N-am mai scris un articol de mult timp (pentru mine), aşa că azi am decis că e cazul s-o fac (probabil că o să scriu acest text timp de două zile, însă tot azi e pentru mine).
Later edit: n-am mai scris de două săptămâni.
De-a lungul timpului, părţile proaste ale cărţilor m-au frământat, s-au adunat şi au format un întreg în mintea mea, dând naştere unor nemulţumiri şi, desigur, acestui articol. Pentru a nu vă umple cu multe vorbe inutile, o să trec direct la enumerarea lor:
1. Descrierile minuţioase atunci când nu e cazul.
Fie că e o carte fantasy, romance, horror sau S.F., descrierile sunt necesare şi apar tot timpul, peste tot. Până la urmă, cum ar fi să citim doar texte de genul: ,,L-am întâlnit pe el şi mi-a fost ruşine. Am fugit şi am stat în casă trei ani, ca să nu-l mai văd. După trei ani a venit la mine, wow, ce frumos.'' Exagerez, dar descrierile sunt ESENŢIALE!
Însă ce se întâmplă atunci când apar atunci când nu e cazul, doar pentru a-ţi încărca creierul cu informaţii inutile?
Pe mine, cel puţin, mă enervează la culme când apar chestii de genul: Iarba avea o nuanţă de un verde-deschis mirobolant. Structura firului de iarbă îmi dădea fiori pe şira spinării, atât de lung şi deformat... atât de frumos, încât mă cuprindea nostalgia. (hai să analizăm în continuare firul de iarbă) Zărisem o urmă vagă de roua plăpândă a dimineţii scurgându-se pe întregul spic într-un mod inedit. Oh, până şi starea sufletească mi se îmbunătăţea în timp ce m-am hotărât să vă plictisesc cu descrierea unui fir de iarbă.
Ei bine, nici chiar aşa, dar sunt sigură că fiecare dintre voi aţi păţit să găsiţi descrieri minuţioase unde nu e cazul.
2. Încheierea fără sfârşit. (ce-o mai fi şi asta?)
Atunci când o carte se încheie brusc, fără să mai ofere şi alte detalii în continuare, fără să ne mai prezinte viaţa personajelor mult iubite. De obicei, acest tip de cărţi au continuări, dar mai există şi unele stand-alone care chiar enervează cititorii.
Am înţeles, continuarea o găsim în volumul II, care apare în anul 2100, dar n-ar trebui să primim un bonus sau ceva, să nu rămânem frustraţi?
3. Când nu se (mai) întâmplă (odată) ceea ce autorul dă de bănuit.
Da, aţi auzit. Autorul tot ne dă târcoale vreo 200 de pagini şi indicii, prezentându-ne o posibilă acţiune, dar care pare să nu se mai întâmple. DE CE, DE CE NE FACEŢI ASTA? Uneori pare să se întâmple la final, dar lasă finalul liber, astfel încât să aşteptăm sau să citim continuarea romanului.
Cu toţii am dat, măcar odată, peste cărţi care au o copertă lucrată prost sau care pur şi simplu nu reprezintă adevărata valoare a cărţii sau esenţialul; acest lucru, pe mine mă determină ori să nu cumpăr cartea deloc, ori s-o las într-un colţ întunecat din bibliotecă. Nu e prea drăguţ, ştiu, însă cine mă poate învinovăţi că cei care au făcut-o n-au avut gusturi? Am evitat multe cărţi din pricina acestui lucru.
Momentan, nu mai îmi vin în minte alte defecte ale cărţilor, însă dacă voi aţi mai găsit ceva, pe lângă cele prezentate mai sus, vă rog să lăsaţi în comentarii!
Până data viitoare, vă urez lecturi plăcute şi îmi pare rău că a durat atât de mult până am revenit cu un articol! :d
