Wonder Woman: Fiica Războiului de Leigh Bardugo - Recenzie

Titlu original: Wonder Woman: Warbringer
Gen: feminism, fantasy, YA
Editura: YoungArt
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 448
Rating:      

„   Diana n-a avut intenția să se amestece. Nu era lupta ei. Dar s-a trezit zicând:
—Avea dreptul să încerce.
—Pardon? a spus Jason.
—Nu e drept să-i ceri cuiva să trăiască pe jumătate. Nu poți trăi cu frică. Faci lucrurile să se întâmple sau ți se întâmplă ele ție. Jason i-a aruncat o privire rece și furioasă:
—Au murit oameni. Alia ar fi putut fi ucisă.
—Și dacă rămânea în New York, ar fi putut fi prinsă aici. Acum Jason se ridicase în picioare.
—Nu știu cine te crezi, dar mi-a ajuns să fiu sfidat de o adolescentă. Diana s-a ridicat și l-a privit în ochi.
—Aș fi putut fi un bărbat de 50 de ani și tu te-ai fi înșelat la fel de amarnic. ”

            

-------------------------------------------------------------------------------------------- 

       CINEVA A VRUT: Diana, prințesa amazoniană, a vrut să facă o faptă bună, salvând o fată de la înec.

       DAR: Fata se dovedește a fi Fiica Războiului, un catalizator al războaielor crunte, care riscă să distrugă atât omenirea, cât și insula de baștină a Dianei, Themyscira.

       AȘA CĂ: Prințesa amazoniană trebuie să găsească o soluție pentru a-i salva pe toți.

--------------------------------------------------------------------------------------------

       Îmi doresc ca orice adolescentă să citească Wonder Woman: Fiica Războiului, pentru că este în întregime despre female empowerment și are toate elementele care formează un roman fantasy remarcabil: o protagonistă puternică și misterioasă, o misiune periculoasă și aproape imposibilă, oracole, legende care se dovedesc a fi adevărate și inamici nemuritori. Wonder Woman este una dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în 2020.

       Vreau să menționez de la început că nu sunt o mare fană a romanelor cu supereroi, am doar câteva cunoștințe rudimentare și probabil că, împătimiții genului ar putea găsi unele hibe în creația lui Leigh Bardugo, dar eu nu am avut această problemă și am putut să admir povestea fără a avea vreo așteptare anume de la ea.

        Wonder Woman este o carte importantă, pentru că, trebuie să recunoaștem că în majoritatea poveștilor apare clasica damsel in distress (fata aflată la ananghie care trebuie salvată de un erou), ei bine, aici fata este chiar eroul poveștii, și se salvează de una singură. Este adevărat că protagonista tăbăcește foarte multe funduri de masculi alpha, dar nu e tocmai asta ideea. Feminismul din această carte se concentrează asupra nedreptăților aduse la adresa femeilor, cărora li se spune întotdeauna să tacă, să nu atragă atenția și să lase un bărbat să decidă pentru ele. Leigh Bardugo ucide stereotipurile cu ajutorul acestui roman, și creează personaje puternice, care își croiesc singure destinul.

„   Când i se terminase copilăria? Prima oară când un bărbat a fluierat-o când mergea spre școală? În momentul în care a început să se întrebe cum arăta când fugea, ce se legăna și ce sălta, în loc să se concentreze la viteaza cu care alerga? Prima dată când s-a răzgândit să ridice mâna, ca să nu pară prea deșteaptă sau dedicată? Nimeni nu a scos un cuvânt. Nimeni nu i-a spus cât de multe avea de pierdut mult timp până când vremea pentru regrete trecuse de mult.”

        Lucrul care mi-a displăcut dintotdeauna la supereroi este că sunt pur și simplu perfecți, nu au nicio grijă, niciun cusur și acesta este principalul motiv pentru care par dintr-un univers unde cititorul nu va putea ajunge niciodată, nu mai putem vorbi despre o empatizare cu protagonistul. Însă, Leigh Bardugo a reușit să o umanizeze pe Diana, prințesa amazoanelor. Poate că din rangul ei vă gândiți că fata a fost tratată cu respect și crescută în puf încă de când s-a născut, dar adevărul este diametral opus. Diana este stigmatizată de către amazoane deoarece ea a ajuns în mod nedrept pe Themyscira. Toate și-au câștigat locul acolo fiind războinice de temut în viața dinainte, însă prințesa e singura care s-a născut acolo, când Hippolyta a clădit-o din lut. Disperețuirea este unul dintre motivele care o determină să pornească într-o misiune aparent fără sorți de izbândă, pentru a le demonstra amazoanelor că e demnă să se afle printre ele.

        Un lucru fascinant la acest roman este că pare doar un alt YA, cu limbaj juvenil, se citește ușor, personajele sunt adolescente, însă sub acest strat de superficialitate se află multe lecții importante și semnale de alarmă pentru societatea în care trăim. Wonder Woman: Fiica Războiului este o aventură care nu trebuie ratată!

*Nu știu ce glume încearcă să facă platforma pe care scriu, dar m-am trezit cu articolul șters mai mult de jumătate (după ce îl salvasem) și a trebuit să îl rescriu. Ați pățit vreodată așa ceva? Mi se pare cel mai oribil lucru. Oricum, aveți grijă de voi și sper să ne citim și data viitoare! :)