Gen: YA, fantasy, romance
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 476
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Ți-am scris o scrisoare când eram în capitală. Atât de proastă, să mărturisesc totul în scris. Am spus tot ce am făcut. Informațiile date lui Tensen. Felul în care am trădat imperiul. Ce simțeam. Tata a citit scrisoarea. I-a dat-o împăratului. Kestrel plângea în timp ce vorbea. Și știu, știu că l-a durut, că am stricat ceva, că a simțit cum se strică ceva. Poate că pentru el nu mai eram eu, înțelegi? Nu mai eram fiica lui. Nu mai eram o persoană cunoscută. Ci doar un străin mincinos. Dar cum a putut? De ce nu m-a putut iubi pe mine cel mai mult? Sau suficient? De ce nu m-a putut iubi destul de mult încât să mă aleagă în detrimentul regulilor lui?
Sărutul câștigătorului este ultimul volum din trilogia Blestemul câștigătorului, o serie de cărți care va rămâne cu mine pentru totdeauna și care m-a învățat cum e să iubești cu adevărat o carte. La începutul acestui volum, iadul se dezlănțuie. Kestrel este acuzată de trădare și trimisă într-un lagăr de muncă. Singurul care ar putea să o salveze nu are nici cea mai vagă idee câtă nevoie are de ajutorul său și când va afla în cele din urmă, s-ar putea să fie deja prea târziu.
Când Arin reușește să o scoată afară pe Kestrel din lagărul de muncă, își dă seama că a salvat doar o carapace, doar umbra unei persoane care fusese cândva jumătatea inimii lui. După ce am văzut prin câte au trecut împreună Kestrel și Arin în romanele anterioare, e sfâșietor să-i știm atât de aproape unul de celălalt și totuși atât de departe. E dureros să vedem cum Kestrel e înspăimântată de Arin, și cum îl respinge pe omul cu care se lupta să fie împreună.
Chiar dacă Kestrel s-a schimbat atât de mult după ce și-a pierdut memoria, într-un fel sau altul tot a reușit să rămână la fel de puternică și minunată ca vechea Kestrel pe care o iubeam cu toții. Kestrel este o adevărată luptătoare, pentru că după suferința enormă prin care a trecut, descoperă o cale prin care să se reinventeze.
Arin e și fericit și trist pentru că a recuperat-o pe Kestrel. Fericit, pentru că, chiar dacă ea îl urăște și e înspăimântată de el, e bucuros să o știe în siguranță. Însă o parte din el încă ar dori ca vechea Kestrel să se întoarcă. Zeul lui ocrotitor, cel al morții, surâde în acest roman, deoarece Arin își pune viața în pericol periodic. Războaiele contra Valoriei par să nu se mai sfârșească.
Ultimul volum are un început extrem de reușit, care promite, însă nu mi se pare că s-a ridicat la înălțimea celorlalte două volume. Da, este scris la fel de bine și povestea este una ce te captează încă de la prima pagină, dar sutele de descrieri ale bătăliilor au făcut uneori Sărutul Câștigătorului un chin pentru mine. Trebuie să recunosc că nu sunt un fan împătimit al luptelor, cel puțin din cărți, însă asta nu e valabil neapărat și pentru voi. Poate că vouă vă va plăcea și acest volum la fel de mult.
Una peste alta, cred că „Sărutul căștigătorului” este un sfârșit decent al acestei trilogii minunate. Mă bucur că seria nu a decăzut din ce în ce mai mult, sau nu a fost lungită până la nesfârșit, așa cum se întâmplă cu majoritatea. Ultimul volum este aproape la fel de bun ca primul, însă, în mod firesc, nu se poate compara cu al doilea, care a fost fără cusur, din punctul meu de vedere. Abia aștept să terminați și voi această trilogie, pentru că într-adevăr merită!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu