Interviu cu Alina Șerban

Interviu cu autoarea volumului Ziua în care am învățat să zbor

După o lungă absență, încerc din greu să revin atât pe pagină, cât și pe blog. Și sper mult să nu vă dezamăgesc! Așa că, pentru azi am pregătit ceva important.

Autoarea romanului Ziua în care am învățat să zbor a acceptat să ofere un interviu atât pentru blog, cât și pentru toți cititorii săi. Eu vă recomand cu dragă inimă acest volum psihologic, pe care l-am savurat din plin. Îi mulțumesc din suflet pentru răbdarea de a îmi răspunde întrebărilor și pentru interesul acordat interviului! Sper să vă placă și vouă! Q: Pentru început, aş vrea să începem să te cunoaştem mai bine. Când ai simțit prima dată că drumul tău în viață, printre ramurile sale, are şi una dedicată scrisului?
A: Cred că pe la vârsta de 16 ani. Atunci am început să scriu proză mai serios. Însă am ştiut sigur că asta vreau să fac abia pe la 18 ani când am scris primul meu roman. Culmea, în limba Engleză.

Q: Să înțeleg că eşti atrasă şi de limbile străine... mai ai momente în care a scrie în engleză pare cea mai bună opțiune?
A: Da. îmi place să cred că Engleza a fost "prima mea dragoste" aşa că nu se poate să nu am momente în care să nu scriu în Engleză. Am 2 poveşti începute aşa şi aştept să văd dacă se vor concretiza.

Q: Şi mie-mi pare cea mai minunată limbă străină pe care am studiat-o vreodată. În general, ce genuri îți place să abordezi? (Indiferent că sunt scrise în engleză sau română respectivele poveşti)
A: Merg foarte mult pe realism. Poveştile mele sunt mereu înrădăcinate în realitate sau mai bine zis într-o realitate anume. Sunt poveşti simple cu personaje umane şi complexe, personaje cu care te poţi întâlni din întâmplare la magazin sau chiar prin piaţă. Recent am început să citesc mai mult despre realismul magic şi m-am îndrăgostit de el iremediabil astfel că inteţionez să încep o astfel de poveste. Îmi mai place proza scurtă pentru ca e greu de mânuit.

Q: Aşadar nu mergi spre uşor, ci preferi să îți foloseşti talentul în ceva mai profund.
Ai avut vreodată impresia că vrei să renunți?
A: Da. Din păcate atunci când te îndrepţi spre activităţi creative te loveşti şi de tentaţia de a renunţa. Fie din frustrare, fie dintr-o dezamăgire personală. În cazul meu am simţit că vreau să renunţ în momentul în care m-am lovit de probleme personale. Am simţit că nu mai avea rost să continui să scriu. Am realizat însă că fără scris nu se poate. Sigur, nu sunt genul de persoană care scrie zilnic. Uneori am pauze chiar şi de luni întregi însă nu aş putea să mă opresc pur si simplu din scris. Şi asta pentru că orice lucru mărunt mă poate inspira atunci când nu mă aştept. Poate o călătorie cu maşina, o sticlă aşezată altfel pe masă sau o conversaţie aparent monotonă.

Q: Ne poți spune câteva cuvinte despre lucrarea ta, publicată la editura Quantum?
Eu am citit-o, acum vreau să audă şi alții ce spune autorul.
A: Aş putea spune câteva lucruri mai puţin cunoscute despre roman. Anume că ideea din spatele lui s-a născut dintr-un cumul de experienţe şi trăiri. Văzusem nişte filme, citisem nişte cărţi şi călătorisem în anumite locuri. Mi-am propus de la început să scriu despre depresie, însă nu mă aşteptam că voi ajunge să atât de mult la subiect încât să vreau să îl fac mai cunoscut şi celorlalţi. Mi-ar plăcea să cred că dacă aş avea resursele financiare aş înfiinţa un ONG care să ajute persoanele ce se confruntă cu problemele de natură mintală, depresia făcând parte dintre ele. Pe scurt, că m-am lungit, romanul spune povestea unui bărbat care învaţă să lupte împotriva depresiei, DAR, în acelaşi, timp cartea este şi despre familie şi relaţiile complicate care se iţesc într-una. Despre cum familia te poate ajuta sau te poate afunda şi mai tare în probleme.

Q: Acum, pentru sfârşit, mai am o singură întrebare: cum ai convinge un om să citească?
Şi apoi te voi ruga să le transmiți câteva cuvinte celor care ți-au citit romanul şi, de ce nu, tuturor cititorilor.
A: Nu ştiu dacă întrebarea asta are un singur răspuns. Cred că cel mai bun argument pe care îl poţi aduce cuiva în favoarea cititului este acela că există o carte pentru orice fel de gust. Există o lume pentru fiecare trebuie doar să vrei să o cauţi. Pe urmă, dacă ai citit o carte sigur o să vrei să continui. Cam asta ar fi. Mai există şi alte metode de a convinge, dar eu cred că mai degrabă, arăţi cuiva ce poate descoperi în citit şi apoi decide el dacă vrea sau nu ori dacă se lasă convins.

Celor care mi-au citit romanul vreau să le mulţumesc că şi-au rupt din timp. Fie că le-a plăcut sau nu eu mă bucur că măcar au dat o şansă cărţii. Nu mă aştept să fie o carte pe gustul tuturor. Din contră. Tratează un subiect greu de digerat. Tuturor cititorilor le doresc să aibă parte de cărţi bune, de cărţi care să le ridice întrebări şi care să le schimbe modul de a gândi sau măcar să le pună la îndoială tot ce credeau că ştiu până în acel punct.

ĂÎISJDHJSHD