Gen: roman grafic, fantasy, gothic
Editura: Corint Junior
An apariție: 2017
Număr de pagini: 224
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Făcu o pauză și ridică din umerii străvezii.
-Dintr-un motiv care-mi scapă, s-ar părea că te bântui.
-Nu mă supăr, îi zise Ada, care prinsese drag de el. Poți să mă bântui cât poftești, dacă asta te înveselește.”
Celebrul ilustrator Chris Riddell creează un univers magic, plin de aventură și mister, pe fundalul uneia dintre cele mai întunecate epoci ale lumii: cea victoriană. Împletește realul cu imaginarul și reușește să facă referire la mulți scriitori celebrii și la opere lor, cu care sunteți cu siguranță familiari. Iar în centrul acțiunii situează o fetiță extrem de curajoasă numită Ada Goth.
Ilustrațiile din roman sunt absolut superbe. Și recunosc (din nou) că am cumpărat și cartea aceasta pentru că nu am putut rezista unei așa bijuterii literare. Toate desenele sunt făcute la detaliu și n-ar putea fi mai încântătoare de atât, fără nicio exagerare. Chris Riddell transmite cam aceeași cantitate de emoții prin desenele lui cât și prin poveste în sine, dacă nu chiar mai multe. Aș cumpăra orice ar scrie acest om din simplul motiv că fiecare roman de-al lui e acompaniat de așa opere de artă.
Protagonista este fiica lordului Goth, și deci, moștenitoarea unei moșii imense numite Ghastly-Gorm Hall. Cu toate acestea, am apreciat la ea că nu s-a purtat nicio secundă ca un copil răsfățat și cu nasul pe sus. S-a purtat ca unul total obișnuit în ciuda statutului ei, al frumuseții și al tuturor atuurilor de care dădea dovadă, și a ajuns să se împrietenească până și cu una dintre fetele de la bucătărie.
Cum am menționat și mai sus, în carte apar o grămadă de referiri la diverși scriitori, unul dintre cei mai celebrii amintiți este chiar Mary Shelly, ce apare sub numele de Mary Shellfish și ajunge să se ia la harță cu monstrul creat în romanul ei, Exploratorul Polar. Sunt foarte foarte multe astfel de cazuri cu autori mai puțin cunoscuți, din păcate fără notele de subsol nici nu m-aș fi prins la unele dintre ele. :))
Și legat de notele de subsol, scriitorul s-a gândit să le denumească „Note de picior” ( în engleză termenul este footnotes și aceasta ar fi traducerea literală). Aceste note sunt scrise de piciorul unui scriitor celebru ucis într-un război. Mi s-a părut un început genial pentru o carte.
Unul dintre lucrurile care mi-a dat mari bătăi de cap la „Domnișoara Goth și fantoma șoricelului” este că uneori, povestea nu coincide cu imaginile. De exemplu, în carte scrie că Ada semăna leit cu mama ei, că aveau amândouă aceeași ochi verzi și păr brunet, dar ea pe copertă are ochii albaștri. Și, când trebuia să meargă să ia cina cu invitații tatălui ei este descrisă fix îmbrăcămintea de pe copertă, doar că e albastră, nu mov. Mi se pare frustrant și nu văd logica.
Ca și în Scooby Doo, cartea de față ne demonstrează prin „ancheta” Adei și a prietenilor ei că uneori, adevărații monștrii nu sunt cei care ne îngheață venele când citim despre ei în legende, cum ar fi vampirii, ciclopii, fantomele și alte asemenea, ci mai degrabă ființe cu care discutăm în fiecare zi și care sunt complet normale până în momentul în care se încarcă de lăcomie sau dușmănie și ajung să atace până și un om fără de care n-ar fi putut să se descurce.
Dominșoara Goth și fantoma șoricelului a fost cu siguranță o lectură unică, amuzantă și cu niște ilustrații fascinante. Din păcate, mi s-a părut că autorul a descris prea puțin împrejurimile în unele contexte și lucrurile au devenit oarecum confuze și greu de urmărit. Cu toate acestea, abia aștept să apară și la noi următoarele volume din serie, deoarece am mari așteptări de la ele.
P.S. Când veți cumpăra romanul, veți primi o cărticică cadou cu aventurile șoricelului fantomă cu care se împrietenește Ada. :)
