Hanoracul tău de Cristina Oțel (recenzie, Editura Quantum Publishers)

Titlu original: Hanoracul tău
Gen:  YA, romance
Editura: Quantum Publishers
An apariție: 2018
Număr de pagini: 249
Rating:

Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„În alte zile, natura îmi vorbește. Nu la propriu, desigur, îmi place să cred că, în ciuda clipelor de zbucium, sunt un om sănătos la cap, dar, pentru mine, mintea îmi este pânza, natura este o pensulă și emoțiile trezite de aceasta sunt culorile care îmi completează trăirile.”                    

       

SINOPSIS:

Lui Mihail îi plac puloverele și culorile împrăștiate pe pânză. Dar nu-i place deloc când se așează în bancă și Anastasia tace. Anastasiei nu-i plac nuanțele de pe pielea ei și nici sunetele pe care doar pereții camerei sale le aud. Când Mihail începe să se uite, cu adevărat, la Anastasia, descoperă atât de multe minciuni și panică inundându-i fetei plămânii, încât se întreabă cum a reușit aceasta să-și coasă buzele, să-și păstreze secretele și să amăgească atât de mulți oameni cu priviri seci.

PĂREREA MEA:

  Hanoracul tău e acea poveste care dă dependență, e o poveste de dragoste reușită care sparte tiparele și te face să te îndrăgostești odată cu personajele. O voce tânără cu încă o poveste de dragoste care să ne șocheze și care să ne încânte.

  A trecut ceva timp de când am citit „Felinare Stinse” cartea de debut a autoarei care m-a uns pe suflet, o poveste care m-a bucurat și de care nu m-am putut despărți multă vreme citind și recitind anumite pasaje care mă duceau cu gândul la cei doi protagoniști, Sorina și Adrian, însă a fost o surpriză să constat că autoarea nu s-a putut despărți de cele două personaje și le-a adus și aici ceea ce mi s-a părut puțin ciudat și intrigant.

Autoarea a păstrat cumva aceleași personaje și a făcut ca totul să se învârtă din nou în jurul aceleași familii ceea ce m-a deranjat puțin pentru că eu așteptam altceva, o poveste nouă care să mă încânte la fel cum a făcut-o prima și care să mă bucure din toate punctele de vedere, însă, din păcate nu am primit asta.

  După cum spune și sinopsis-ul, Mihail este un adolescent care iubește culorile împrăștiate pe pânză și puloverele, un adolescent simplu care se bucură de viața modestă pe care o are alături de fratele lui și de iubita acestuia pe care a ajuns foarte ușor să o considere parte din familie datorită comportamentului ei copilăresc pe care toată lumea îl adoră. Urmat de umbrele trecutului care amenință să iasă la suprafață, Mihail se ține tare pe picioare și încearcă pe cât posibil să nu se uite în spate. 

De partea cealaltă, o avem pe Anastasia, o fire dură, o fată tăcută care ascunde multe lucruri sub masca nepăsătoare și bolnăvicioasă pe care o are în fiecare zi la școală cu care ceilalți au început să se obișnuiască se afișează în lume și pretinde că totul este bine, ignorând bârfele și cuvintele rele care îi sunt adresate zilnic. Însă, Mihail nu poate, Mihail nu poate sta nepăsător ascultând toate cuvintele jignitoare adresate fetei. 

  Prin intermediul unui proiect școlar comun, cei doi ajung cumva obligat-forțat să petreacă mai mult timp împreună, timp prețios pe care Mihail nu are de gând să-l irosească având în vedere că nota lui de trecere stă la mijloc. Timp în care băiatul are privilegiul să vadă și să asculte ce are de fapt Anastasia de spus, pentru că după căștile de care fata este atât de nedespărțită stau niște urechi care au auzit multe certuri și multe cuvinte urâte venite chiar din partea tatălui care cumva, fără să-și dea seama, i-au pătat sufletul și l-au făcut mai mic.

„Fata asta e o mare minciună. Nu o mincinoasă, nu ăsta este cuvântul potrivit. Ce văd eu și ceilalți oameni este un ambalaj sub care se ascunde ceva. O frântură din acel ceva a ajuns la urechile mele în noaptea în care a furat-o somnul în mașina lui frate-meu.”

  Ceea ce m-a deranjat pe mine foarte tare a fost faptul că relația lor a avut un început foarte încet și greu, trebuie să recunosc că m-am plictisit pe alocuri și aș fi vrut ca totul să se miște într-un ritm mai alert. 

Din punctul meu de vedere, cartea a fost scrisă într-un mod minunat și personajele au fost conturate foarte frumos, sunt aproape sigură că autoarea are o chemare pentru așa ceva și sunt sigură 100% că este foarte talentată în ceea ce face, pentru că am reușit cumva să mă pierd în cuvintele ei frumoase și frazele delicate în care a îmbrăcat totul dar mi se pare că a folosit foarte multe metafore atingând anumite corzi sensibile care nu trebuiau atinse pentru că uneori, mă trezeam gândindu-mă l altceva în timp ce citeam fiind nevoită să recitesc anumite paragrafe pentru a-mi intra în minte. 

  Per total, este o carte minunată pe care o recomand tuturor cu căldură, o lectură minunată în care te poți pierde ușor.