Partea sumbră a basmelor fraților Grimm

Încă de când eram mici, mamele noastre obișnuiau să ne țină în poală, să se joace cu părul nostru și să ne citească basme ale fraților Grimm până adormeam. Cine s-ar fi gândit că, inițial, aceste basme erau pline de scene violente și dezgustătoare, și că nici măcar nu fuseseră scrise pentru copii. Prima ediție a Basmelor Fraților Grimm a fost scrisă într-un mod academic, cu multe adnotări și fără imagini. Doar după, când copiii au devenit audiența lor principală, au mai scos din conținutul pentru adulți. Poveștile lor au fost și mai mult modelate când au fost adaptate de Walt Disney și alții. Uitați câteva dintre temele surprinzător de sumbre care apar în poveștile fraților Grimm.

Scene pentru adulți

În versiunea originală a lui „Rapunzel”, publicată în 1812, un prinț o lasă însărcinată pe protagonistă după ce cei doi trăiesc multe zile împreună în „fericire și plăcere”. „Hans Dumm” pe de altă parte, este despre un bărbat care lasă însărcinată o prințesă doar pentru că și-a dorit-o, și în „Prințesa și broscoiul” o prințesă își petrece noaptea cu pețitorul ei după ce acesta se transformă într-un frumos burlac. Frații Grimm au scos scenele pentru adulți din versiunile mai recente ale „Rapunzel”, „Prințesa și broscoiul” și au eliminat complet „Hans Dumm”.

Violență excesivă

Chiar dacă frații Grimm a renunțat la scenele sexuale din edițiile lor mai recente, au amplificat violența. Unul dintre multele incidente oribile a avut loc în „Mirele tâlhar” unde niște bandiți târăsc o fată în ascunzătoarea lor subterană, o forțează să bea vin până când inima îi pleznește, îi rup hainele și apoi ciopârțesc corpul în bucățele, Alte basme au scene similar de brutale. În „Cenușăreasa” surorile vitrege își taie degetele și călcâiele pentru ca pantoful de cleștar să le încapă, iar mai târziu au ochii scoși de porumbei; în „Cele șase lebede”, o soacră malefică e arsă pe rug; în „Fata proastă” o mireasă falsă este dezbrăcată până la piele, aruncată într-un butoi plin cu unghii și târâtă pe stradă; iar în „Alba ca Zăpada” regina cea rea moare după ce e forțată să danseze în pantofi roșii făcuți din fier încins. Chiar și poveștile de dragoste conțin violență. Prințesa din „Prințesa și broscoiul” îl transformă pe companionul ei amfibian în om nu printr-un sărut, ci trântindu-l de perete într-un acces de furie.

Abuz asupra copilului

Chiar și mai șocant, mare parte din violența din basmele fraților Grimm este îndreptată spre copii. Alba ca Zăpada avea 7 ani când vânătorul o duce în pădure pentru a-i aduce reginei ficatul și plămânii ei. În „Ienupărul” o femeie își decapitează fiul vitreg când se apleacă pentru a lua un măr, după îi ciopârțește corpul, îl gătește într-o tocană și i-o servește soțului ei. Bărbatului îi place atât de mult, încât mai cere o porție. Alba ca Zăpada câștigă eventual bătălia, la fel și băiatul din „Ienupărul”, care e readus la viață. Dar nu toți copii din cărțile fraților Grimm sunt atât de norocoși. Protagonista din „Doamna Trude” transformă o fetiță neascultătoare într-un butuc de lemn și o aruncă în foc. În „Copilul încăpățânat” cel mai mic fiu moare după ce Dumnezeu îl lasă să se îmbolnăvească. 

Antisemitism

Frații Grimm au strâns peste 200 de povești în colecția lor, trei dintre ele conțineau evrei, În „Evreul din mărăcine” protagonistul torturează cu zâmbetul pe buze un evreu forțându-l să danseze într-un hățiș de spini. De asemenea insultă evreul, spunându-i „câine jegos” pe lângă alte lucruri. Mai târziu, un judecător se îndoiește că evreul ar da în mod voluntar bani pe degeaba. Evreul din poveste se dovedește a fi un hoț și este spânzurat. În „Afacerea cea bună” un bărbat evreu este de asemenea portretizat drept un escroc și un hoț. În timpul Germaniei Naziste, naziștii au adaptat poveștile fraților Grimm în scopuri propagandiste. Ei au pretins, de exemplu, că Scufița Roșie simboliza oamenii germani suferind la picioarele lupului evreu, și că puritatea ariană a Cenușăresei o deosebea de surorile ei vitrege corcite.

Incest

În „Allerleirauh” un rege îi promite soției lui care era pe moarte că se va recăsători doar dacă noua lui mireasă va fi la fel de frumoasă ca ea. Din păcate, nu exista nicio femeie care să îndeplinească această condiție în întreaga lume, cu excepția fiicei lui, care sfârșește prin a evada din ghearele lui prin fuga în sălbăticie. 

Mame malefice

Părinții vitregi malefici sunt nenumărați în basme, dar frații Grimm au inclus și niște mame biologice malefice deopotrivă. În versiunea din 1812 a poveștii „Hansel și Gretel”, o femeie își convinge soțul să-și abandoneze copiii în pădure pentru că nu aveau destulă mâncare cât să-i hrănească. Alba ca Zăpada are și ea o mamă malefică, care inițial și-o dorește, dar apoi devine înfuriată de frumusețea fiicei ei. Frații Grimm au transformat ambele personaje în mame vitrege în ediții ulterioare, iar mamele au rămas în mod esențial pe dinafară încă de la repovestirea acestor basme.

Violuri

„Frumoasa adormită” este de asemenea o poveste tulburătoare a fraților Grimm, care n-ar putea fi citită copiilor. În versiunea originală, prințesa este adormită de o profeție, nu de un blestem. Și nu sărutul prințului o trezește; când regele a văzut-o dormind, s-a simțit atras de ea și a violat-o. După nouă luni, prințesa dă naștere a doi copii (cât este încă adormită). Unul dintre copii îi suge degetul, fapt ce înlătură o bucată de fuior care o ținea adormită. Fata se trezește și își dă seama că a fost violată și că e mama a doi copii.

Ce ziceți? V-au lăsat cu gura căscată lucrurile oribile din basmele fraților Grimm? Ați vrea să un articol de acest gen și cu Hans Christian Andersen? 
Așteptăm părerile și impresiile voastre în secțiunea de comentarii de mai jos. :)