Recenzie: Călătorie în abis de Mădălina Rusescu

Titlu original: Călătorie în abis
Gen: romance
Editura: Libris Editorial
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 243
Rating:

Mulțumesc autoarei pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„În mine știu că se zbat tainele lumii. Sunt martora războiului celor două conștiințe opuse pe care Dumnezeu le-a lăsat în fiecare dintre noi. În mine răsună voci, ecouri din toate părțile, e un haos total ascuns bine sub zâmbetul larg pe care doar dacă nu vrei să-l vezi, nu îl vezi. (...) În mine se deschid și se închid portalurile lumii pe care îmi doresc din tot sufletul să o proiectez în realitatea asta, în care cred că îmi doream ca domnul T. să mă țină de mână...”

            

     Îmi dau seama că această carte ar fi vrut să fie una filosofică, despre căile ciudate ale destinului, o poveste profundă despre o iubire imposibilă care devine posibilă, spusă cu un limbaj metaforic și plin de lirism, însă, ceea ce a reușit autoarea să ilustreze prin cartea asta este doar încă o poveste tip Wattpad, într-adevăr scrisă (aproape) bine gramatical, dar cu personaje banale și o poveste cum nu se putea mai incredibilă.
      Începutul este într-adevăr interesant. Facem cunoștință cu protagonista noastră și existența ei haotică. Gândurile ei sunt extrem de împrăștiate, și le vom contempla din plin, deoarece narațiunea este la persoana întâi. Viața Cassandrei este cum nu se poate mai monotonă și trebuie să și-o continuie, deci, în modul ei firesc: să meargă la muncă dis-de-dimineață. Însă pe drum se întâlnește pentru prima dată cu un domn elegant de la care nu-și va mai putea lua gândul 100 de pagini de aici încolo, cu toate că, știa exact 3 lucruri despre el: 1) că e blond 2) că e medic 3) că îl cheamă Vlad Teodorescu.
      Ni s-a întâmplat tuturor. Vedem un străin pe stradă și ochii noștri se transformă în inimioare când ne uităm la fața lui superbă. Dacă suntem norocoși, inițiem și o conversație stângace cu el. Dar, naratoarea noastră era convinsă că Vlad Teodorescu era iubirea vieții ei. Când mergea cu bicicleta în parc se gândea la el. Razele soarelui care intrau pe geam îi aminteau de el. Când s-a sărutat cu fostul ei iubit s-a gândit la el. Sper că ați priceput aluzia. Cassandra nu-l iubea cu adevărat pe tipul acela, cum nici nu e posibil să iubești o persoană despre care nu știi nimic, ci era complet obsedată de el. Atât de obsedată, încât unele pasaje sunt cam înfricoșătoare.
        Și... naratoarea are 24 de ani. Nici măcar nu e o adolescentă, fapt care poate ar face întâmpările din această carte să fie oarecum mai ușor de digerat. *Ok, nu și partea în care Cassandra devine schizofrenică și are o halucinație cu V. Teodorescu, în public; partea asta a fost deja prea mult*.

        Plot twistul este că fata va suferi un accident în Spania și va dobândi amnezie. În acel punct, cartea se schimba radical (slavă domnului, scăpăm de pasajele nenumărate cu Vlad). Nu sunt expertă, însă pe mine chiar nu m-a convins prestația Cassandrei. Nu m-aș aștepta în niciun caz ca amnezia să fie vindecată ca în această carte, dar, oricum, nu aveam mari pretenții, pentru că este o carte stereotipică de dragoste la urma urmei. Deci, am sărit multe pasaje din această secvență.
       Revenind la personaje: Cassandra este adolescenta naivă de 24 de ani, cea mai bună prietenă a ei se comportă ca un sugar, deși este de o vârstă cu ea (și Cassandra o alintă „Cocuța”), doctorul minunat este bărbatul fatal, inteligent și bun la toate, și jumătatea perfectă a Cassandrei. Nu vă așteptați să empatizați cu vreun personaj, pentru că veți fi dezamăgiți. Toate personajele sunt încadrate în niște tipare stricte, fără să aibă nicio însușire specială.
       Și acum cred că am ajuns la momentul în care mă întrebați de ce am terminat, totuși, cartea. Pentru că, nu este dureros de lungă și nu vreau în niciun caz să jignesc autoarea cărții, însă, mi s-a părut atât de penibilă cartea încât a devenit amuzant. Evident că romanul a avut un sfârșit penibil pentru a fi în ton cu restul cărții, iar destăinuirea lui V. Teodorescu m-a șocat cu desăvârșire la cât de înspăimântătoare a fost.
       Nu regret că am citit cartea și o recomand în favoarea cărții Fluturi, și a câtorva de pe Wattpad, dar nu și dacă aveți ceva mai bun de atât în bibliotecă.