Gen: Jurnal, memorii
Editura: Litera
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 208
Rating:
Cartea poate fi achiziționată de aici
„Era datoria mea să te protejez, Bana. Cel mai important lucru din lume pentru orice mamă este siguranța copiilor ei. În ziua în care au început să cadă primele bombe mari în Alep, în vara lui 2012, mi-a fost groază gândindu-mă la cât de greu îmi va fi să vă ocrotesc. Era pentru prima oară când mă simțeam neputincioasă, și nu avea să fie, nici de departe, ULTIMA.”
Impresii despre carte
De curând am fost întrebată ”ce este fericirea?”, iar fără să stau pe gânduri am zis răspicat faptul că: am familia sănătoasă și că în țara mea nu este război, acestă întrebare mi-a trezit în minte amintirea unei cărți pe care am citit-o în vacanța de iarnă. Această carte a avut un impact atât de puternic asupra mea încât azi, destul de târziu ce i drept m-am decis să scriu despre ea, să scriu despre lucrurile care m-au marcat și să înțeleg că sunt atât de norocoasă că azi am putut să merg la școală și să hoinăresc pe străzile orașului fără teama că în orice moment familia mea ar putea muri!
Dar nu toți avem șansa asta, nu toți ne putem vedea țara în pace și familia plină de zâmbete!
Bana Alabed, autoarea cărții a trăit pe pielea ei tot masacrul războiului din Siria, Alep în 2012 momentul când copilăria ei a făcut trecerea la tonurile gri ale războiului și a șiroaielor de lacrimi ale oamenilor care-și pierdeau patria și cel mai important FAMILIA!
”Ce poate fi mai rău pentru un om decât să fi nevoit să te rupi de patria ta?!”
Noi toți adesea spunem că dacă se va întâmpla ceva în țara noastră vom pleca fără să ne uităm înapoi, fără să regretăm pentru că știm că ne vom îndrepta spre un loc mai bun decât în cel în care ne-am născut, dar omul nu va putea merge niciodată într-un loc mai bun decât cel în care s-a născut, decât cel în care rădăcinile lui sunt adânc înfipte în pământul patriei!
Omul e atât de legat de țara sa încât nici nu își dă seama, încât nici nu conștientizează că ceea ce are mai de preț e faptul că pe pământul unde s-a născut și-a întemeiat o familia și-a clădit un drum!
Declanșarea războiului din Siria reușește să-i fure Banei tot ce are ea mai de preț, îi fură copilăria, dreptul de a merge la școală, dreptul de a se juca și a sta în parc ca toți cei de vârsta ei!
Bana trece prin niște perioade dificile, perioade în care ea trebuie să uite că are doar 8 ani, trebuie să se transforme într-un adult și trebuie să înțeleagă că din pricina războiului familia ei nu ii va mai putea oferi atât de multe lucruri ca înainte, dar asta nu o face pe Bana să renunțe.
Romanul este plin de momente dure văzute prin ochii unui copil care la 8 ani ar trebui să fie într-un parc, nu la subsolul unei clădiri ascunzându-se de bombe.„Sigur că ai o mulțime de cicatrici, Bana, de pe urma a tot ce ai văzut, dar ai și un suflet puternic, pentru că ai crescut pe timp de război. Ai învățat să fii optimistă și să reziști, astfel te-ai fi prăbușit. Asta este cea mai dificilă lecție pe care ai învățat-o în scurta ta viață - că nu trebuie să-ți pierzi speranța, Bana.”
Am nevoie de pace este o carte care poate fi citită indiferent de vârstă, de preferințe în literatură sau de alte lucruri. Cu siguranță este o carte prin ale cărei file merită să te pierzi într-un interval de timp relativ scurt, cartea nu este groasă și în plus are ilustrații, care au rolul de a vă confirma îngrozitoarele întâmplări ale războiului civil din Alep.
Spor la citit!!!
Extraordinara si plina de emotie!!
RăspundețiȘtergereFoarte foarte traznita!
Faină coperta că de citi nu știu
RăspundețiȘtergereSalaam alaikum. Sânt entereszat ș-i ași do-ri s-ăi ajųt.
RăspundețiȘtergereLea-ș da o minge da' are bolfă
RăspundețiȘtergereO recenzie foarte bună. Mi-a plăcut această carte, deoarece descrie războiul civil prin ochii unui copil, fără stereotipuri sau exagerări. Mulțumesc pentru recomandare!
RăspundețiȘtergereMinciuni!
ȘtergereDak vretz ii ânvăt karate.
RăspundețiȘtergereLe dau ulei si zahăr . Votez Viorica Dăncila . Hai PSD!!
RăspundețiȘtergereSzép könyv, de nem tudom, hogyan kell elolvasni a román nyelvet
RăspundețiȘtergereDa
RăspundețiȘtergereCumpăr pământ. Sunați la 0725223262.
RăspundețiȘtergereCea mai urâtă carte pe care am scris-o
RăspundețiȘtergereMotorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.
RăspundețiȘtergere^ CE E CU COMENTARIILE DE MAI SUS? =))))))))))))))
RăspundețiȘtergere5 lei negociabil ?
RăspundețiȘtergere69
RăspundețiȘtergereVând șobolani congelați 10 lei bucata
RăspundețiȘtergereAdolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austro-Ungariei (în prezent în Austria), în apropiere de granița cu Imperiul German.[31] Adolf a fost al patrulea din cei șase copii ai lui Alois Hitler și Klara Pölzl (1860–1907). Frații mai mari ai lui Adolf—Gustav, Ida și Otto — au murit în copilărie.[32] La vârsta de trei ani, familia lui s-a mutat în Passau, Germania.[33] Aici el a căpătat distinctivul accent bavarian, în locul celui austro-german.[34][35][36] În 1894 familia lui s-a mutat la Leonding (lângă Linz), iar în iunie 1895, Alois s-a retras pe un mic latifundiu din Hafeld, lângă Lambach, unde se ocupa de fermă și albine. Hitler a absolvit Volksschule (o școală de stat) de lângă Fischlham.[37][38]
RăspundețiȘtergereEforturile lui Alois Hitler în menținerea fermei din Hafeld s-au soldat cu eșec și, drept urmare, în 1897 familia s-a mutat în Lambach. La vârsta de opt ani, Adolf lua lecții de cântat și cânta în corul bisericesc.[39] În 1898 familia lui s-a reîntors definitiv în Leonding. Moartea fratelui său mai mic în 1900, Edmund (cauzată de pojar) l-a afectat profund pe Hitler.[40]
Alois a făcut o carieră de succes în serviciul vamal și a dorit ca fiul său să-i urmeze calea.[41][42][43][44] Ignorând visul fiului de a termina o școală clasică și să devină artist, în septembrie 1900, Alois l-a trimis pe Hitler la Realschule în Linz.[45] Ulterior, în Mein Kampf, Hitler era să dezvăluie că intenționat a învățat prost la școală, sperând că tatăl său era să observe aceasta și să-l lase să-și urmeze visul său.[46]
Ca și mulți alți germani din Austria, Hitler a început a dezvolta idei naționaliste germane încă din tinerețe.[47] El și-a exprimat loialitatea doar față de Germania, disprețuind Monarhia Habsburgică care se afla în declin și dominația ei asupra unui imperiu pestriț etnic.[48][49] Hitler și prietenii săi foloseau salutul "Heil" și cântarea "Deutschlandlied" în loc de imnul imperial austriac.[50]
După decesul neașteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, succesul lui Hitler la școală s-a deteriorat și mama sa i-a permis să plece.[51] El s-a înscris în Realschule din Steyr în septembrie 1904, unde comportamentul și performanțele sale au prezentat unele îmbunătățiri.[52] În 1905, după ce a susținut repetat examenul final, Hitler a părăsit școala fără ambiții de continuare a studiilor sau planuri clare pentru o carieră.[53]
Din 1905 Hitler s-a mutat la Viena. Timp de șase ani a dus o viață mizeră boemiană în cele mai sărace cartiere ale orașului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta și vindea în cafenele. Hitler a încercat să intre la Academia de Arte Frumoase din Viena în 1907 și apoi în 1908, dar a fost respins de fiecare dată.[54][55]
Pe 21 decembrie 1907, mama lui Adolf moare de cancer la sâni, la vârsta de 47 de ani.
La Viena, Hitler a făcut cunoștință cu concepțiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii și discursuri șovine, antisemite, rasiste care l-au influențat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist și escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mișcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politică naționalist-șovină,[56] și primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creștin de orientare virulent antisemită.[57] Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi văzut în Viena o „babilonie de rase”, a emigrat în Germania, în mai 1914, stabilindu-se la München, pe care îl considera oraș „cu adevărat german”.
https://filmeporno.vip/categorie/sex-in-grup/
RăspundețiȘtergereIosif Vissarionovici Stalin (în rusă: Иосиф Виссарионович Сталин ► pronunţie ► , născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, în georgiană: იოსებ ბესარიონის ძე ჯუღაშვილი, 18 decembrie 1878[12] – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.
RăspundețiȘtergereSub Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928) și agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o societate țărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu, țara sa devenind a doua putere economică din lume.[13] Agricultura sovietică, care a fost exploatată pentru finanțarea industrializării, a continuat să fie subdezvoltată pe toată durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa facă față opoziției generalizate a chiaburilor, în fapt, cei mai harnici și gospodari oameni ai satelor, având ca rezultat o luptă înverșunată a multor țărani împotriva autorităților.
În acest timp, Stalin a argumentat că fracționismul Partidului Comunist aflat la putere ar putea slăbi Uniunea Sovietică în fața inamicilor externi. Pe durata deceniului al patrulea, el, practic, a eliminat opoziția politică prin intermediul sistemului foarte dur al exilului intern (vezi Gulag) și prin execuții, iar prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populației, a câștigat sprijinul sau cooperarea lor cu regimul.
O victorie greu cucerită în Marele Război pentru Apărarea Patriei, 1941–1945, (care a fost posibilă cel puțin parțial datorită capacităților de producție ridicate în timpul industrializării forțate), a pus temelia pentru formarea Pactului de la Varșovia și a consfințit poziția URSS drept una dintre cele două superputeri mondiale dominante, poziție pe care a menținut-o pentru aproape patru decenii după moartea lui Stalin (în 1953). Cu toate acestea, generațiile de conducători care au urmat au repudiat stalinismul. Succesorul lui Stalin și prim-secretar al partidului, Nikita Hrușciov, a denunțat folosirea represiunii în masă și cultul personalității, (în 1956). [1]
În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu ziua sa de naștere era sărbătorită pe 26 ianuarie. În perioada postdecembristă a fost prezentat Registrul stării civile care dovedește că Ceaușescu s-a născut în ziua de 23 ianuarie 1918.[12][13] Din Revista muzeelor și monumentelor reiese că actul de naștere eliberat de primăria localității se găsea la muzeul din Scornicești[14] încă dinainte de 1989, astfel încât prezentarea din perioada postdecembristă nu este o noutate. Data de 26 ianuarie 1918 apare și într-un referat întocmit în perioada interbelică.[15] Familia Ceaușescu a fost o familie de țărani cu 10 copii. Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și își mai susținea familia din croitorie. „Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie și înjura...”, spunea despre el bătrânul preot din Scornicești.[16] Mama lui, Alexandrina (născută Lixandra), era o femeie supusă și muncitoare.[16] Casa lor avea două camere, iar mâncarea de bază era mămăliga. Nicolae a făcut patru clase la școala din sat, în care învățătorul preda într-o sală cursuri simultane pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil.[16] La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu a plecat la București, unde s-a angajat ca ucenic de cizmar.[17][18] Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, și-a inițiat ucenicul în misiuni conspirative.[16]
RăspundețiȘtergere