Titlu original: The Midnight's Library„ Trebuie să înțelegi un lucru, dacă vrei să câștigi cândva jocul de șah, a zis bătrâna, de parcă Nora nu avea nimic mai important la care să se gândească. Și ceea ce trebuie să înțelegi este că jocul nu se termină niciodată până când nu se încheie cu adevărat. Nu se termină dacă mai rămâne chiar și un singur pion pe tablă, jocuul continuă. Și chiar dacă ai fi pion - și poate că toți suntem asta -, ar trebui să ții minte că pionul este cea mai deosebită piesă dintre toate. Și asta, pentru că un pion nu este niciodată un simplu pion. Un pion este o potențială regină. Tot ce trebuie să faci e să găsești o modalitate de-a înainta. Pătrățică cu pătrățică. Poți să ajungi în capătul opus al tablei, unde să descătușezi tot felul de puteri.”
Contrar a ceea ce ați putea crede, „biblioteca” lui Matt Haig nu este altceva decât un purgatoriu, o șansă de ați reface viața după ce crezi că totul s-a năruit. Ar fi o blasfemie să numim Biblioteca de la miezul nopții un simplu fantasy, deoarece esența acestui roman este mult mai profund umană decât atât. Matt Haig răspunde la întrebări care ne macină pe toți prin proza lui hipnotizatoare, care te captivează încă de la prima pagină. Tu ce ai face dacă ți s-ar oferi o a doua șansă?
Povestea este anticipată de un citat încărcat de melancolie, al Sylviei Plath: „Nu voi putea nicicând să fiu toate persoanele care aș vrea să fiu și nici să trăiesc toate viețile care mi-ar plăcea.” Poate vă amintiți cum Esther, alter ego-ul Sylviei, și-a comparat viața cu un smochin, fiecare posibilă viață fiind un fruct din acel pom, și pe măsură ce ea medita pe care să o aleagă, smochinele s-au copt și au căzut stricate la picioarele ei.
Spre deosebire de muza cărții, care privește posibilitățile infinite ale viitorului cu angoasă, Matt Haig ne deschide porțile spre un univers unde putem alege orice viață ne dorim. Cu toții avem concepția că orice detaliu insignifiant ne poate schimba radical viața (Efectul fluturelui). Ei bine, nu putem ști dacă este așa sau nu, însă Biblioteca de la miezul nopții ne propune să analizăm diferite variante ale modului în care ar putea arată viitorul protagonistei.
Nora, personajul principal, m-a fascinat încă de la începutul romanului. Cu siguranță și voi vă veți întreba cum de o femeie atât de inteligentă ca ea, care știe fel de fel de lucruri despre știință, care avea un talent extraordinar la înot în copilărie, care compunea cântece apreciate de multă lume încă din adolescență, cum de un suflet atât de promițător a ajuns să vrea să moară? După ce animăluțul de companie îi decedează și este dată afară de la serviciu, Nora se surprinde complet singură și fără niciun țel, așa că decide să-și ia viața.
Însă universul are alte planuri pentru ea. Căci de îndată ce-și duce la bun sfârșit fapta deplorabilă, femeia se trezește în mijlocul unei biblioteci. Deși la început pare o bibliotecă normală, Nora află destul de curând că acolo, fiecare carte împrumutată ascunde o poveste care e chiar o variațiune a vieții tale, ba chiar o viață pe care tu o trăiești în alt univers, unde ai luat o decizie diferită. Odată ce găsește o viață care să îi placă, o poate păstra, e atât de simplu. Însă ce e vreodată așa simplu cum sună inițial?
Matt Haig este un om care a suferit foarte mult de pe urma depresiei și anxietății, deci puteți fi siguri că vorbele lui sunt încărcate de tâlc. Vorbele lui nu sunt cuvinte, ci mai degrabă ancore de salvare, deschizătoare de uși, sau, mai pe scurt, speranță. Încă o dată, este o carte fantasy, însă se poate învăța mai mult din ea decât din multe cărți de dezvoltare personală. Citiți și veți descoperi singuri adevărurile pe care le ascunde, adevăruri simple pe care le respingem din ignoranță.
Biblioteca de la miezul nopții este un prieten care te îmbrățișează și îți spune că va fi bine, că există lumină la capătul tunelului. Povestea Norei e povestea ta, pentru că poate (și sper că) n-ai avut gânduri atât de extremiste ca ale ei, însă mulți dintre noi s-au lăsat prinși în mrejele viitorului încât am uitat să trăim, am uitat că prezentul e tot ceea ce avem.
Sună așa bineee! Mulțumim pentru recenzie! SPor la lecturi!
RăspundețiȘtergereNu doar sună! E mult peste așteptările mele. Mulțumesc mult de comentariu. Lecturi plăcute!🙃
Ștergere