Gen: fantasy, lgbt, horror
Editura: Paladin
An apariție: 2015
Număr de pagini: 376
Rating:
Mulțumesc Libmag pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.„Nu de cunoscut ne temem cel mai mult. Cunoscutul, oricât de oribil și periculos la adresa vieții noastre și corpului nostru, este ceva ce putem înțelege. Putem oricând răspunde cunoscutului. Putem să facem planuri împotriva lui. Putem să-i învățăm slăbiciunile și să-l învingem. Un lucru atât de simplu ca un glonte ar putea fi de ajuns. Dar necunoscutul ne scapă printre degete, la fel de insubstanțial ca ceața.”
Fata înecându-se este o poveste despre evenimentele stranii pe care doar mintea umană le poate concepe și o fata pe nume Imp ce nu poate face distincția dintre ceea ce este real si ireal. Imp știe că este nebună. Mama și bunica ei au fost la fel ca ea, suferinde de schizofrenie paranoidă. Dar pe măsură ce vei înainta în roman, vei observa cum sănătatea mintală a lui Imp se deteriorează din ce în ce mai mult, până în momentul în care fata va rămâne captivă în ea, înconjurată de monștrii care nu există cu adevărat.
Vreau să precizez că romanul este scris sub forma unui jurnal mai nonconformist, al unei autobiografii, din perspectiva Indiei Morgan Phelps. Încă din primele pagini respectiva recunoaște că este nebună și că acest lucru e la fel de normal pentru ea cum pentru alții e normal să fie grași, deși aceste două cuvinte au atașate de ele un stigmat nedrept, din punctul ei de vedere,deoarece tot ce fac ele este să reflecte realitatea. Putem presupune deci, că avem de a face cu o protagonistă sinceră, însă nu ar fi tocmai adevărat.
Imp încearcă din răsputeri să fie sinceră, însă mintea ei îi joacă feste și multe pagini sunt umplute cu minciuni evidente, cum ar fi întâlniri cu sirene și vârcolaci, dar și unele mai puțin evidente pe care le veți descoperi abia mai târziu. Întreaga carte este un puzzle, un teritoriu nesigur, în care lucrurile pot deveni înspăimântătoare extrem de ușor.
Chiar dacă nu pot spune că acest roman m-a speriat în vreun fel, unele secvențe din el mă bântuie chiar și acum. Cum ar fi felul în care Imp a povestit despre pictura lui Phillip George Saltonstall (cea de mai jos). La primă vedere, ai crede că nu este nimic înfricoșător la această imagine. E doar o fată care nu a intrat nici până la genunchi în apă, și totuși... pictura e intitulată Fata înecându-se. Teama nu e inspirată de momentul prezent și de ceea ce va urma. Cum va fi frântă în bucăți siguranța aparentă? Spre ce privea fata în pădure? Ce se ascundea în apă?
Spre surprinderea mea, puținele personaje djn carte care probabil ar fi trebuit să îmi atingă o coardă sensibilă, nu au făcut acest lucru, ba dimpotrivă. Imp și Abalyin duceau vieți atât de mizerabile încât la un moment dat îți venea să te întrebi cum de pot rezista? De ce nu schimbă nimic la ele? Și am apreciat că autoarea a fost generoasă și a introdus și un cuplu lgbt în carte, însă, iubirea dintre cele două fete era atât de toxică și incredibilă încât ceva mă face să-mi doresc să nu fi fost inclusă deloc.
Deși romanul devine pe alocuri presărat cu detalii inutile, ce îngreunează cititul și te fac să vrei să oprești lectura, nu regret că am citit această carte, deoarece m-a transportat către o altă lume, către o altă perspectivă atât de diferită de a mea. Recomand romanul amatorilor de fantasy și de cărți psihologice, deși probabil nu va fi nici pentru unii, nici pentru alții ceea ce vă așteptați.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu