Un an la Oxford de Julia Whelan (recenzie, editura Rao)

Titlu original: My Oxford Year
Gen: : YA, romance
Editura: Rao
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 359
Rating: 
Înainte de toate, țin să mulțumesc foarte mult editurii pentru acest exemplar. Dacă povestea Ellei vă face cu ochiul, nu uitați, puteți să vă achiziționați propriul vostru exemplar dând un singur click aici.

„Se spune că acum oamenii trăiesc cel mai mult. Fals. Suntem pur și simplu ținuți în viață mai mult. Conceptul de moarte demnă. A existat în fiecare civilizație. Grecii beau cucută. Romanii se aruncau în săbii . Samuraii își făceau seppuku. Cavalerii medievali, protejați atât de bine de armură încât nu aveau cum să se sinucidă pe câmpul de luptă, își acordau unul altuia acest privilegiu, cu ajutorul unui stilet, un pumnal înfipt printre plăcile armurii, direct în inimă. Dar noi? Noi n-avem parte de stilet. Noi vindecam oamenii până la moarte.”- pagina 268

            

SINOPSIS:

Ella Durran este o americancă tânără și ambițioasă care a primit o bursă

la Oxford. Aventura în Oxford devine pentru Ella o adevărată călătorie

inițiatică. Împreună cu bărbatul care îi stă alături, aceasta trece

printr-o experiență dramatică, ce îi va schimba pentru totdeauna

perspectiva asupra vieții și o va ajuta să se cunoască mai bine pe ea

însăși. Deși aventura în care se implică nu are inițial nicio miză

sentimentală, aceasta devine pe parcurs o poveste incredibil de

profundă.

PĂREREA MEA:

  Vă spun încă de la începu tare și răspicat că am adorat cartea, sunt înnebunită după ea și încă nu-mi vine să cred. Am avut atât de multe sentimente citind acest roman încât nu-mi pot da seama că s-a terminat. M-a ținut trează o noapte întreagă pentru că trebuie să vă spun sincer, povestea Ellei Durran m-a captivat încă de prin primele pagini. 

  Totul începe cu un telefon de la un necunoscut. Ella este în mijlocul check-in-ului, urmează să plece la Oxford. S-a pregătit foarte mult pentru momentul acesta și nimic, absolut nimic nu o mai poate întoarce din drum. E pregătită pentru absolut tot și abia așteaptă, însă telefonul pe care îl primește este o șansă spre un viitor mai bun și spre o carieră mai prosperă. 

  Planurile fetei sunt foarte bine puse la punct și are totul programat. Hotărâtă că nimic nu o poate întoarce din drum, schimbându-i vocația și dându-i viața peste cap, în viața ei apare un tip. Un tip al naibii de misterios și de nesuferit pe care Ella ajunge să-l îndrăgească pentru că misteriosul bărbat este alesul, Ella descoperă asta mult mai târziu când problemele și bolile trecutului au început să-i ajungă din urmă. 

O relație problematică care crează multă vâlvă și multe discuții printre prietenii Ellei, însă una serioasă, o relație superbă de care nu ai cum să nu te îndrăgostești. 

„-E ceva elementar. Dacă citești ceva și te întrebi dacă este despre sex, răspunsul este da. Mereu da. Pentru că totul este sex și sexul este totul. Este iubire, și dorință, și intimitate, da, dar este și putere, violență și dominație. La naiba, este creație. Geneză. Începutul a tot.- pagina 116.”

  Trebuie să recunosc că inițial am vrut să dau patru stele cărții pentru că personajele au fost foarte, dar foarte prost conturate, din nou, veșnica mea problemă este că nu știu cum arată oamenii de care m-am îndrăgostit. Însă, am trecut repede peste asta pentru că am putut să-mi dau seama foarte ușor de personalitatea lor din felul în care aceștia se exprimau/vorbeau. 

Stilul autoarei nu a fost pe gustul meu pentru. Că. Eu. Nu. Sunt. Obișnuită. Cu. Propoziții. De. Un. Cuvânt. și cu dialoguri foarte aiurite care inițial, dacă nu stai să le analizezi puțin, nu prea au niciun sens. Am trecut peste asta, spunând că aici este problema mea și este foarte bine că am ieșit din zona mea plictisitoare de confort și am încercat ceva nou. 

Eu, cititoarea care ar critica până și cea mai mică greșeală, am găsit scuza perfectă pentru această poveste pentru că na, o să fiu sincera cu voi și o să vă spun că ESTE OFICIAL CEA MAI BUNĂ CARTE PE CARE AM CITIT-O ANUL ACESTA! Credeți-mă că mă abțin cu greu să nu spun mai mult decât este necesar și mă enervează la culme că descrierea nu e atât de atrăgătoare pe cât mi-aș dori eu să fie. 

„-Te rog să mă auzi. Acesta nu este Oxenfordul tău, Oxenfordul nostru.Dar îți promit, îl vom găsi. Împreună. Pentru că te iubesc și nu o să te las. Va trebui să mă lași tu primul. Alege să rămâi cu mine, iar eu voi alege să rămân cu tine.”- pagina 334

   Am plâns și am suferit alături de personaje, am trăit odată cu ele pentru că mă simțeam foarte apropiată de ei, ca și cum aș fi fost și eu acolo, un mic cameraman care stă mereu pregătit să imortalizeze cele mai bune și cele mai importante momente din viața ta. După cum am spus mai sus, am stat o noapte întreagă să o termin pentru că am simțit că nu mă pot despărți de ea, simțeam că dacă o să pun cartea jos, personajele o să facă ceva fără mine! Și acum, după ce am terminat-o, mă simt pustiită și simt o nevoie nebună să vorbesc despre ea dar, din păcate, o să mă opresc aici, nu vreau să vă stric plăcerea lecturii cu vreun spoiler inutil. 

  Cred că v-ați dat deja seama cu toții că recomand această poveste cu toată ființa și chiar vă rog să o citiți pentru că nu o să regretați!

Palatul de Spini, Cântecul Umbrelor, #1 de Eliza Mazilu (Recenzie, Editura Libris)

Titlu original: Palatul de Spini, Cântecul Umbrelor, #1
Gen: fantasy, young adult, romance
Editura: Libris Editorial
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 475
Rating:  
Mulțumesc Libris pentru acest roman! 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„Fata încercă să se miște dar nu reuși. Râse cu un glas care nu mai era de mult al ei, holbându-se la abisul infinit de întuneric ce se întindea în fața ei. Atâtea vise deșarte, speranțe risipite. Întunericul părea să se holbeze înapoi la ea, dar nu cu ură. Găsea înțelegere în umbrele ce o înconjurau, ascultând-o în cele mai grele ore ale nopții. Devenise un confort să stea închisă în beznă, dar și o povară. Rămânea doar ea cu gândurile ei , lucru ce putea fi atât un blestem, cât și o binecuvântare.”

         

DESCRIERE:

 Un taram unde magia nu cunoaste limite

Emryn, o simpla muritoare cu o reputatie proasta, ar fi dat orice sa scape de puterile ei. Facand parte dintr-un popor de sclavi controlati de elfi, secretul sau ar putea s-o coste nu numai viata ei, ci si a familiei sale. Stia de la o varsta frageda ca avea abilitati pe care niciun muritor nu ar trebui sa le aiba, ce o faceau sa se intrebe daca nu cumva in timp ar putea atrage atentia elfilor Luminii, cele mai puternice creaturi din lume.

Avea dreptate.

Fiind descoperita si condamnata la moarte, Emryn a fost salvata de o bestie mitica si infioratoare care a dus-o tocmai in inima orasului elfilor Intunecati, un popor meschin ce ura oamenii. Afland ca va fi folosita de un grup de rebeli pentru a detrona Marele Consiliu al Elfilor si ca familia ei se afla in mare pericol, Emryn a luat o decizie pe care nu credea ca o va lua vreodata - ii va ajuta sa schimbe istoria lumii, cu pretul protejarii familiei sale. Captiva intr-o lume a frumusetii, a inselatoriei si a cruzimii, singura arma a lui Emryn impotriva lor era sufletul ei. Dar cat va dura pana si-l va pierde?

PĂREREA MEA:

   Mi-a plăcut cartea, mult, am adorat-o și am savurat-o până la ultima pagină dar trebuie să recunosc că nu a fost exact așa cum mă așteptam. Cu răsturnări de situații excelente care îți pun inima și răbdarea pe jar cartea a fost învăluită într-o alură foarte frumoasă și magică care mi-a dat o fărâmă de speranță și care m-a ajutat să evadez din lumea mea, doar aruncându-mi ochii peste pagini. 

  Povestea debutează cu Emryn o simplă muritoare cu o reputație extrem de proastă din cauza statutului pe care mama sa și l-a creat în societate, trei copii din flori dintre care unul cu anumite puteri supra-naturale pe care nimeni, în mod obișnuit nu ar trebui să le aibă. 

Cu doi frați pe cap și o mamă despre care nu ni se dau foarte multe detalii, Emryn este într-un fel stâlpul de rezistență al familiei, cea care pune în mod regulat mâncare pe masă. Vă sună cunoscut? Dap, și mie, Regatul Spinilor și al Trandafirilor. Recunosc că la început nu era chiar atât de vizibil, însă cu cât parcurgeam mai mult și cu cât alunecam mai repede în poveste mi-am dat seama că asemănările sunt destul de evidente ceea ce a devenit destul de enervant la un moment dat. Nu mi-a plăcut să retrăiesc din nou povestea din ACOTAR spusă într-un mod diferit și cu mici, foarte mici schimbări pe ici pe colo. Însă, de apreciat este că povestea Elizei a luat un alt drum, care pe-alocuri a fost oarecum plictisitor și anost, însă, am apreciat originalitatea. 

  Și acum revenind la acțiune, așa cum am spus și mai sus, Emryn este o simplă muritoare foarte prost văzută în societate de sclavi în care trăiește. Muncește din greu pentru fiecare ban pe care îl are și pentru fiecare aliment pe care familia ei o bagă în gură, la fel ca toată lumea. Trece prin situații cumplite, sora ei fiind grav bolnavă, însă, încă un amănunt care m-a deranjat foarte tare a fost faptul că mereu personajul nostru principal scăpa basma curată din orice încăierare, fie ea mare sau mică. Aici mi se pare că apare o problemă majoră, autoarea s-a grăbit să intre foarte repede în acțiune, uitând foarte multe detalii importante. Au fost idei originale și scene superbe care meritau descrieri de vis, însă descrierea pe care acestea au primit-o este puțin peste execrabilă. 

Pentru că tot am ajuns aici, mai vreau să mă leg de un detaliu important peste care a sărit autoarea. NIMENI NU ȘTIE CUM ARATĂ PERSONAJELE. Nu tu culoarea ochilor, nu tu forma feței, nu tu înălțime nu tu nimic. Mda, personajele au fost foarte prost descrise și nu au fost conturate absolut deloc. Mi-am dat seama de personalitatea fiecăruia printr-un mod indirect, cu ajutorul dialogurilor și a descrierii indirecte ceea ce a fost cam nasol pentru că dacă stăm să ne gândim puțin cartea are 400+ pagini, 400 de pagini din care 200 inspirate din Actotar, nu tu descriere bună și nu tu personaje conturate, acum stau puțin pe gânduri și mă gândesc mai bine la ce a cuprins această carte. 

„-Elise și Loras, căprioara și cerbul, despărțiți dar aproape. În timp ce unul înflorește ca primăvara, celălalt se usucă precum toamna. Moartea e mână-n mână cu unul și dușman cu celălalt. Drumurile lor sunt diferite, fiică a vânturilor, dar vor fi reunite. La momentul potrivit, dacă vor supraviețui. Dacă vor rezista.”

  O dăm pe repede-înainte și vă spun că eroina noastră, în personajul principal feminin, Emryn se vede prinsă într-o cursă din care nu mai poate să iasă. Pregătită să salveze tărâmul elfilor de sub niște stăpâniri greșite riscă să-și piardă frații și riscă să se piardă pe ea. Cu multe secrete care ies la iveală și multe întorsături de situație povestea se termină într-un mod foarte sec, după părerea mea, încă un minus adăugat la acea listă lungă. 

Mi-ar fi plăcut să fie mult mai multă dragoste și mi-ar fi plăcut ca relațiile dintre personaje să fie mult mai evidente. Aștept cu sufletul la gură volumul doi pe care o să-l citesc cu siguranță.

I-am dat patru steluțe pentru că mi-a fost foarte dragă cartea și îmi e foarte dragă autoarea. Susțin autorii români și cu siguranță Eliza este una dintre cele mai bune autoare de la noi, are o imaginație bogată și un stil acceptabil de scriere față de alții care își bat joc de propriile creații. 

  Vă recomand cartea cu drag dacă vreți o lectură mai ușoară care să vă stimuleze bătăile inimii la fiecare scenă. 

 

STABILO: INSTAGRAM

PENTEL: INSTAGRAM

Totul se termină cu noi de Colleen Hoover (recenzie, Editura Epica)

Titlu original: It Ends with Us
Gen:  YA, romance
Editura: Epica
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 406
Rating: 
Cartea poate fi achiziționată acum dând un singur click aici. 

 „Nu sunt un fan înfocat al desenelor animate, dar ți-l recomand pe acesta. Îmi plac desenele animate care te fac să râzi, dar și să simți ceva. După ziua de azi, cred că ăsta este desenul meu preferat. Pentru că, în ultima vreme, am simțit că mă înec și, uneori, oamenii au nevoie de ceva care să le amintească să înoate în continuu.”

        

             

SINOPSIS:

  Uneori, cei care te iubesc te rănesc cel mai tare. Lily Bloom nu a avut întotdeauna o viață ușoară, dar asta nu a oprit-o niciodată să muncească din greu pentru a-și îndeplini țelurile. A evoluat foarte mult: a absolvit liceul, s-a mutat la Boston și și-a început propria afacere. Când Lily îl cunoaște pe Ryle Kincaid, un chipeș neurochirurg, se simte imediat foarte atrasă de el și viața i se schimbă brusc.

Ryle este un tip hotărât, încăpățânat și poate chiar puțin arogant. Este, de asemenea, sensibil, deștept și foarte atras de Lily. În plus, arată dumnezeiește în uniformă de medic. Lily nu și-l poate scoate din minte. Însă el respinge categoric ideea de a avea o relație serioasă și de lungă durată. Chiar și atunci când Lily pare să devină excepția de la această regulă, ea tot vrea să afle motivul care l-a făcut să nu-și dorească decât aventuri de o noapte.

Pe măsură ce întrebările legate de noua ei relație o copleșesc, apar și gândurile cu privire la Atlas Corrigan, prima ei iubire, cu care a avut o legătură deosebită. Atunci când Atlas reapare brusc în viața lui Lily, tot ce a clădit împreună cu Ryle amenință să se destrame.

PĂREREA MEA:

  Nu am puterea să descriu în cuvinte această carte, dar tot ce pot să spun despre ea este că imediat ce m-am afundat în lectură, am simțit-o și am adorat-o. Cred cu tărie că fiecare om ar trebui să citească această carte, pe lângă faptul că ai foarte multe lucruri de învățat din experiența de viața a protagonistei, ai și o poveste minunată cu care te poți delecta într-o zi stresantă.

  Am citit cartea aceasta în mai puțin de o zi, nu m-am putut despărți de ea, în adevăratul sens al cuvântului, pur și simplu simțeam nevoia să știu cum viața protagonistei înflorește chiar în fața mea. Cu o adolescență grea în spate, Lily decide să rămână pozitivă în ciuda faptului că tocmai l-a îngropat pe tatăl său, o noapte groaznică, nu pentru că Lily s-ar simți sfâșiată de durere, din potrivă, Lily nu simte nimic. Durerea ei este ameliorată de amintirile crunte de care va fi mereu bântuită, răposatul ei tată agresând-o în nenumărate rânduri pe biata sa mamă care, din iubirea pe care aceasta i-o poartă decide să mușamalizeze totul sub preș de fiecare dată când un incident se întâmplă. 

Lily decide să-și ia lumea în cap, să uite trecutul și să lase toate persoanele în urmă și să se mute la Boston, acolo unde urmează să-și urmeze mare vis și să-și deschidă o florărie, cu avantajul numelui pe care îl are și care mi s-a părut foarte distractiv și unic. Însă, viața ei este dată peste cap de un mic incident dintr-o noapte, întâlnirea sa cu Ryle pe care nu plănuiește să-l mai vadă. Un neurochirurg frumos și sexy care îi invadează gândurile de câteva zile. Planurile stabilite de ea nu vor să o asculte și cumva, Ryle este din nou în calea ei și este aproape decis să nu mai plece niciodată, pentru că nu m-ați crede dacă v-aș spune dar faimosul neurochirurg cu tot cu aventurile lui de o noapte s-a îndrăgostit. 

 „-O să-ți promit ceva, mi-a spus.  Atunci când viața mea va fi suficient de bună încât tu să poți face parte din ea, te voi căuta.  Dar nu vreau să mă aștepți, pentru că s-ar putea ca asta să nu se întâmple niciodată.”

  Fantomele trecutului nu sunt pregătite să-i dea pace fetei și o urmăresc până și acolo, departe de familia și casa ei. Băiatul din adolescență, un băiat fără casă de care aceasta a ajuns să se îndrăgostească și să fie îndrăgostită până și în prezent e acolo, pentru ea și este pregătit să o ia înapoi.  

  Trebuie să recunosc, este prima carte pe care am citit-o de la această autoare și vă spun sincer că m-a surprins într-un mod foarte plăcut, ce să mai, mi-a plăcut la nebunie și o recomand tuturor. Povestea mea preferată din toate timpurile la care cu siguranță o să mă refugiez în momentele grele, în fața unei întrebări la care nu am răspuns pentru că această carte este minunată, mereu cu brațele larg deschise, gata să te primească într-o poveste de iubire minunată care te va urma de-a lungul vieții. 

  Personajele eu fost foarte bine conturate, am adorat modul în care acestea au fost descrise și modul în care am putut să relaționez cu ele, am știut că o să ador cartea încă de la prima pagină dar nu m-am așteptat niciodată să-mi placă atât de mult, să spun că a intrat în topul preferatelor e puțin pentru că a devenit cartea mea preferată din toate timpurile. 

  Nu cred că mai are rost să mai spun asta, dar recomand cartea tuturor și vă încurajez cu bucurie să pășiți în minunata poveste de dragoste care mi-a atins inima. 

 “Se uită la mine. Mă privește cu adevărat. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și mă cercetează, insistent, de parcă mi-ar putea citi pe chip toate secretele. N-am văzut niciodată ochi atât de întunecați ca și ai lui. Sau poate că am văzut, dar par mai întunecați când sunt ai cuiva atât de intimidant. Nu-mi răspunde la întrebare, dar curiozitatea mea nu este ușor de stăpânit. Dacă el mă poate obliga să mă dau jos de pe o margine de acoperiș, unde mă simțeam foarte liniștită și confortabil, atunci mă aștept să mă distrez cu răspunsuri la întrebările mele indiscrete.”

 “Nu toți cei fără adăpost au ajuns așa din vina lor. Unii trăiesc pe străzi pentru că nu au ajutor suficient pentru a depăși situația.”

 ”Și da, Lily. Ai dreptate. Te-am rănit, dar și pe mine mă doare. Și până în seara asta… N-am știut de ce.”

Recenzie: Ne vedem în Cosmos, prieteni! de Jack Cheng

Titlu original: See you in the Cosmos

Gen: ya, smart age

Editura: Corint Junior

An apariție: 2018

Număr de pagini: 346

Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

                                                      Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Treaba asta pare să fie cu adevărat importantă pentru tine, a rostit băiatul mai mare.
-Bineînțeles că e importantă, dacă n-ar fi fost importantă n-aș fi plâns, EVIDENT.
N-am spus și ultima parte. Dar am dat din cap. Sunt complicat.”

            

     Ne vedem în Cosmos este o carte încărcată de emoție, povestită de un băiețel sensibil și inteligent de 11 ani pe care parcă ai vrea să îl strângi în brațe și să îi spui cât de mândru ești de el. Alex face înregistrări ale vieții lui de zi cu zi pe care dorește să le trimită în spațiu; dar când se aventurează de unul singur în celălalt colț al țării, viața lui se schimbă radical, iar el descoperă niște adevăruri poate prea crude pentru un copil de vârsta lui.     

     Încă de când am descoperit că va fi lansată această colecție Smart Age la Editura Corint m-am bucurat foarte tare, deoarece am găsit niște cărți pe care mi-aș fi dorit să le citesc încă din gimnaziu, dar care sunt perfecte și acum pentru că abordează niște subiecte sensibile și care te captivează complet. Ne vedem în Cosmos e cea care mi-a captat cel mai mult atenția, deci am plecat cu așteptări mari la drum, dar le-a depășit complet chiar și pe acestea.

      La unele cărți am avut problema de a nu simți nicio legătură cu personajul principal, dar la această carte e chiar opusul. Pur și simplu aș fi „ascultat” înregistrările lui Alex la nesfârșit, pentru că sunt minunate. Sunt momente în care râzi cu lacrimi și momente în care plângi cu sughițuri, dar nu aș fi schimbat nimic la ele, nici măcar un cuvânt. E de prisos să spun că la finalul cărții am simțit că pierd o parte din mine când mi-am luat la revedere de la personaje, atât de bine au fost conturate.

„(smiorcăit)
Voi, băieți, probabil vă întrebați... Vă întrebați cum poate să facă înregistrări dacă Voyager 3(racheta lui) e în spațiul cosmic?
Voyager 3 n-a reușit să ajungă în spațiul cosmic.”

      Povestea în sine este de asemenea antrenantă și nu te plictisești niciodată deoarece aventura lui Alex avansează în neprevăzut. Va reuși acest copil să-și îndeplinească visul, acela de a-și lansa Ipod-ul cu înregistrările în spațiu? Sau va reuși chiar mult mai mult decât atât? Rămâne să descoperiți voi, dar vă anunț încă de acum că romanul e presărat cu surprize la tot pasul.

      Romanul „Ne vedem în Cosmos, prieteni!” e o pauză binemeritată de la negativismul care ne înconjoară, deoarece Alex sigur va reuși să vă aducă zâmbetul pe buze în orice împrejurare. E o carte care nu trebuie ratată!