Recenzie: Umanii de Matt Haig

Titlu original: The Humans
Gen: sf, comedie, filosofie
Editura: Nemira
An apariție: 2016
Număr de pagini: 376
Rating:  
Mulțumesc editurii pentru acest roman! 
Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Să vorbești cu un uman la care ții, mi-am dat seama, era ceva atât de plin de pericole ascunse, că era o minune că oamenii își mai băteau capul să vorbească în vreun fel. Aș fi putut să mint. Aș fi putut să redactez totul. Dar am priceput că minciuna, deși esențială pentru a face ca o persoană să rămână îndrăgostită de tine, nu era exact lucrul pe care îl pretindea iubirea. Aceasta pretindea adevărul.”

      

     Cartea umanii îți dă prilejul de a privi lumea prin ochii unui profesor de la Cambidge proaspăt decedat, căruia i-a fost posedat corpul de un extraterestru de pe o planetă foarte, foarte îndepărtată. Matt Haig reușește să ilustreze cu ajutorul umorului niște învățături filsofice și ne reamintește cum doar noi, umanii, complicăm ceea ce este simplu.

     Mi-a plăcut cartea încă de la primele pagini, pentru că am simțit pur și simplu emoția cu care a fost scrisă. Ar fi stupid din partea noastră să credem că în acest roman protagonistul chiar este un extraterestu. Dacă am arunca o privire sub stratul superficial al cărții, am observa că extraterestrul nu este nimeni altcineva decât autorul, care, în urma unor probleme mintale a uitat cine este cu adevărat și a ajuns să se simtă un străin în propriul său trup. 

      Deși în esență tratează probleme foarte serioase, Umanii este un roman foarte amuzant și cu siguranță i-ar putea fura oricui un chicot de pe buze scena în care profesorul de la Cambridge aleargă gol în curtea unei școli de măicuțe, numite Corpus Christi (Corpul lui Hristos). Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost scrisă, conform autorului, pentru a înveseli ziua cuiva.

     Matt Haig țipă în gura mare că banii nu aduc fericirea și că singurul lucru cu adevărat valoros de pe această lume este iubirea. S-ar putea să aibă foarte multă dreptate. Familia Martin este la începutul romanului putred de bogată și totuși nimeni nu este fericit: soțul este mereu stresat și nu are niciodată timp pentru familia lui, soția parcă a uitat cu totul cine este, iar copilul e cu un pas în groapă și dorește să-și curme zilele.

      Vindecarea începe cu gesturi mici, atât de mărunte încât nu puteau fi observate. Începe în primul rând când extraterestrul îi acordă atenție „copilului” lui, neștiind că gazda sa fusese un nemernic care nu dădea doi bani pe familie. Sentimentele extraterestrului încep să se contureze, iar indiferența lui se transformă în iubire față de o specie care până atunci îi fu străină.

        Sunt sigură că Umanii va fi pe placul tuturor iubitorilor de matematică în primul rând, pentru că religia extraterestrului este matematica, exact cum a spus-o și el. De fapt, matematica stă la baza misiunii lui ucigașe pe Pământ, însă vă las pe voi să descoperiți mai multe.

        Mi-a plăcut cum cartea a reușit mereu să îmi capteze atenția și cum mi-a oferit o altă perspectivă asupra lucurilor. Nu pot spune că am fost mereu de acord cu sfaturile acordate în roman, însă Umanii este o lectură ușoară, care ar putea încălzi inima oricui și o recomand cu drag, mai ales persoanelor care caută ceva inedit.