miercuri, 21 august 2019

Un Lucru Abolut Remarcabil de Hank Green (recenzie, editura Leda Edge)

Titlu original: An Abolutely Remarkable Thing (An Absolutely Remarkable Thing, #1)
Gen: fantasythriller
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 407
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici
„Un om care se teme de repercursiuni, poate chiar și de Carli. Un om care vrea să obțină răspunsuri și să aibă o realizare proprie. Un om care înțelege mult prea târziu impactul rețelelor sociale la nivel cultural, afectiv și social. Un om care descoperă Un lucru absolut remarcabil: nimic nu este imposibil.”

             

Am adorat cartea și am savurat-o până la ultima pagină, mi-a plăcut nespus de mult povestea și modul unic în care aceasta a fost scrisă, modul în care parcă autorul a lăsat acolo înăuntru, între pagini, ceva din el m-a fascinat și m-a lăsat complet mască.

April May a fost o fată obișnuită, cu o viață plictisitoare de care până și ea s-a săturat, însă, într-o seară, imediat după ce a ieșit de la muncă ceva o aștepta în mijlocul străzii, un robot imens și fascinant. Decide că un lucru remarcabil ca acesta nu poate fi ignorat, își cheamă prietenul și fac împreună un videoclip care ajunge foarte viral pe YouTube făcându-le fețele foarte populare, videoclip difuzat chiar și la TV acompaniate de fețele celor doi oameni care au devenit cei mai căutați și importanți adolescenți de pe planetă. 
Pe lână toată faima atribuită, a mai apărut și o mare problemă, descoperirea misiunii Carlilor (numele roboților dat de April). 

Cei doi se văd prinși în planurile guvernului cu sau fără voia lor și sunt obligați să facă ceva în legătură cu asta pentru că un lucru e sigur, Carli nu sunt de pe pământ, nimeni nu știe dacă sunt periculoși sau dacă sunt pașnici și April May este adolescenta care întreține legătura dintre oameni și Carli.
„Puterea fiecăruia dintre noi de a-i face pe niște oameni complet necunoscuți să se simtă groaznic, înfricoșați și slabi e de-a dreptul uluitoare!”
Mi-a plăcut mult modul în care a fost scrisă cartea, fiind unul unic sau, mai bine zis foarte rar întâlnit, personajele povesteau întâmplarea asemena unui jurnal, adresându-se cititorilor cu ajutorul unor apelative drăguțe. Povestea este una interesantă, consider că nimic nu poate fi reproșat în legătură cu ea pentru că modul în care a fost concepută și construită este aproape perfect. O poveste care te pune pe gânduri și-ți ocupă mult timp, o carte care-ți rămâne în cap chiar și după ce ai terminat-o .


Hank Green’s first novel, AN ABSOLUTELY REMARKABLE THING, is itself remarkable.

  Vă recomand cartea cu mult drag, o lectură antrenantă și diversificată, complet diferită față de tot ceea ce am citit până acum!




miercuri, 14 august 2019

Băiețelul de 1000 de ani de Ross Welford (recenzie, editura Vellant)

Titlu original: The 1,000-year-old Boy
Gen: fantasythriller
Editura: Vellant
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 407
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
Pentru mai multe cărți însemnate de la Vellant click aici.


„Pentru că acum înțeleg, poate mai bine decât toți ceilalți oameni, un lucru teribil de important: fără moarte, viața este doar existență.”
       

  Mi-a plăcut la nebunie cartea, m-am distrat, am râs alături de personajele principale și totodată am suferit împreună pentru că povestea m-a captivat, am început cartea ieri și încă de la prima pagină parcursă am fost de nedespărțit, o poveste plină de curaj, tânără și amuzantă. coordonată de un băiețel de 1000 de ani. 

  Alfie Monk e un pre-adolescent de 11 ani obișnuit, la prima vedere, însă, dacă ajungi să petreci mult timp în preajma lui (aici vorbim de luni, poate chiar ani) îți dau seama că micuțul nu e atât de micuț precum ți s-ar părea, e de fapt, un suflet bătrân de 1000 de ani închis în corpul și înfățișarea unui băiețel de 11. Lucrul ăsta suna fascinat, știu, pentru mulți viața veșnică ar fi o dorință, explicit un vis împlinit, însă Alfie s-a săturat, urăște faptul că el nu poate fi normal la fel ca toți ceilalți, urăște că are restricții în legătură cu prietenii pe care ș-i poate face și urăște la culme că nu poate sta alături de ei pentru mult timp fără ca aceștia să nu intre la bănuieli. 
El și cu mama sa erau mai mereu puși pe fugă, mereu în alertă în cazul în care autoritățile ar fi descoperit ceva putred la mijloc în legătură cu boala de creștere a băiatului inventată chiar de mama acestuia ar da bir cu fugiții și ar reveni imediat ce oamenii ar fi morți sau mult prea bătrâni pentru a-și aduce aminte ceva. 

  Însă, un everiment neașteptat se întâmplă, ceva oribil la care Alfie și familia sa (mama și pisica) iau parte, un everiment în urma căruia băiatul rămâne singur pe lume, având cu el doar doi amici în care nu știe sigur dacă poate avea încredere deplină încă, este luat într-un centru de plasament și dat la școală, lucrurile încep să se complice iar acesta știe că trebuie să rezolve problema vârstei cât mai rapid până când cineva nu se prinde și are nevoie de tot sprijinul prietenilor pentru că urmează să luați parte la o aventură pe care cu siguranță, nu o veți uita niciodată. 
„Oamenii din secolul al XXI-lea au obiceiul de a spune niște lucruri tare ciudate: „Va trebui să învăț să trăiesc cu mine cu mine însumi” sau „Va trebui să mă iert”. Toate aste sunt niște baliverne - uite „baliverne”, pe de altă parte, e un cuvânt pe care îl rostesc puțini oameni în ziua de azi.”
  Așa cum am spus și mai sus, mi-a plăcut foarte mult cartea, stilul de scrierea fost unul simplu, bineînțeles fiind predestinată unui public mai mic, însă cred cu tărie că povestea ar trebui citită de fiecare adult și copil în parte pentru că, cu toții avem ceva de învățat din experiența lui Alfie. 

  Vă recomand cu drag cartea fiind numai bună de savurat într-o zi călduroasă de vară alături de o cană cu suc rece.  

luni, 12 august 2019

Iubire Periculoasă, #3 - Dușmani de Sânge (recenzie, editura Tritonic)

Titlu original: Dușmani de Sânge (Iubire Periculoasă, #3)
Gen: young adultromance
Editura:Tritonic
An de apariție: 2017
Număr de pagini: 552
Rating:  

„Uneori, poți obține totul exact atunci când nu mai ai nimic. Poți primi răspunsuri la rugăciunile tale atunci când nu le mai spui. Visele ți se pot îndeplini în momentul când uiți de ele. Destinul fiecăruia dintre noi e scris undeva, de la început până la sfârșit. Nimeni nu-l cunoaște pe al lui, dar dacă e un lucru de care sunt sigură în legătură cu al meu; e acela că odată cu Harris, viața mea a trecut la cu totul alt nivel.”
            

  Înainte de toate, vreau să vă spun că am trăit odată cu personajele ce au împletit o acțiune atât de frumoasă în această carte, am plâns odată cu ele și am zâmbit de fiecare dată când o simțeam pe Kath fericită, în brațele lui Harris, cu siguranță este cartea mea preferată din întreaga serie și de asemenea, cartea mea preferată YA. 

  După cum probabil știți, dacă ați citit și celelalte volume din serie, Katherine s-a aruncat cu totul în lumea periculoasă din care iubitul ei, Harris face parte. A decis să ia povara pe umerii ei și este „pregătită” să înfrunte alături de băiatul problemă toate pericolele aferente. 
Ceea ce nu știe fata este că lumea traficanților și a gangsterilor din care acesta face parte este mult mai periculoasă decât a lăsat Harris să pară, plină ochi de oameni influenți și plin de bani care te pot face să dispari de pe fața pământului fără să lase vreo urmă care să dea de bănuit.
După sfârșitul celui de-al doilea volum ne-am dat seama că fata a intrat în foarte multe belele pentru a-l apăra pe Harris de lege, însă acestea nu au fost nici pe departe cele mai grave sau importante, Georgiana ne-a pregătit în cel de-al treilea volum muuuuuult suspans care mi-a făcut inima să bată de cel puțin două ori mai repede și m-a făcut, de nenumărate ori să-mi rod unghiile de spaimă pentru că, așa cum am spus și mai sus, am trăit odată cu personajele și am fost complet prinsă în poveste. 

Imagine blink 182, box car racer, and tom delonge


  Am fost plăcut surprinsă să realizez că stilul de scriere este cu mult mai bun fața de modul abordat în celelalte două volume și asta m-a bucurat foarte mult, deși în continuare cartea fost acompaniată de niște greșeli gramaticale am decis să trec cu vederea peste ele, nefiind la fel de grave precum în volumele precedente. 
De data aceasta accentul nu a fost atât de strident pus pe relația de iubire dintre cele două personaje cât pe acțiune, suspans și dramă, lucru care m-a bucurat foarte tare pentru că începeam oarecum să-mi fac probleme că mă voi plictisi de personajele principale și nu voi mai avea tragere de inimă să continui seria. 
În ciuda numărului voluminos de pagini pe care povestea îl are este un page-turner garantat și nimic nu te poate plictisi pentru că, după cum am spus și mai sus, este plină ochi de acțiune.

„Prin tatuajul ăsta, Harris e pentru totdeauna al meu și eu sunt pentru totdeauna a lui. Indiferent de ce se va întâmpla pe vitor cu noi, pigmentul ăsta va demonsta ce am fost eu și el odată. Cumva, totul trebuie echilibrat. Am o viață periculoasă acum, trăiesc câte o dramă aproape zilnic, dar mi-e interzis să mă mai plâng având în vedere bărbatul pe care l-am primit. Nimeni nu are dreptul la perfecțiune absolută.”

  Mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă povestea ar fi avut loc pe teritoriul României, am simțit cumva  nepregătirea din vocea tânără a autoarei și mi se pare că nu s-a informat destul în legătură cu spațiul în care are loc acțiunea pentru că erau amintite niște lucruri foarte vagi care lăsau de dorit.

  Vă recomand cu drag povestea, fiind una dintre preferatele mele, o lectură ușoară numai bună de savurat la mare într-o zi fierbinte de vară!

luni, 5 august 2019

Prințese necuviincioase de Linda Rodriguez McRobbie - Recenzie

Titlu original: Princesses Behaving Badly
Gen: istorie, comedie
Editura: Rao
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 311
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman! 
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Când prințesa Sophia a aflat că avea să se mărite cu prințul George Louis de Hanovra, a leșinat pe loc. S-a prăbușit din nou când i s-a cerut să-l întâmpine ca pe logodnicul ei. Iar când a primit portretul în miniatură, încadrat de diamante, al logodnicului, l-a izbit de perete urlând: „Nu mă mărit cu acest rât de porc!” Dar la 21 noiembrie 1682, s-a măritat totuși cu acesta.”
      

       Se spune că viața bate filmul, și cine să o dovedească mai bine decât viețile zbuciumate ale unor doamne care nu au încăput niciodată prea bine în pantofii de prințesă? Prințese necuviincioase dărâmă mitul conform căruia pretendentele la tron ar trebui să se comporte într-un anume fel, și ne înfățișează prințese bârfitoare, războinice, adultere, care au condus imperii, care au obținut totul din nimic și care au renunțat la avere din dragoste. Majoritatea nu au trăit „fericite până la adânci bătrâneți”.
       Relatările succinte și amuzante mi-au îmbogățit cunoștințele legate de istorie și m-au făcut să descopăr poveștile interesante de viață ale unor prințese nonconformiste. Fiecare capitol este însoțit de o ilustrație reprezentativă, care stârnește curiozitatea cititorului (asta și titlurile foarte catchy precum prințesa care avea concubini travestiți sau prințesa care nu se spăla).
      Trebuie să admit că unele povești au fost mai interesante decât altele, dar fiecare dintre ele a contribuit la formarea unei imagini cât mai clare a ceea ce înseamnă regalitatea pentru o fată, și sinceră să fiu, după ce am citit această carte, nu mai sunt așa sigură că vreau să devin o prințesă. Unicul scop al unei regine era să procreeze (deseori cu un bărbat care îi era cel puțin antipatic), să nu mai spun că privarea de libertate și urmarea unui cod strict de conduită le-a adus pe unele dintre aceste femei cumsecade în pragul nebuniei.

     Spre deosebire de poveștile Disney, prințesele noastre nu au avut prilejul de a avea un final fericit și aproape toate au dus vieți (aproape) tragice, pe care presa le-a urmărit îndeaproape. Unele dintre ele au recunoscut devastate că nu contează cât de curajoasă și inteligentă ești, tot vei fi luată în derâdere pentru inițiativa ta pentru simplul fapt că ești femeie.
     Dar nu totul este chiar atât de negru. Avem aici exemplul sultanei Hurem, o tânără frumoasă și carismatică, care a urcat de la statutul de sclavă la cel de sultană. Pentru ea, destinul a părut să-i surâdă. Sursele spun că ar fi ajuns să-l iubească sincer pe sultanul Suleyman și vice-versa, iar copiii ei au avut asigurat locul la tron după moartea ei (nu voi menționa mijloacele sumbre prin care s-a ajuns la asta:)).
      Prințese necuviincioase va fi o carte pe placul celor care au adorat versiunile originale ale poveștilor fraților Grimm și sunt în căutarea unei noi lecturi. Veți cunoaște câteva tipuri de prințese și detalii adevărate din viețile lor pe care cu siguranță nu le-ați găsi în cărțile de istorie. Eu recomand cu drag această carte și vă urez lectură plăcută! 

duminică, 4 august 2019

Regatul ceții și al furiei de Sarah J. Mass (recenzie, editura Rao)

Titlu original: A Court of Mist and Fury (A Court of Thorns and roses, #2)
Gen: fantasyyoung adultromance
Editura: Rao
An de apariție: 2015
Număr de pagini: 699
Rating:  
Cartea poate fi achiziționată de aici.
În orice caz, era mai ușor să nu fiu nevoită să dau explicații. Să nu trebuiască să-i spun că, deși îl eliberasem și îi salvasem poporul și tot Prythianul de Amarantha… mă distrusesem.

Și eu credeam că nici măcar veșnicia nu-mi era îndeajuns ca să îmi revin.
            

   Mi-a plăcut cartea, am adorat-o și am savurat-o până la ultimul paragraf, până la ultimul cuvând care m-a lăsat complet șocată. Vă spun de pe acum, această recenzie va conține spoilere pentru că nu mă pot abține, simt nevoia să dezbat cu voi niște lucruri importante care mi-au atras atenția, însă nu vă faceți probleme, paragrafele care conțin spoilere vor fi anunțate.

  După cum probabil toată lumea știe deja, lumea lui Feyre s-a schimbat total, a trecut de la omul simplu și sărac care făcea tot posibilul pentru cele două surori și pentru tatăl ei la femeia puternică care vindecă și ajută teritorii întregi. Trebuie să recunoaștem, o schimbare drastică, cam bruscă dar o acceptăm așa că deh... ne place prea mult seria și putem să trecem cu vederea câteva greșeli „neînsemnate”.
Dacă încă nu v-ați apucat de această serie (în ce fel de peșteră trăiți?) vă rog din suflet nu căutați detalii, fan art-uri sau alte poze cu personajele principale pentru că internatul și mai ales Instagramul este plin de spoilere cu personajele noastre preferate, spoilere... destul de mari și enervante care strică plăcerea lecturii, cum ar fii... ochii violeți? Ok, vorbim despre ei în secțiunea menționată anterior.
Mi-a plăcut foarte mult firul poveștii și mi se pare că totul a decurs absolut normal fără situații exagerate care să strice farmecul așa cum se întâmplă în general. 
Relația lui Feyre alături de Tamlin nu mai este una atât de fericită având în vedere că femeia nu se mai simte împlinită alături de el, viitorul ei soț nu este bărbatul ideal la care orice fată visează de mică, se transformă mai degrabă în gardianul ei, îngrădindu-i libertatea și spălând parcă toată vlaga din ea.
-Deci, nu vrei să te căsătorești cu mine?
-Bineînțeles că vreau. Bineînțeles că vreau. Vocea mi se sparse. Dar tu… Tamlin… Zidurile mă apăsau. Liniștea, gărzile, privirile fixe. Ce văzusem astăzi la Tithe! Mă înec, am reușit eu să spun. Mă înec. Și, cu cât mai mult faci asta, cu cât gărzile… Ai putea la fel de bine să mă bagi cu capul sub apă.”
  După tot ce a suportat fata pentru a salva regatul, pentru a-l salva pe el, relația toxică oferită în schimb este un mare minus care duce la dezbin. 
Însă, în urma pactului care a venit la pachet odată cu salvarea lumii, un pact făcut cu o personă nepotrivită, din perspectiva lui Tamlin. este scăparea fetei, singura poartă deschisă care o duce cu drag spre o lume mai bună. 

The Art of Charlie Bowater: ACOTAR, ACOMAF, & ACOWAR - dePepi

  Viața fetei se schimbă total aflând secrete noi și făcând legături noi, își dă seama că a trăit pentru foarte mult timp înconjurată de minciuni și în momentul în care totul iese la iveală are o alegere de făcut, una care îi schimbă viața total.

Spoiler-Alert

  Iar acum, pentru cei care au citit cartea, o secțiune specială.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care Rhys nu a renunțat de la bun început în ciuda faptului că Feyre îi era 100% loială lordului regatului Primăverii, mi-a plăcut modul în care relația lor a înflorit și de apreciat a fost că lucrurile nu au fost deloc exagerate între cei doi, ÎNSĂ exagerat în poveste mi s-a părut modul în care autoarea l-a pus dintr-o dată într-o lumină proastă pe Tamlin și l-a scutit de toate probleme pe Rhys. Mi-ar fi plăcut să insiste mai mult pe relația dintre cei doi și să contureze altfel momente speciale pentru care am tânjit cu toții fiind cam rare!
Nu mi-a plăcut deloc modul în care scăpau basma curată din toate problemele, bine... nu chiar dar totuși, puțin suspans în plus n-ar strica!



Și în final, pentru a face și o concluzie, vreau să vă spun că vă recomand cu drag cartea și seria, eu m-am îndrăgostit de personaje, de acțiune și de modul de scriere încă din primele pagini. 


Recenzie în parteneriat cu editura:

Imagini pentru editura rao

sâmbătă, 3 august 2019

Strigă-mă pe numele tău de Andre Aciman - Recenzie

Titlu original: Call me by your name
Gen: lgbt romance
Editura: Polirom
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 294
Rating: 
Mulțumesc Libris pentru acest roman! 
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Am vrut cu adevărat să-l etichetez drept dificil și inabordabil și să nu mai am nimic de-a face cu el. Două cuvinte din partea lui și am văzut cum apatia mea îmbufnată s-a transformat în o să cânt orice pentru tine până când îmi ceri să mă opresc, până când vine ora prânzului, până când pielea de pe degete mi se julește strat cu strat, pentru că îmi place să fac lucruri pentru tine, aș face orice pentru tine, doar spune un cuvânt, mi-a plăcut de tine din prima zi și chiar și atunci când îmi răspunzi cu gheață la ofertele repetate de prietenie, nu o să uit niciodată că această conversație a avut loc între noi și că există moduri simple de a readuce vara în toiul unui viscol.”
            

       Strigă-mă pe numele tău nu este doar povestea unei iubiri imposibile, stigmatizate până și de socitatea zilelor noastre, ci și o privire retrospectivă care te face să te întrebi „ce-ar fi dacă...?”, ce-ar fi fost dacă cei doi ar fi avut curajul să recunoască în fața întregii lumi iubirea pe care și-o poartă? 
       Fiecare poveste de dragoste e diferită și fiecare îndrăgostit e la fel. Opera lui Andre Aciman e spusă sub forma unui jurnal, și deși e redată în proză, e încărcată de atât lirism încât pare un elogiu adus iubirii. Ceea ce a simțit Elio față de Oliver au simțit atâția mulți alții înaintea lor, și vor mai simți mulți alții după ei, deoarece ceea ce îi unește e acea iubire pură, adevărată, absolută, ce apare doar o dată în viața fiecărui om.
        Întâmplarea are loc în Italia anilor '80, la umbra palmierilor, printre notele romantice ale unor piese clasice cântate la pian, pe plajele toride de la baza Mării Mediteraniene, un loc perfect în care să te îndrăgostești. Când Elio crede că tot ce simte pentru Oliver e doar o atracție fizică trecătoare, descoperă că de fapt sentimentele pe care le nutrește pentru el sunt mult mai profunde de atât.
       Toate gândurile care îi macină sufletul adolescentin al lui Elio sunt redate cu lux de amănunte, iar uneori găsim momente când el își pune la îndoială identitatea sexuală și încearcă să nege ceea ce simte pentru Oliver, doar pentru că știe că lumea nu va accepta niciodată legătura dintre ei.

       Totuși, e de apreciat că toți oamenii din casa protagonistului care au aflat ce se petrece, au ales să nu judece, ci dimpotrivă, să înțeleagă și să normalizeze. Sunt sigură că pentru orice adolescent din comunitatea lgbt ar fi importantă susținerea părinților lor, însă majoritatatea nu sunt la fel de norocoși precum Elio.
        Cartea a fost portretizată într-un film extrem de reușit, care rămâne fidel romanului și pe care l-am văzut înainte să citesc romanul. Spre surprinderea mea, unele scene au fost expuse mai frumos în film decât în carte, cum ar fi excursia lui Elio la Roma (care în carte a fost nespus de plictisitoare) sau sfârșitul (care mi s-a părut mai succint și mai emoționant în film). Dar, evident, sentimentele celor două personaje sunt redate mult mai veridic în carte.
        Strigă-mă pe numele tău este o carte care ar trebui citită de oricine vrea să își amintească de prima iubire și de toate tragediile și lucrurile mărețe pe care le declanșează ea.