miercuri, 14 august 2019

Băiețelul de 1000 de ani de Ross Welford (recenzie, editura Vellant)

Titlu original: The 1,000-year-old Boy
Gen: fantasythriller
Editura: Vellant
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 407
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
Pentru mai multe cărți însemnate de la Vellant click aici.


„Pentru că acum înțeleg, poate mai bine decât toți ceilalți oameni, un lucru teribil de important: fără moarte, viața este doar existență.”
       

  Mi-a plăcut la nebunie cartea, m-am distrat, am râs alături de personajele principale și totodată am suferit împreună pentru că povestea m-a captivat, am început cartea ieri și încă de la prima pagină parcursă am fost de nedespărțit, o poveste plină de curaj, tânără și amuzantă. coordonată de un băiețel de 1000 de ani. 

  Alfie Monk e un pre-adolescent de 11 ani obișnuit, la prima vedere, însă, dacă ajungi să petreci mult timp în preajma lui (aici vorbim de luni, poate chiar ani) îți dau seama că micuțul nu e atât de micuț precum ți s-ar părea, e de fapt, un suflet bătrân de 1000 de ani închis în corpul și înfățișarea unui băiețel de 11. Lucrul ăsta suna fascinat, știu, pentru mulți viața veșnică ar fi o dorință, explicit un vis împlinit, însă Alfie s-a săturat, urăște faptul că el nu poate fi normal la fel ca toți ceilalți, urăște că are restricții în legătură cu prietenii pe care ș-i poate face și urăște la culme că nu poate sta alături de ei pentru mult timp fără ca aceștia să nu intre la bănuieli. 
El și cu mama sa erau mai mereu puși pe fugă, mereu în alertă în cazul în care autoritățile ar fi descoperit ceva putred la mijloc în legătură cu boala de creștere a băiatului inventată chiar de mama acestuia ar da bir cu fugiții și ar reveni imediat ce oamenii ar fi morți sau mult prea bătrâni pentru a-și aduce aminte ceva. 

  Însă, un everiment neașteptat se întâmplă, ceva oribil la care Alfie și familia sa (mama și pisica) iau parte, un everiment în urma căruia băiatul rămâne singur pe lume, având cu el doar doi amici în care nu știe sigur dacă poate avea încredere deplină încă, este luat într-un centru de plasament și dat la școală, lucrurile încep să se complice iar acesta știe că trebuie să rezolve problema vârstei cât mai rapid până când cineva nu se prinde și are nevoie de tot sprijinul prietenilor pentru că urmează să luați parte la o aventură pe care cu siguranță, nu o veți uita niciodată. 
„Oamenii din secolul al XXI-lea au obiceiul de a spune niște lucruri tare ciudate: „Va trebui să învăț să trăiesc cu mine cu mine însumi” sau „Va trebui să mă iert”. Toate aste sunt niște baliverne - uite „baliverne”, pe de altă parte, e un cuvânt pe care îl rostesc puțini oameni în ziua de azi.”
  Așa cum am spus și mai sus, mi-a plăcut foarte mult cartea, stilul de scrierea fost unul simplu, bineînțeles fiind predestinată unui public mai mic, însă cred cu tărie că povestea ar trebui citită de fiecare adult și copil în parte pentru că, cu toții avem ceva de învățat din experiența lui Alfie. 

  Vă recomand cu drag cartea fiind numai bună de savurat într-o zi călduroasă de vară alături de o cană cu suc rece.  

Share:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu