Gen: clasic, horror, vampiri
Editura: Art
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 528
Rating:
Mulțumesc Libris pentru acest roman!
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Dragă John, ești un om ager, raționezi just și ai cugetul îndrăzneț, însă ai și prejudecăți! Nu îngădui proprilor ochi să vadă și propriilor urechi să audă, iar tot ce depășește cotidianul nu te interesează. Nu te gândești că sunt și lucruri pe care nu le putem înțelege, dar care totuși există, că unii oameni văd lucruri pe care ceilalți nu le pricep? Că anumite lucruri mai noi sau mai vechi nu trebuie privite cu ochii de toate zilele, care s-au obișnuit cu ele sau care se iau după ceea ce știu? Ah, acesta este cusurul științei noastre, vrea să explice totul și, unde nu izbutește, afirmă că nu e nimic de explicat.”
Dracula este o carte despre cinci persoane complet diferite, unite de un țel comun: acela de a extirpa o dată pentru totdeauna forța malefică întrupată ce mișună liberă prin lume. Vor putea cei patru bărbați curajoși și inteligenți și femeia pe care o prețuiesc să învingă un monstru atât de viclean precum Dracula?
E interesant să faci o comparație între contele Dracula, bruta feroce fără niciun dram de umanitate și vampirii melodramatici și sensibili pe care îi întâlnim în filme precum Twilight sau The Vampire Diaries. Vampirii moderni nu au aproape nicio tangență cu originalul, și par mai mult o caricatură a antagonistului acestei cărți. Contele Dracula are un singur scop: acela de a se hrăni și a-și crea supuși, altceva nu înseamnă nimic pentru el.
Ceea ce a făcut acest roman să fie înfiorător pentru mine nu este neapărat cruzimea contelui Dracula, ci mai degrabă modul în care Bram Stoker a descris groaza personajelor în fragmentele lor de jurnal, atât de realist încât îți dă fiori. Monstrul este, desigur, cauza neliniștii celorlalte personaje, însă Bram Stoker reușește să creeze un întreg decor sumbru.
Conform surselor mele (Google), autorul nu a fost niciodată în România, așa că Transilvania pe care o creează el este un tărâm al superstițiilor și al groazei, un cămin perfect pentru conte. Acțiunea de la începutul romanului pare să se petreacă în Castelul Bran, însă palatul falnic din imaginația noastră, a românilor, nu coincide în nicio privință cu acel conac în ruine, descris în „Dracula”.
ilustrații din noua ediție apărută la Art
Personajul principal, Jonathan Harker nu mi-a stârnit deloc interesul, poate pentru simplul fapt că a fost tot timpul mult prea îngrozit pentru a ieși din comun cu ceva. Jonathan Harker a fost mai mult ghidul nostru în căminul contelui sângeros. Logodnica sa, Mina, în schimb, mi-a atras atenția încă din prima clipă deoarece era curajoasă și inteligentă și portretizată de un bărbat în secolul al XVIII-lea în acest fel, ceea ce era mare lucru. Desigur, misoginismul mai e prezent în unele părți, însă chiar m-a bucurat că Bram Stoker a inclus și o femeie în această gașcă de vânători de monștrii.
Dracula nu este neapărat un roman senzațional, însă, dacă luăm în calcul perioadă când acesta a fost scris, trebuie să recunoaștem că are o anumită valoare. Am fost sceptică la început legată de cât de mult îmi va plăcea un roman cu vampiri, însă personajele perfect conturate m-au făcut să îndrăgesc tare mult acest roman și să aștept cu sufletul la gură să-i aflu deznodământul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu