Forma Apei de Guillermo Del Toro și Daniel Kraus (recenzie, editura Polirom)

Titlu original: The Shape of Water
Gen: young adult,  romance
Editura: Polirom
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 419
Rating: 
Mulțumesc Libris pentru acest roman! 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Creatura aia n-a vrut să facă rău nimănui, suspină. Vreme de secole, n-a făcut rău nimănui. Noi i-am făcut asta. Noi am târât-o aici. Noi am torturat-o.Ce mai urmează, Lev? Ce specii mai ștergem apoi de pe fața pământului? Pe noi înșine? Așa sper. Pentru c-o merităm.

       

Este anul 1962 și Elisa Esposito o fată mută, rămasă din copilărie fără părinți, crescută la un orfelinat este o simplă angajată în postul unei femei de serviciu la un centru de cercetare. Duce o viață al naibii de grea, încă de când era mică era tratată cu o oarecare reticență din partea oamenilor. Întotdeauna s-a integrat mai greu (sau deloc) în societate și de aceea toată viața a fost retrasă, a renunțat la ideea de normalitate și s-a săturat de toate momentele în care oamenii râdeau de ea. Odată cu acest job în viața Elisei a apărut și Zelda, cea mai bună prietenă și în același timp colegă la serviciu.  Fetele își împărtășeau toate secretele una alteia având o noapte întreagă la dispoziție pentru a discuta vrute și nevrute. 

Toată acțiunea din Forma apei prinde puțină culoare în momentul în care se întâmplă ceva în centrul Ocam. Se întâmplă ceva în laboratorul F-1, laborator în care nu aveau acces numai cu acordul unui superior. Într-o seară oarecare, pe lista lor cu încăperi se află și această cameră. Punctul critic în care Elisa Esposito l-a văzut pentru prima dată pe Deus Brânquia, creatura care a ajuns să o cucerească și de care s-a îndrăgostit. 
Totul începe să se schimbe în viața fetei din momentul în care aceasta l-a întâlnit pe „aquaman” și ajunge să se gândească numai la el, numai la viața petrecută alături de el și la tot felul de posibilități prin care s-ar putea strecura în F-1 fără să fie sancționată.

„O fată zicea „Tipul m-a făcut să mă simt cineva”, iar Elisa s-a gândit luni de zile la asta. Cum o fi să te simți cineva? Să exiști dintr-odată nu doar în lumea ta, ci și în a altuia?”

De ce i-am dat numai trei steluțe romanului lui Guillermo Del Toro și Daniel Kraus despre care am auzit o grămadă de lucruri pozitive? Pentru că nu prea a fost pe gustul meu, mie nu-mi place să stau mai mult de 200 de pagini și să citesc despre... mai nimic? Chestii irelevante care m-au plictisit la maximum și care m-au băgat în reading-slump. Mi-a plăcut că aici, personajele au fost foarte bine definite, am putut să relaționez cu ele în adevăratul sens al cuvântului și de asemenea și imaginile care erau prezente în fiecare capitol au ajutat.

Nu știu nimic despre film dar trebuie să recunosc că nu prea mi-a plăcut de Elisa, mi s-a părut puțin cam toantă și adesea mi s-a părut că o căuta cu lumânarea, deși scăpa ieftin de cele mai multe ori, fără prea multe bătăi de cap. Mi se pare că povestea nu a fost destul de concisă și nu mi-a plăcut că acțiunea a început la pagina 400 din 419. 

Despre sfârșit nu mai vreau să zic nimic, mi s-a părut cam pueril și m-am așteptat la el așa că nu a fost ceva wow chiar dacă au fost câteva întorsături de situație eșuate.

I-am dat trei steluțe pentru stilul în care aceasta a fost scrisă și pentru originalitate. Per total, vă recomand cartea pentru o lectură ușoară în care să nu te prea implici emoțional.