Titlu original: The Good Girl
Număr de pagini: 384
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
„Își aduce aminte de ochii mamei, plini de scuze nerostite, felul în care o ridica de jos și o îmbrățișa, spunându-i - Tu ești fata mea cea bună, Mia! (...) Își amintea că încă de la 4 ani se întreba care erau avantajele în a fi fata cea bună. Dar voia mai departe să fie bună. Asta e ceea ce îmi spune. Încerca din greu să fie fata cea bună.”
Când spun „thriller bun” te gândești la Fata dispărută, la cărțile Agathei Christie sau la trilogia Millennium, ori poate ai o variantă mai originala, cum am eu seria Verhoeven. Într-un thriller reușit, elementul cheie este un detectiv carismatic și inteligent, cu o echipă pe măsură, apoi mai avem nevoie de un caz tulburător și greu de rezolvat și, desigur, cireașa de pe tort, un criminal însetat de sânge, de obicei nebun, mai rar care ucide din alte scopuri. Fata cea bună nu conține nimic din toate acestea, ceea ce o face cel mai ciudat thriller pe care l-am citit vreodată, plus că mai are și un element surpriză care vă va lăsa cu gura căscată.
Așadar, deși cartea este un thriller de toată jenă, se citește extrem de ușor și mi se pare o poveste drăguță, chiar foarte bună pentru un debut. Cine mă cunoaște cât de puțin știe cât de mult iubesc cartea Colecționarul și că e preferata mea. Când am citit descrierea cărții „Colecționarul”, m-am îndrăgostit instant, pentru că semăna așa de mult cu Colecționarul. Un maniac neadaptat social răpește o studentă(profesoară) de la Arte și o închide într-un loc aflat în pustietate, unde o îngrijește. Însă lipsește o parte, mă așteptam ca maniacul să vrea ceva de la ea, orice. Dar Colin nu vrea nimic, de fapt, răpind-o i-a salvat viața, fapt care nu era în plan.
Povestea m-a dus tare mult cu gândul la „Prinț și cerșetor”. Mia a fost crescută în puf toată viața ei, de un tată miliardar, cu haine de designer și cameriste, într-un cartier select din Chicago, iar Colin a fost chinuit, nevoit să crească fără un tată, cu o mamă care s-a îmbolnăvit de Parkinson când el avea doar 14 ani, fapt ce l-a obligat să obțină bani el știe cum la acea vârstă fragedă, casa lui era o rulotă jerpelită și locuia într-un cartier care s-ar fi putut numi la fel de bine „Fundătura porcilor”.
Cartea „Fata cea bună” este scrisă din mai multe perspective: Eve (înainte și după salvarea Miei), Gabe (înainte și după) și Colin (înainte), dacă punem și epilogul este scris și unul din perspectiva Miei. Singura perspectivă care mi s-a părut interesantă a fost cea a lui Colin. Nici cea a lui Eve nu e foarte rea, deși în mare parte sunt flashback-uri cu copilăria fiicei ei și remușcări, la un moment dat capitolele ei devin foarte repetitive, dar cea a detectivului a fost oribilă, începând chiar cu denumirea capitolelor lui, Gabe nu mă duce deloc cu gândul la un detectiv.
Mi s-a părut hilar că un thriller se axează mai mult pe romance decât pe partea de detective. Gabe părea mai interesat de a o consola pe mama Miei decât să-și desfășoare ancheta. Acest personaj e o jignire adusă detectivilor din toată lumea, tot ce a făcut el a fost să pună câteva întrebări și să-și fluture de colo-colo insigna, dar n-a urmat nicio pistă, nimic...
În carte mai e o problemă majoră și anume rasismul. Toți tipii cei răi trebuie neapărat să fie negrii, la fel și oamenii din baruri cu o reputație proastă și cei din cartierele sărace. E trist că suntem în anul 2017 și încă avem prejudecăți cu privire la culoarea pielii.
*ATENȚIE SPOILERE*
Romance-ul joacă un rol tare important în carte. Zici că iubirea plutește în aer. Lăsându-l deoparte pe detectivul care în loc să-și rezolve ancheta flirtează cu mama victimei, mulți au crezut încă de la început că Mia se va îndrăgosti de Colin datorită Sindromului Stockholm, eu personal n-am crezut asta pentru că amândoi se urau reciproc, dar iată că s-a întâmplat și a fost complet nerealist.
*SFÂRȘITUL SPOILERELOR*
Mi s-a părut de asemenea amuzant cum Colin tot încerca să ne convingă că și el e o victimă, sau să meargă și mai departe, că i-a salvat viața Miei. Păi, dacă nu și-ar fi vândut moralitatea pentru o sumă imensă de bani, poate că Mia nici n-ar fi avut nevoie să fie salvată. Tot încearcă să-și motiveze alegerile proaste și m-am mirat cum Mia a înghițit toate prostiile pe care i le-a spus și l-a iertat.
M-am așteptat la complet altceva de la epilog *cum m-am așteptat și de la carte :))*, iar autoarea a scris ceva ce cred că a vrut să fie epic și să ne rămână în minte și să închidem cartea cu un fel de WOW, dar mie mi s-a părut doar ciudat și chiar nepotrivit. Ar fi fost o încheiere bună pentru un thriller, ceea ce cartea ei n-a prea reușit să fie, de asemenea cartea nu a reușit să fie nici mystery deoarece știam din perspectiva lui Eve, încă din primele pagini că Mia urmă să fie salvată.
Nu aș recomanda nici în ruptul capului această carte unui împătimit al genului, însă este o lectură ușoară, care nu-ți dă voie să o lași din mână până la ultima pagină, un concept unic și îndrăzneț, pe care l-aș încadra mai mult cartea în categoria dramă și romance, dar e o carte potrivită pentru o persoană ce vrea să citească ceva diferit.
