bază istorică pentru povestea cu mărul.

Istoricul german Eckhard Sander susține că mărul otrăvit din basmul Alba ca Zăpada vine dintr-un eveniment istoric diferit. Un bătrân a fost odată arestat în Germania pentru că dăduse copiilor mere otrăvite. El avea suspiciuni cum că micuții i-ar fura merele, așa că le-a otrăvit ca să le dea o lecție.

Idea de a folosi mere otrăvite drept o armă și-ar fi putut găsi calea spre Albă ca Zăpada.

Tatăl prințului ar fi putut să o otrăvească pe Alba ca Zăpada

În viața reală, Margarete nu a avut parte de un final fericit. Deși, spre deosebire de versiunea fraților Grimm, fata nu a fost ucisă de mama ei vitregă. Katharina a murit, de fapt, înaintea fiicei sale vitrege. Margarete a avut o idilă cu regele Filip al II-lea al Spaniei, dar sărutul dragostei adevărate nu a putut să o readucă la viață. Mai mult de atât, moartea ei a avut mai mult de a face cu politica regală decât cu frumusețea.

Filip era moștenitorul tronului Spaniei, iar tatăl lui era Împăratul Charles al V-lea, cel mai puternic conducător al Europei. Charles era în mijlocul unui conflict sângeros cu protestanții, care se revoltau împotriva împăratului.

În mijlocul Reformei Protestante, Charles nu-i putea îngădui fiului său să se îndrăgostească de o protestantă ca Margarete. Conform unor surse istorice, Charles a trimis agenți spanioli pentru a o otrăvi pe Margarete. Planul a mers, iar ea a murit la doar 21 de ani.

Partea sumbră a basmelor fraților Grimm

Încă de când eram mici, mamele noastre obișnuiau să ne țină în poală, să se joace cu părul nostru și să ne citească basme ale fraților Grimm până adormeam. Cine s-ar fi gândit că, inițial, aceste basme erau pline de scene violente și dezgustătoare, și că nici măcar nu fuseseră scrise pentru copii. Prima ediție a Basmelor Fraților Grimm a fost scrisă într-un mod academic, cu multe adnotări și fără imagini. Doar după, când copiii au devenit audiența lor principală, au mai scos din conținutul pentru adulți. Poveștile lor au fost și mai mult modelate când au fost adaptate de Walt Disney și alții. Uitați câteva dintre temele surprinzător de sumbre care apar în poveștile fraților Grimm.

Scene pentru adulți

În versiunea originală a lui „Rapunzel”, publicată în 1812, un prinț o lasă însărcinată pe protagonistă după ce cei doi trăiesc multe zile împreună în „fericire și plăcere”. „Hans Dumm” pe de altă parte, este despre un bărbat care lasă însărcinată o prințesă doar pentru că și-a dorit-o, și în „Prințesa și broscoiul” o prințesă își petrece noaptea cu pețitorul ei după ce acesta se transformă într-un frumos burlac. Frații Grimm au scos scenele pentru adulți din versiunile mai recente ale „Rapunzel”, „Prințesa și broscoiul” și au eliminat complet „Hans Dumm”.

Violență excesivă

Chiar dacă frații Grimm a renunțat la scenele sexuale din edițiile lor mai recente, au amplificat violența. Unul dintre multele incidente oribile a avut loc în „Mirele tâlhar” unde niște bandiți târăsc o fată în ascunzătoarea lor subterană, o forțează să bea vin până când inima îi pleznește, îi rup hainele și apoi ciopârțesc corpul în bucățele, Alte basme au scene similar de brutale. În „Cenușăreasa” surorile vitrege își taie degetele și călcâiele pentru ca pantoful de cleștar să le încapă, iar mai târziu au ochii scoși de porumbei; în „Cele șase lebede”, o soacră malefică e arsă pe rug; în „Fata proastă” o mireasă falsă este dezbrăcată până la piele, aruncată într-un butoi plin cu unghii și târâtă pe stradă; iar în „Alba ca Zăpada” regina cea rea moare după ce e forțată să danseze în pantofi roșii făcuți din fier încins. Chiar și poveștile de dragoste conțin violență. Prințesa din „Prințesa și broscoiul” îl transformă pe companionul ei amfibian în om nu printr-un sărut, ci trântindu-l de perete într-un acces de furie.

Abuz asupra copilului

Chiar și mai șocant, mare parte din violența din basmele fraților Grimm este îndreptată spre copii. Alba ca Zăpada avea 7 ani când vânătorul o duce în pădure pentru a-i aduce reginei ficatul și plămânii ei. În „Ienupărul” o femeie își decapitează fiul vitreg când se apleacă pentru a lua un măr, după îi ciopârțește corpul, îl gătește într-o tocană și i-o servește soțului ei. Bărbatului îi place atât de mult, încât mai cere o porție. Alba ca Zăpada câștigă eventual bătălia, la fel și băiatul din „Ienupărul”, care e readus la viață. Dar nu toți copii din cărțile fraților Grimm sunt atât de norocoși. Protagonista din „Doamna Trude” transformă o fetiță neascultătoare într-un butuc de lemn și o aruncă în foc. În „Copilul încăpățânat” cel mai mic fiu moare după ce Dumnezeu îl lasă să se îmbolnăvească. 

Antisemitism

Frații Grimm au strâns peste 200 de povești în colecția lor, trei dintre ele conțineau evrei, În „Evreul din mărăcine” protagonistul torturează cu zâmbetul pe buze un evreu forțându-l să danseze într-un hățiș de spini. De asemenea insultă evreul, spunându-i „câine jegos” pe lângă alte lucruri. Mai târziu, un judecător se îndoiește că evreul ar da în mod voluntar bani pe degeaba. Evreul din poveste se dovedește a fi un hoț și este spânzurat. În „Afacerea cea bună” un bărbat evreu este de asemenea portretizat drept un escroc și un hoț. În timpul Germaniei Naziste, naziștii au adaptat poveștile fraților Grimm în scopuri propagandiste. Ei au pretins, de exemplu, că Scufița Roșie simboliza oamenii germani suferind la picioarele lupului evreu, și că puritatea ariană a Cenușăresei o deosebea de surorile ei vitrege corcite.

Incest

În „Allerleirauh” un rege îi promite soției lui care era pe moarte că se va recăsători doar dacă noua lui mireasă va fi la fel de frumoasă ca ea. Din păcate, nu exista nicio femeie care să îndeplinească această condiție în întreaga lume, cu excepția fiicei lui, care sfârșește prin a evada din ghearele lui prin fuga în sălbăticie. 

Mame malefice

Părinții vitregi malefici sunt nenumărați în basme, dar frații Grimm au inclus și niște mame biologice malefice deopotrivă. În versiunea din 1812 a poveștii „Hansel și Gretel”, o femeie își convinge soțul să-și abandoneze copiii în pădure pentru că nu aveau destulă mâncare cât să-i hrănească. Alba ca Zăpada are și ea o mamă malefică, care inițial și-o dorește, dar apoi devine înfuriată de frumusețea fiicei ei. Frații Grimm au transformat ambele personaje în mame vitrege în ediții ulterioare, iar mamele au rămas în mod esențial pe dinafară încă de la repovestirea acestor basme.

Violuri

„Frumoasa adormită” este de asemenea o poveste tulburătoare a fraților Grimm, care n-ar putea fi citită copiilor. În versiunea originală, prințesa este adormită de o profeție, nu de un blestem. Și nu sărutul prințului o trezește; când regele a văzut-o dormind, s-a simțit atras de ea și a violat-o. După nouă luni, prințesa dă naștere a doi copii (cât este încă adormită). Unul dintre copii îi suge degetul, fapt ce înlătură o bucată de fuior care o ținea adormită. Fata se trezește și își dă seama că a fost violată și că e mama a doi copii.

Ce ziceți? V-au lăsat cu gura căscată lucrurile oribile din basmele fraților Grimm? Ați vrea să un articol de acest gen și cu Hans Christian Andersen? 
Așteptăm părerile și impresiile voastre în secțiunea de comentarii de mai jos. :)

Prințesele Disney și bolile lor mintale

Sperăm să nu vă stricăm prea tare copilăria. Oricum, dacă ce veți citi aici vi se va părea șocant, ar trebui să citiți poveștile originale ale filmelor Disney, se lasă cu traume :))

Quiz: Ce prințesă Disney ești în funcție de cartea pe care o alegi?