sâmbătă, 31 martie 2018

Recenzie: Albă-ca-Zăpada de Jacob&Wilhem Grmm

Titlu original: Sneewittchen 
Gen:clasicfantasy, fairy tale
Editura: Corint
An apariție:2010
Număr de pagini: 44 
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
"Auzind acestea, regina se înnegri de ciudă. Și, de atunci, nu mai suportă nici să o zărească pe Albă-ca-Zăpada, atât de mult o ura. Iar invidia și trufia creșteau în inima ei, încât nu mai găsea odihnă nici ziua nici noaptea.”                                            
         

   Să fiu sinceră, mă așteptam ca povestea să fie o reinterpretare a clasicului basm, pe care bunica mi-l citea în fiecare seară înainte de culcare. Însă, am fost surprinsă să constat că este aceeași poveste peste care am dat în urmă cu câțiva ani și am îndrăgit-o atât de mult.
  Albă-ca-Zăpada este frumoasa fată cu tenul deschis la culoare precum zăpada și părul negru ca abanosul, care este invidiată de însăși mama sa vitregă, regina.
Aceasta încercă în nenumărate rânduri să facă posibilă moartea fetei, doar pentru a fi ea cea mai frumoasă femeie din întreg regatul. Mereu m-a șocat să descopăr asta chiar și în niște basme, faptul că cineva își poate urî în asemenea hal seamănul, și mi-e frică că asta se v-a întâmpla și în zilele noastre, o să ucidem doar pentru a ajunge pe primu loc.
  Povestea vine cu niște ilustrații minunate, pe care le ador pur și simplu și care m-au făcut din nou să fiu îndragostită de poveste până în măduva oaselor.                                                                                 


  Singurul lucru care m-a dezamăgit puțin la această poveste, este faptul că imaginile, deși sunt ele foarte frumoase, nu prea au nicio legătura cu textul citat, ceea ce poate fi puțin enervant după un timp.
  Am ajuns la vârsta la care, cred eu că nu mă mai las atât de ușor impresionată de basmele clasice precum eram acum mult timp în urmă, însă poveștile frațiilor Grimm m-au făcut curioasă să retrăiesc toate acele sentimente pe care mereu poveștiile lor ți le trezesc, mai ales că recent am descoperit partea lor “sumbră”.


"-Frumoasă fată, cu pielea albă ca zăpada, cu buzele roșii ca sângele, cu părul negru ca abanosul, de data asta piticii nu te vor putea readuce la viață!
Ajunsă înapoi la palat, ea se duse degrabă să-și întrebe oglinda:
-Olgindă, oglijoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?
Iar oglinda îi răspunse:
-O, Măria Ta, tu ești cea mai frumoasă din țară și nu ai seamăn nici dincolo de munți.”
  Dacă v-am făcut curioși despre partea ”întunecată” a basmelor fraților Grimm puteți să citiți mai multe despre asta chiar aici.

  Per total, cartea mi-a plăcut foarte mult, iar faptul că a avut aceste animații ale personajelor, care deși erau în dezacord cu povestea, a făcut lecrura mult mai plăcută. Vă recomand cu mult drag cărticica, pentru reîmprospătarea basmului, sau, de ce nu, pentru descoperirea sa.
Share: