Recenzie: Jurnalul unui hamster 1990-1990 de Mariam Elia și Ezra Elia

Titlu original: The diary of Edward the hamster 1990-1990
Gen: aventura, ya
Editura:Humanitas
An apariție:2017
Număr de pagini: 90
Rating: ★★★★
Cartea poate fi achiziționată de aici.
Mulțumesc editurii Libris pentru carte!

”Doi dintre ei au apărut azi, m-au scos din cușcă și m-au pus într-un fel de labirint improvizat, făcut din cărți și din role pe care fusese hârtie igienică. Un labirint fără scăpare. Priveau totul ca pe-un joc, râzând și scoțând țipete ascuțite, în timp ce eu nimeream disperat dintr-o fundătură în alta - însă eu mi-am dat seama că nu era un joc. Încearcă să-mi zdrobească voința, să mă supună. Pot să-mi ia libertatea, dar sufletul n-o să mi-l ia niciodată. Mă cheamă Edward și sunt un hamster.”

      

 

  Cărticica aceasta, nu este întocmai genul meu de carte și de poveste în general. Pentru că, mi se părea inutil să le citești dacă ai depășit o anumită vârstă, dar Jurnalul unui hamster, mi-a demonstrat că nu e așa. Am citit cartea asta, care pe lângă faptul că m-a amuzat copios, m-a și relaxat și mi-a dat o stare de bine.

 Miriam și Ezra Elia au făcut o treabă foarte bună, dar cred că mi-ar fi plăcut mult mai mult cartea dacă ar fi avut un alt fel de format, care să cuprindă bineînțeles și pozele fără de care cartea nu ar mai fi fost la fel de amuzantă, i-au dat un surplus poveștii.

  După cum probabil, v-ați dat deja seama, personajul nostru este un hamster care este ținut ”captiv” după părerea lui, într-o cușcă, fără scăpare. Făcând tot felul de greve, pentru felul în care el este tratat și cutând cu orice preț o fereastră deschisă prin care el ar putea scăpa din aceasta ”închisoare”.

 Ilustrațiile sunt foarte frumoase, și după cum am mai spus și mai sus, au dat un surplus poveștii, făcând-o mult mai interesantă și mult mai plină de viață, chiar dacă aceasta prezenta o drama. Drama micuțului nostru Edward care încearcă să devină liber, fără cușcă și fără mâini de care să-i fie frică.

  I-am dat patru steluțe, deși ar fi meritat mult mai puține, pentru simplul fapt că m-a făcut să vreau ceva mai mult de la povestea aceasta. M-a relaxat, m-a distrat dar mi-ar fi plăcut să văd și o variantă întreagă a poveștii, o carte cu zeci de pagini, din care să rămân cu ceva imediat după ce am terminat-o sau care să-mi dea ceva mai mult de gândit, nu doar plăcere.

”La ce bun scrisul? Viața e o colivie de cuvinte goale.”

   Per total, a fost o lectură ușoară și dacă sunteți în căutarea unei povești amuzante și ușor de citit atunci vă invit la a lectura această carte cu mult drag.